Preşedintele Academiei Române, profesorul universitar dr. Ioan Aurel Pop, a declarat joi, la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, în cadrul conferinţei „Niceea 1700”, că sinodul ecumenic din anul 325 a avut o importanţă capitală pentru evoluţia vieţii bisericeşti, oferind un model de urmat: unitatea Bisericii şi chiar a lumii.
„Acest sinod de acum 1700 de ani, când lumea trăia momente de cumpănă – dar când nu le-a trăit?, doar şi noi le trăim astăzi – a avut o importanţă capitală pentru evoluţia vieţii bisericeşti şi pentru păstrarea tradiţiei credinţei în partea de răsărit a Europei. Ţările Române din afara Carpaţilor şi românii din Ardeal au făcut parte din lumea Bizanţului, din punct de vedere religios şi s-au îngrijit de la un timp de organizarea lor canonică, aflată în legătură cu marile centre ale Răsăritului. Şi n-au uitat niciodată că, deşi prin organizarea Bisericii, prin limba slavă bisericească sau slavonă, prin alfabetul chirilic, prin geografie, erau aşezaţi aici, mai aproape de Răsărit decât de Apus, sunt bizantini. Dar, prin originea romană, prin numele de român, prin limba pe care o vorbesc, prin vocabularul creştin, care cel de bază e în proporţie de 80% latin, prin toate astea sunt apuseni. N-au uitat niciodată deci că rădăcinile sunt în Europa asta, care a contat, Europa occidentală, care ne-a fost scut şi model, şi care, cel puţin prin angajamentele pe care le avem şi pe care nu le putem schimba, trebuie să rămână în această formă. Asta este speranţa noastră, Conciliul de la Niceea, chiar dacă e în Răsărit, a influenţat viaţa întregii Biserici şi a oferit un model de urmat. Iar modelul de urmat era unitatea Bisericii şi dacă se poate şi a lumii”, a spus istoricul Ioan Aurel Pop.
Găzduită în sala de conferinţe a muzeului, întâlnirea a fost moderată de managerul MTC, prof. univ dr. Gabriel Moisa, care a ţinut să amintească faptul că reputatul istoric i-a fost profesor la Cluj, ca şi altor istorici prezenţi în sală.
„Alături de alţi profesori pe care i-am avut, domnia sa ne-a învăţat – dincolo de ştiinţa oferită – câteva valori foarte importante: echilibrul, simţul măsurii şi îndemnul de a încerca să facem lucrurile cât mai bine”, a spus, în deschidere, Gabriel Moisa.
În prezidiu a fost prezent şi prorectorul Universităţii Oradea, Sorin Şipoş, şi el istoric şcolit la universitatea clujeană. În sală, cele 150 de locuri au fost ocupate în totalitate, printre participanţi regăsindu-se şi episcopul ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, lângă episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea.
Preşedintele Academiei Române a mulţumit pentru invitaţie şi a prezentat contextul istoric, originile, influenţele juridice şi religioase ale primului Conciliu Ecumenic de la Niceea din anul 325.
„Primul sinod ecumenic, în limbaj occidental – conciliu, în limbaj răsăritean – sinod, a reprezentat o piatră de hotar nu numai pentru viaţa Bisericii şi a credinţei, ci şi o piatră de hotar pentru lumea noastră europeană, nord-africană, asiatică chiar. Dacă ne gândim că acest orăşel, Niceea, care acum e în Turcia, era situat în Asia Mică, sigur că el s-a reflectat în viaţa Europei. 325 e un an important din mai multe puncte de vedere”, a afirmat Ioan Aurel Pop.
Cu un an înainte, în 324, Împăratul Constantin îl învinsese pe cumnatul şi rivalul său, Licinius, şi întregise imperiul, chiar dacă nu pentru multă vreme. Şi, în acelaşi an, „în înţelepciunea lui”, hotărâse, cu mare îndrăzneală, să mute capitala de la Roma la Noua Romă – Constantinopol.
„Împăratul Constantin simţea că viaţa în Occident moare şi că nu mai vine lumina vieţii de acolo, că se mută viaţa trepidantă în Levant. În italiană, înseamnă Răsărit, unde se ridică soarele. De atunci a apărut proverbul Ex Oriente lux. În 324, cu un an înainte de sinod, a început construcţia noii capitale a imperiului pe care în şase ani a făcut-o. În 330, instituţii importante ale imperiului s-au mutat de la Roma în Noua Romă, cum i s-a spus la început şi apoi, fireşte, oraşul lui Constantin”, a povestit profesorul.
Aşa se face că, în 325, când s-a gândit să-i unească pe capii tuturor eparhiilor din imperiu, capitala nefiind gata, locul ales pentru adunarea celor circa 300 de ierarhi sau prelaţi, pe care tradiţia i-a numit Sfinţi Părinţi, a fost orăşelul din apropiere, Niceea. La convocarea Împăratului Constantin şi a mamei sale Elena ar fi răspuns – datele istorice nu sunt foarte clare – între 250 şi 280 de ierarhi.
„Acest conciliu, primul, a fost într-adevăr al întregii Biserici. A fost cu adevărat important din cel puţin două motive: unul este că a condamnat arianismul şi a rămas ceea ce a stabilit Sinodul: Iisus este de-o Fiinţă cu Tatăl, Dumnezeu şi om în acelaşi timp, iar Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (sau Spiritul Sfânt) rămâne în continuare temelia credinţei noastre. Şi al doilea motiv este că a stabilit Crezul, rugăciunea de căpetenie a creştinilor, apoi completat şi fortificat, la sinodul ecumenic de la Constantinopol, din anul 381. De aceea, în teologie este Crezul niceo-constantinopolitan”, a precizat Ioan Aurel Pop.
Invitatul istoric a vorbit apoi despre influenţele acestui conciliu „în toată întinderea Pământului în care cuvântul lui Dumnezeu era cunoscut”, al cărui „proces-verbal” a fost trimis către cele două Macedonii, în Grecia, în toată Europa, inclusiv în Sciţia Mică şi Mare.
„Cuvântul sinodului a ajuns şi la Tomis, e clar, pentru că era capitala Sciţiei Minor”, a precizat academicianul, adăugând că episcopul vremii ar fi refuzat să oficieze după tipicul arian, altfel decât în rânduiala niceeană.
Sinodul de la Niceea a rămas în memoria colectivă a românilor nu numai în documentele de danii către mănăstiri, ci şi în frescele unor importante lăcaşuri de cult din aproape toată Moldova, în Ţara Românească, dar şi în Transilvania.
Ioan Aurel Pop este istoric, profesor universitar şi academician, specializat în istoria medievală a României şi a Europei Centrale şi de Sud-Est. Este autorul a mai multor lucrări importante precum „Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV”, „Istoria, adevărul şi miturile”, „Transilvania, starea noastră de veghe” sau „Scurtă istorie a românilor”. Din anul 2018, Ioan-Aurel Pop este preşedintele Academiei Române, anterior fiind rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
Conferinţa „Niceea 1700” a fost organizată de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Universitatea din Oradea şi Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării.
Articolul Ioan Aurel Pop: Conciliul de la Niceea a oferit un model de urmat: unitatea Bisericii şi chiar a lumii apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
