March 28, 2024

Atentie urmatorul material contine spoilere! O treime (ultima desigur) din acest film am vazut-o pe TVR1 intr-o seara nestiind in tot timpul acesta ce film e. Mi-am dat seama ulterior ca era vorba despre The Reader si am vrut neaparat sa vad tot filmul deoarece ramasesem cu foarte multe semne de intrebare, in special: Ce stia Michael de ar fi putut sa-i usureze sentinta Hannei. Sa spun insa pentru necunoscatori despre ce este vorba. Michael cunoaste la 16 ani pe Hanna, fost gardian in SS si acum controlor de bilete in tramvai. Cei doi incep o relatie amoroasa, el citindu-i ea invatandu-l tainele amorului. La cativa ani dupa ce ea il paraseste (isi daduse seama ca el e un copil si trebuie sa-si traiasca tineretea alaturi de cei de varsta lui) el -acum student la drept- o revede pe Hanna intr-o sala de tribunal ca acuzata pentru uciderea a 300 evrei prin inchiderea intr-o biserica si incendierea ei. Celelalte 5 femei (desi semnasera toate raportul si il facusera de comun acord) au dat vina doar asupra Hannei cum ca ea ar fi condus totul, ea ar fi intocmit raportul. Cand i se cere o mostra de scris aceasta spune ca da, ele au dreptate si ca ea a facut totul. De ce spune asta? Ce stia Michael si ar fi putut s-o salveze de la o sentinta grea? Probabil am spus deja prea multe, asa ca ma voi opri aici cu detaliile. In unele filme Kate Winslet ma uimeste nespus de mult, incep sa o admir din ce in ce mai tare. Imi formasem o parere gresita despre ea dupa Titanic (nu ca nu mi-ar fi placut, eram fascinata la 12 ani de acest film dupa ce-l vazusem intr-un cinema friguros in martie 1998) cum ca era potrivita numai pentru astfel de roluri precum cel al lui Rose.  Desigur, la fel ca in Revolutionary Road (foarte asemanator rol cu cel al lui Julianne Moore din The Hours) acest rol ne aduce convingerea sa sangele englezesc al lui Kate nu o impiedica sa iasa din tipare, sa faca un rol de femeie dura, nescolita, manata doar de instinct si de o inteligenta innascuta si nu lucrata. Ei, pentru acest rol a luat Kate Oscarul. In partea total opusa acesteia sta intelectualul Michael, la inceput adolescent dupa care adult ce-si priveste trecutul cu teama. Toate intrebarile pe care Hanna nu si le pune pe el il macina. Gesturile acesteia necugetate pe el il determina sa-l mustre constiinta si sa se intrebe daca a procedat corect lasand lucrurile asa cum a dorit ea. Asta l-a facut sa ajunga un om distant, o relatie cu o femeie mult mai in varsta ca el ale carei fapte i-au schimbat traiectoria intregii vieti. In timpul ultimei lor intrevederi zidul dintre ei se inalta si mai mult. Ea ii spune lui in continuare Kid, el o intreaba daca a invatat ceva in tot acel timp. Pentru a putea detine controlul pentru o ultima data ea ii raspunde raspicat: Am invatat sa citesc! El a trait si va trai in continuare in trecut, in umbra amintirii unei legaturi bolnavicioase a femeii cu o atractie obsesiva pentru carti. E inca o lectie despre cum aspiratii si lupta (atat interioara cat si cu societatea). In final fiecare isi gaseste izbavirea: ea prin sinucidere (acum insa nu stiu cat a fost gestul acesta rezultat din remuscare sau de frica de a iesi din nou intr-o lume ce a condamnat-o intodeauna) iar el prin confesiune. Mi-a placut filmul, i-am dat 9 stele pentru interpretarea actorilor si pentru actiunea la rang de poveste deoarece realitatea implica mai multe intrebari. Sunt curioasa cum e cartea lui Bernhard Schlink…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *