miercuri, 18 octombrie 2017

Stiu ca am devenit foarte plictisitoare. Stiu ca multi dintre voi spuneti ceva de genul: iaaar o parere despre un film, aaaalta parere despre o carte? Unde-s postarile alea pline de tine, de indignarea ta sau bucuriile tale? Ei alea dragii mei sunt la mine-n suflet si acolo vor ramane de acum inainte. La fel cum spun si altii, omul se schimba pe zi ce trece astfel incat se schimba si perceptia lui asupra lumii si asupra vietii. Oricum blogul acesta viata lunga nu mai are, in nici un caz in forma lui initiala. Si eu m-am schimbat ca oricare alt om si mi-am dat seama ca nu are rost sa-mi canalizez atentia spre un jurnal online ci spre niste scrieri mai mult sau mai putin interesante dar care pastreaza undeva printre semne de punctuatie amintirea perioadei in care au fost scrise. Aleg sa scriu despre carti deoarece am ascuns in cuvintele lor sentimentele mele. Asta e un singur exemplu, sunt mai multe, dar personale. Decizia am luat-o treptat treptat, de una singura si nesilita de nimeni. Am mai avut impulsuri acum ceva timp (cititorii vechi stiu despre ce aberez) sa inchid blogul dar nu m-a lasat inima. Si cred ca imi trebuie un impuls foarte puternic sa fac acest pas, asta voi vedea peste cateva luni. Le multumesc in primul rand celor ce au fost alaturi de mine de la inceputurile acestui joc. Au fost mai multi, unii au renuntat pe parcurs. Probabil nu mai eram pe placul lor. Dar au venit altii in loc, poate chiar si unii dintre cei noi vor mai pleca, nu se stie niciodata, dar acum numarul din care se realizeaza scaderea e mai mare, deci rezultatul e tot imbucurator. Am avut parte si de cititori veniti pe parcurs care mi-au citit aproape tot blogul, oameni care m-au sustinut in ideile expuse sau care m-au contrazis. Am avut cate ceva de invatat de la fiecare, mai ales atunci cand parerile au fost argumentate. Ma bucur ca urmatorii cititori-comentatori veterani: Catalin, Raid, Horea, Bianca au fost si inca sunt cei mai trainici si fideli cititori ai acestui blog. Nu vreau sa se simta exclusi cei nou-veniti insa am m-am simtit datoare sa-mi arat recunostinta fata de cei care m-au sustinut de la bun inceput si revin si acum. Probabil ca ei ma accepta in toate fazele mele “de scriere”. Sa fac o promisiune in ceea ce priveste articolele viitoare e imposibil. Scriu dupa cum imi tuna, uneori mai prost, alteori mai bine… cu siguranta insa nu voi mai scrie ca la inceput. Nu mai sunt cronici trasnite  de aceea modific titlul blogului (aici Horea va spune: Iar?!),  acum sunt simple cronici personale. De aceea mi-am modificat de o luna incoace si numele, am ales Cealalta Ancuta deoarece nu ma mai simt ca Ancuta care a inceput sa scrie pe-aici. Desigur, fundatia ramane dar s-au modificat putin structura de rezistenta si radical  finisajele. Va multumesc celor ce inca mai calatoriti alaturi de mine (ca niste prieteni) si celor ce vor calatori in continuare. Va imbratisez cu drag si sper ca si cei din umbra, cu bune cu rele, sa se arate!

Habitat . 2017 Copyright. All rights reserved. Designed by Blogger Template | Free Blogger Templates