Ccomunitatea academică și culturală s-a reunit pentru a-l omagia pe scriitorul, diplomatul și filosoful culturii Horia Bădescu, cu ocazia unei duble lansări editoriale ce marchează o viață dedicată cuvântului: „La răsărit de paradis” (Horia Bădescu) și monografia „Horia Bădescu. Existență și creație” (Mircea Popa). Eveniemntul a avut loc la Casino Centrul de Cultura Urbana, vineri.
Evenimentul, organizat de Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană, sub egida Primăriei Cluj-Napoca, a fost mai mult decât o lansare de carte; a fost o profesiune de credință a unei generații care refuză să lase „amnezia lumii” să triumfe.
Binecuvântarea numelui bun
Deschiderea a aparținut directorului Editurii Școala Ardeleană, Vasile George Dâncu, care a subliniat tradiția deja statornicită de a celebra ziua de naștere a lui Horia Bădescu (24 februarie) prin daruri literare oferite publicului.
O prezență surpriză și plină de încărcătură spirituală a fost cea a Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei, care a venit să reitereze prețuirea pentru omul de cultură. Citând din înțelepciunea lui Solomon, Mitropolitul a punctat esența existenței sărbătoritului:
„Un nume bun este mai de preț decât bogăția, decât aurul și argintul. Acest nume bun este numele lui Horia Bădescu, a cărui implicare în viața culturală a țării este un reper binecunoscut.”
„La răsărit de paradis”: Între nostalgia Parisului și demnitatea românească
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a analizat volumul memorialistic „La răsărit de paradis. Cronica unui deceniu”, definindu-l ca o „profesiune de credință”. Istoricul a evidențiat ritmul alert și ispititor al scriiturii, care recuperează atmosfera Parisului de odinioară și rolul Occidentului în formarea culturii noastre, dar a tras și un semnal de alarmă actual:
„Horia Bădescu ne avertizează: feriți-vă să introduceți economia de piață în cultură! El a apărat mereu francofonia și valorile spirituale, chiar și atunci când nostalgia după un Paris autentic îl copleșea.”
În aceeași notă a „eticii neuitării”, prof. Radu Munteanu a descris cartea ca pe un „jurnal de idei și speranțe”, un antidot împotriva distrugerii valorilor europene. Rezonând cu titlul, acesta a oferit o definiție poetică a timpului regăsit în paginile volumului: „Timpul este măsura tuturor lucrurilor pe care vântul le împrăștie, mintea le amintește, iar inima le adună.”
Vasile Igna a adăugat că opera nu descrie istoria unei vieți, ci doar 10 ani din aceasta viață, dar că această perioadă e preludiul acelei mari aventuri culturale a lui Horia Bădescu. Societatea culturală Lucian Blaga si festivalul care-i poartă numele e la temeliile activității lui ca diplomat cultural.
Horia Bădescu: „Pe inima mea stă scris România”
Momentul culminant a fost intervenția autorului. Cu o modestie dublată de o rară forță a convingerilor, Horia Bădescu a mărturisit că întreaga sa operă gravitează în jurul unui ax central: identitatea națională în context european.
„Toată viața mea și literatura mea pornesc de la un adevăr: pe inima mea stă scris România. Sunt mereu în slujba limbii și a istoriei mele, care nu face decât să povestească marea istorie a Europei.”
Autorul a oferit publicului și o latură ludică, citind versuri pariziene ce au precedat un rafinat minirecital de muzică franceză (Massenet, Debussy, Ravel), susținut de Mihai Vârva și Cipriana Gavrișiu, moment care a unit simbolic spiritul clujean de cel al Senei.
O exegeză a excelenței: „Existență și creație”
Partea a doua a evenimentului s-a concentrat pe monografia semnată de criticul Mircea Popa. Ion Pop l-a plasat pe Horia Bădescu în inima fenomenului „Echinox”, numindu-l unul dintre cei mai „versați neomoderniști” ai literaturii române, un poet al discursului cizelat.
Profesorul Ioan Chirilă a evidențiat volumul imens de muncă cuprins în cele peste 50 de lucrări ale autorului, remarcând cum Mircea Popa a reușit să transforme o cronologie într-o „tușă analitică și critică”. La rândul său, Adrian Popescu a vorbit despre „destinul împlinit” al studentului de odinioară care a găsit în Cluj o „oază de libertate spirituală”.
Mircea Popa, vizibil emoționat, a concluzionat că urmărirea întregii opere a lui Bădescu a fost un privilegiu, definind lirica acestuia ca pe o „oglindă a răsfrângerilor esențiale”.
Concluzii: Un manifest împotriva „cifrei zero”
Evenimentul de la Casino nu a fost doar o celebrare biografică, ci un manifest pentru o Europă a „trestiilor gânditoare”, nu a negustorilor. Așa cum scrie însuși Horia Bădescu în paginile lansate vineri, Europa nu aparține „zarafilor reîntorși în templu”, ci celor care păstrează scânteia spiritului aprinsă.
Pentru publicul prezent, seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe, participanții plecând acasă nu doar cu două cărți fundamentale, ci cu sentimentul că, la Cluj, „paradoxul” frumos al culturii vii continuă să reziste în fața timpului.
Mara A. MUNTEAN
Articolul Horia Bădescu – O celebrare a spiritului european sub cupola Casinoului din Cluj apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
