joi, 7 februarie 2019

Buna ziua, ce mai faceti? Nu am avut timp sa duzinesc si eu sambata. Imi place insa tema pentru psiluneala si am acum cateva momente libere sa compun si eu un text pornind de la aceasta. Bun, cei care ma cititi cu fidelitate, stiti ca sunt cum nu se poate mai implinita aproape de omul meu, ca alaturi de el mi-am gasit calea dreapta, fireasca si sigura catre o batranete comoda afectiv si spiritual. N-a fost un vis maritisul pentru mine, nicidecum, desi pe Marian, exact asa cum este, l-am visat timp de cateva luni inainte de-a-l (re) cunoaste. Vreau sa va povestesc in doar cateva cuvinte despre alti oameni, nu doar despre unul, despre o aceeasi cale pe care merg pentru un timp cu ei impreuna, si despre afinitati nebanuite pe care le impartasim intre noi: pasiunea pentru carti, pentru crosetat si tricotat, interesul pentru religie, etc.   Asa randuieste uneori Dumnezeu, ca unii dintre noi sa intarziem pentru un timp, determinati de diferite imprejurari si mai putin din propria  noastra vointa, a atinge un obiectiv sau altul al traseului social comun celor mai multi. Ma regasesc insa astazi colega intr-un acelasi fel de obiectiv, reluat peste ani de unde-l lasasem in adolescenta, cu tineri pe care-i descopar cu o uimire plina de incantare. Eu am foarte mare incredere in Dumnezeu si simt ca a-i cunoaste pe ei in fix aceasta vreme a vietii mele, este intru folosul meu, spiritual, mai ales. (Nu stiu daca reciproca este valabila, eu asa tind sa cred.) Aproape lacrimez, entuziasmata, cand descopar tot ceea ce ma leaga de acesti oameni de care ma gandeam a fi despartita, de fapt, prin toate. Nu-mi pot permite sa amanuntesc, i-as implica poate prea mult, vreau doar sa va impartasesc sentimentul meu de iubire pentru semeni de-ai mei inspre care, daca as fi ezitat/refuzat sa-mi indrept inima, n-as fi privit nici mac ar cu incredere, nicidecum cu iubire. Cum sa nu ma tulbure fericirea unei splendide domnisoare despre care am aflat ca s-a salvat nesperat dintr-o anumita situatie, si-acum creeaza accesorii hand-made, ca o artista? Sau fericirea unui tanar vanzator de flori care cumpara pentru a revinde cu un leu in plus, carti vechi, sa-si asigure astfel un venit suplimentar pe care sa-l foloseasca pentru o mancare adecvata unui dansator de dans cubanez? Un alt astfel de coleg-”surpriza”, intentioneaza sa se angajeze sofer pe unul din microbuzele (inspre capitala) in care, sotul meu in scaun rulant, nu are acces decat daca are soferul chef sa ne ajute, tragand macar masina langa trotuar. Poate vom fi ajutati tocmai de acest coleg. Un altul, este taximetrist, si taximetristii cu suflet, sunt rari. Dumnezeu ne aduna sa ne intrajutoram, depinde doar de noi daca alegem sa traim rezervati, opaci si egoisti, sau deschisi si saritori.  Eu una, indraznesc sa fiu deschisa. Din acest punct de vedere, am fost o mare lasa, nu-mi placea sa risc. Dar pana la urma, oamenii, noi toti, suntem atat de frumosi, si-atat de delicati, chiar si-atunci cand, de teama si din ratacire a mintii, manifestam gratuit cate o rautate. Nu am caderea sa dezvolt eu filozofia iubirii, v-am povestit doar despre bucuria si surprizele care-mi vin dinspre ceilalti, de cand am prins curaj si dorinta sa-i “vad”. Ma bucur pentru ca m-a pregatit Dumnezeu sa stiu si sa vreau sa le primesc.  In incheiere, va recomand sa cititi ce spune preotul profesor Dumitru Staniloae despre iubire. “Iubirea nu poate fi intr-o existenta monopersonala. Iubirea implica comuniunea interpersonala. Iubirea inseamna indreptarea mea spre altul; si in aceasta se arata puterea mea.“ Aici gasiti celelalte texte participante la psiluneala: “Un vis, o cale, un om”.

Habitat . 2017 Copyright. All rights reserved. Designed by Blogger Template | Free Blogger Templates