Întâistătător cu merite deosebite în edificarea pe multiple planuri a Bisericii Greco-Catolice, Ioan Vancea de Buteasa este originar din străbuni maramureşeni din Onceşti (Vănceşti), trecuţi prin Buteasa – Ţara Chioarului – şi aşezaţi în Văşad, judeţul Bihor, unde s-a născut la 18 mai 1820. Două clase elementare le-a urmat în satul natal, după care a mers la Oradea, unde a terminat şcoala primară, iar cursul gimnazial l-a urmat la călugării premonstratensi, ca bursier al Fundaţiei „Darabant” a Seminarului Tinerimii Române Unite din Oradea. În 1841 a fost trimis de către Episcopia Greco-Catolică orădeană la Universitatea din Viena, ca alumn al Seminarului „Stadtconvict” (ulterior Colegiul „Sf. Barbara”).
După terminarea studiilor teologice, în anul 1845, s-a întors la Oradea. La 10 august 1845, odată cu consacrarea bisericii din Văşad, a fost hirotonit preot celib. Numit cancelar şi protocolist în cancelaria eparhială, a funcţionat numai până la 19 noiembrie 1845, când a fost numit capelan la Macău. De aici, la 7 decembrie în acelaşi an a fost trimis din nou la Viena unde, în 27 iunie 1848, a obținut titlul de doctor în Teologie.
S-a întors la Oradea în 31 iulie 1848. În cadrul cancelariei eparhiale din Oradea a ocupat mai multe funcţii: arhivar, protocolist, vicenotar consistorial, profesor şi, la urmă, secretar episcopal. În 1855 a fost numit canonic şi, pe lângă funcţiile de director al cancelariei eparhiale şi inspector şcolar eparhial, a rămas în continuare secretar episcopal.
La 4 iulie 1865 a fost numit Episcop la Gherla, în locul rămas vacant prin trecerea la cele veşnice a celui dintâi Episcop de Gherla, Ioan Alexi. A fost confirmat de către Papa Pius IX prin bula din 25 septembrie 1865, iar la 3 septembrie a fost consacrat întru episcopat prin punerea mâinilor Episcopului dr. Iosif Pop Silagi din Oradea, în calitate de împuternicit al Mitropolitului Blajului. La 28 ianuarie 1866 a fost instalat la Gherla, unde a fost primit în mod triumfal.
Ca episcop al Gherlei a făcut vizitaţii canonice în părţile Năsăudului, Becleanului, Dejului şi Gherlei. A înfiinţat tipografia eparhială şi o şcoală centrală în Gherla, cu limba de predare română, creând pentru ea fonduri de susţinere din care s-au acordat burse. A organizat Seminarul (Liceul) Teologic eparhial şi a editat primul şematism al Eparhiei de Gherla, în anul 1867.
Bun administrator, a întocmit şi publicat statutele pentru administrarea bunurilor bisericeşti şi a beneficiilor parohiale. A stabilit modul în care să se facă vizitaţiile canonice de către protopopi şi a reglementat examenul obligatoriu pentru preoţi înainte de hirotonire. A luat cele mai potrivite măsuri pentru buna funcţionare a şcolilor confesionale săteşti greco-catolice, stabilind cu minuţiozitate obligaţiile parohilor, credincioşilor şi învăţătorilor.
Pentru ocuparea scaunului mitropolitan rămas vacant prin moartea lui Alexandru Şterca-Şuluţiu, sinodul electoral, întrunit în Blaj, la 11 august 1868, l-a desemnat în primul loc, cu 59 de voturi, pe Episcopul Gherlei, Ioan Vancea de Buteasa, urmat de Timotei Cipariu, cu 49 voturi, şi canonicul Ioan Fechete Negruţiu, cu 36. A fost numit mitropolit la 21 octombrie 1868, fiind confirmat de către Sfântul Scaun la 21 decembrie acelaşi an şi instalat în scaun la Blaj prin Episcopul Lugojului, Alexandru Dobra, delegat al Papei Pius al IX-lea, la 11 aprilie 1869, dată când a fost numit şi consilier intim de stat.
În activitatea sa de mitropolit, încă în primul an de arhipăstorire la Blaj, între 20-22 octombrie 1869 a ţinut sinod arhieparhial. La 9 noiembrie 1869, însoţit de secretarul dr. Victor Mihali de Apşa, pe care l-a dus cu sine de la Gherla la Blaj, a plecat la Roma pentru a participa la lucrările Conciliului Ecumenic Vatican I, unde a rămas până la 30 iunie 1870, manifestându-se deosebit de activ. În 28 ianuarie 1870 a celebrat Sf. Liturghie românească bizantină în Catedrala Sfântul Petru, în asistenţa părinţilor conciliari. Tot acolo a obţinut dezmembrarea parohiei române greco-catolice Sighetu-Marmaţiei de la Episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului şi alipirea ei la Episcopia română greco-catolică a Gherlei. În conciliu a luptat mult pentru apărarea autonomiei Bisericii Române Greco-Catolice şi guvernarea ei în baza legislaţiei canonice. A fost secondat în acest scop şi de dr. Iosif Pop Silagi, Episcopul de Oradea, prezent şi el la conciliu. Mitropolitul Ioan Vancea a organizat instituţiile de învăţământ din Blaj. Din dispoziţia sa, profesorii seminariali puteau fi numai dintre doctorii în teologie. Mitropolitul prezida personal examenele clerului tânăr. În 1844 a zidit Internatul vancean de băieţi, pe care, începând cu anul şcolar 1892-1893, l-a destinat fetelor, construind pentru băieţi altul, mai încăpător. La Preparandie a mai adăugat, în 1880, al treilea an de studii.
De o reală importanţă pentru Biserica Greco-Catolică au fost cele trei Concilii provinciale, dintre care primele două, în 1872 şi 1882, au fost convocate şi prezidate de Mitropolitul Ioan Vancea. Actele lor au fost aprobate de Sfântul Scaun şi au servit ca îndreptar canonic pentru Biserica Română Unită şi ca model în păstrarea tradiţiei canonice orientale de către celelalte Biserici catolice bizantine. Bun administrator, mitropolitul a făcut, din propriile economii, multe donaţii şcolilor, instituţiilor de binefacere şi de cultură. S‑a înscris pe linia marilor predecesori de buni luptători pentru cauza naţională a poporului român. Împreună cu George Bariţiu, Ilie Măcelariu şi dr. Ioan Raţiu a semnat Memorandul de la Blaj, din 3 iulie 1872, în care, printre altele, s-a cerut conducerea autonomă a şcolilor, admiterea românilor în mod proporţional la Universitatea din Cluj, utilizarea limbii române ca limbă de studiu în învăţământ universitar, şcoli agronomice etc. De numele Mitropolitului Ioan Vancea se leagă, pe lângă instituţiile publice de învăţământ pe care le-a ridicat, gospodărirea şi înfrumuseţarea Blajului. Prin ajutorul dat de el s-a realizat introducerea apei curente, canalizarea, trotuarele şi alte lucrări de urbanizare a localităţii, mitropolitul dispunând nu numai de un gust estetic, ci şi de generozitatea necesară marilor înfăptuiri.
Regretat şi deplâns cu sinceritate de toţi cei care l-au cunoscut, şi cu deosebire de fiii săi spirituali, clerici şi laici, Mitropolitul Ioan Vancea s-a stins din viaţă la 31 iulie 1892.
Alexandru Pintelei
