marți, 29 ianuarie 2019

Buna ziua, ce mai faceti? Nu am avut timp sa duzinesc si eu sambata. Imi place insa tema pentru psiluneala si am acum cateva momente libere sa compun si eu un text pornind de la aceasta. Bun, cei care ma cititi cu fidelitate, stiti ca sunt cum nu se poate mai implinita aproape de omul meu, ca alaturi de el mi-am gasit calea dreapta, fireasca si sigura catre o batranete comoda afectiv si spiritual. N-a fost un vis maritisul pentru mine, nicidecum, desi pe Marian, exact asa cum este, l-am visat timp de cateva luni inainte de-a-l (re) cunoaste. Vreau sa va povestesc in doar cateva cuvinte despre alti oameni, nu doar despre unul, despre o aceeasi cale pe care merg pentru un timp cu ei impreuna, si despre afinitati nebanuite pe care le impartasim intre noi: pasiunea pentru carti, pentru crosetat si tricotat, interesul pentru religie, etc.   Asa randuieste uneori Dumnezeu, ca unii dintre noi sa intarziem pentru un timp, determinati de diferite imprejurari si mai putin din propria  noastra vointa, a atinge un obiectiv sau altul al traseului social comun celor mai multi. Ma regasesc insa astazi colega intr-un acelasi fel de obiectiv, reluat peste ani de unde-l lasasem in adolescenta, cu tineri pe care-i descopar cu o uimire plina de incantare. Eu am foarte mare incredere in Dumnezeu si simt ca a-i cunoaste pe ei in fix aceasta vreme a vietii mele, este intru folosul meu, spiritual, mai ales. (Nu stiu daca reciproca este valabila, eu asa tind sa cred.) Aproape lacrimez, entuziasmata, cand descopar tot ceea ce ma leaga de acesti oameni de care ma gandeam a fi despartita, de fapt, prin toate. Nu-mi pot permite sa amanuntesc, i-as implica poate prea mult, vreau doar sa va impartasesc sentimentul meu de iubire pentru semeni de-ai mei inspre care, daca as fi ezitat/refuzat sa-mi indrept inima, n-as fi privit nici mac ar cu incredere, nicidecum cu iubire.