Reportajele jurnalistei Ruxandra Hurezean se predau studenților de la Jurnalism de la Cluj unul dintre motive fiind acela că scriitura ziaristei arată cum comunitățile se construiesc datorită oamenilor și, în același timp, mor datorită acestora, a spus decanul Facultății de Științe, Administrative și ale Comunicării, prof. univ. dr. Călin Hințea, la lansarea de carte „Călătorie în miezul vieții. Portrete, comunități, istorii, povești dintr-o lume în mișcare” a omului de presă Ruxandra Hurezean, care a avut loc miercuri, 18 decembrie 2024, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. De asemenea, un alt motiv important este faptul că poveștile comunitare ale Ruxandrei Hurezean sunt valabile pentru cea se întâmplă astăzi și ar trebui să învățăm din ele, este de părere același profesor. La lansarea noii cărți de reportaje, apărută la editura Humanitas, a mai participat biologul și exploratorul Alexandru Stermin, dar și un public tot mai interesat de poveștile-reportaj semnate de Ruxandra Hurezean.
Reportajele Ruxandrei Hurezean, studiu de caz la Jurnalism
În cuvântul său, decanul Facultății de Științe, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB Cluj-Napoca a spus că reportajele Ruxandrei Hurezean sunt folosite la cursurile cu studenții ca studiu de caz: „Folosesc ceea ce scrie Ruxandra ca studiu de caz. În cursurile de strategie pe care le fac studenții cu mine încerc să le arăt ceva simplu, dar foarte important, adică, oricât de organizați am fi în viața noastră, oricât de fericiți am fi, am lucra ca o echipă în organizația noastră, am fi încântați în familia noastră, dacă nu suntem atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru toată viața noastră fericită dispare repede. Multe din poveștile Ruxandrei, dacă le citiți, povestesc despre comunitățile de sași organizate superb, vecinătăți în care toată lumea lucra cu toată lumea, toși se ajutau, toți încercau să fie parte a aceeași comunități, biserica avea rolul ei. Totul era super organizat. Și vine în 1940 războiul, schimbările și tot ce s-a construit în trei-patru sute de ani dispare ca vântul într-o mișcare rapidă. (…). Multe din poveștile Ruxandrei, cele individuale, m-au emoționat, dar cele comunitare le folosesc pe scară largă, dar întotdeauna vorbesc despre ea.” Jurnalista clujeană a precizat că nu întâmplător a ales subiectele reportajelor, dând în acest sens ca exemplu reportajul realizat la Tulcea când în Franța exista cazul Charlie Hebdo: „Atunci când în Franța se întâmpla cazul Charlie Hebdo m-am dus la Tulcea să văd cum au putut să conviețuiască 22 de etnii diferite. Am stat de vorbă cu toți care mai trăiesc acolo. Răspunsurile lor o să le găsiți în carte. Ce pot să vă spun acum, unul dintre secrete este că tulcenii își făceau vizite inclusiv în biserici, se invitau de la ortodocși la musulmani, de la musulmani la evrei, mergeau din biserică în biserică, din sărbătoare în sărbătoare și din casă în casă”.
A căutat oamenii care întrețin speranța
De asemenea, profesorul universitar Călin Hințea a afirmat că toată lumea de la New York până la Cluj și de la Munchen până la Tulcea se bate pentru un singur lucru, pentru capital uman. „Aici ne omorâm unii pe alții. Dacă nu ai capital uman, mori”, a spus profesorul clujean, completând că „toate cărțile Ruxandrei arată că aceste comunități se construiesc datorită oamenilor și în același timp mor datorită oamenilor”. Astfel, dr. Călin Hințea a adus în discuție reportajul despre Spitalul de Pediatrie II din Cluj-Napoca, în care Ruxandra Hurezean scrie despre povestea Olgăi Lengyel, reprezentantă a familie care a ridicat spitalul: „Ce mult au contat niște oameni în istoria Clujului despre care noi nu știm și este mare, mare păcat! Și în cât timp s-a distrus totul. În două luni, în anul 1944, toată lumea lor ordonată a dispărut ca un vis. (…) Poveștile comunitare ale Ruxandrei sunt valabile pentru ceea se întâmplă astăzi și ar trebui să învățăm din ele.”
Totodată, jurnalista a spus că speră ca poveștile din cartea ei, absolut reale, dintr-o lume în care trăim acum, să aducă răspunsuri la astfel de provocări, să ne învețe să nu greșim așa cum s-a greșit altădată, să ne arate cât de cât calea. Ruxandra Hurezean a mai spus că oamenii despre care a scris sunt exemple: „Așa i-am și căutat pe oamenii care au răzbit, pe oamenii care pot să ne spună cum se întreține speranța, cum poți să mergi înainte când totul este împotriva ta”.
Nu înfrumusețează , ci știe să aleagă
La rândul său, biologul Alexandru Stermin, a spus că în cartea ei, autoarea face precum Nicolae Grigorescu cu picturile sale, nu înfrumusețează, ci știe să aleagă personajele, situațiile: „Toată lumea pe care a văzut-o Ruxandra vine peste tine. Vine într-un fel în care imaginile sunt dintr-un roman și citind poveștile te întrebi dacă sunt adevărate. Mă întrebam dacă ceea ce este aici este adevărat sau dacă nu cumva Ruxandra le-a făcut să fie așa din pix. Nicolae Grigorescu zicea că <<oamenii spun despre mine că poetizez. Nu știu exact ce înseamnă asta, dar ei poate vreau să spună că înfrumusețez natura și că în tablourile mele înfrumusețez lumea. Însă nu e așa, ci eu știu să aleg.>> Din lumea aceasta de-a valma în mișcare, pe care noi o vedem Grigorescu alege și dintr-o dată tablourile lui par ireale. Mi se pare că acesta este răspunsul legat de cartea Ruxandrei. Nu a inventat și înfrumusețat nimic. A știut să aleagă. Și ca să poți să alegi ai nevoie de discernământ. Asta poate să facă Ruxandra. Să se uite în lumea aceasta în mișcare și cu discernământul ei să aleagă. Alege elemente din două lumi, fie avem o lume în care lucrurile sunt despre frumos, despre tandrețe, despre grijă, despre speranță și atunci duc în direcția splendorii. Fie avem niște povești care te spintecă, te rup, despre găurile negre în care cădem și în care ni se topește speranța și toate gândurile, dar până și poveștile despre suferința umană parcă te fac într-un fel să vezi frumosul. Avem atunci în toată povestea aceasta discernământul și frumosul. Asta ne spune că poveștile ei sunt adevărate pentru că adevărul, binele și frumosul sunt tot timpul împreună. Ca să poți alege niște lucruri, indiferent de unde vin, din direcția întunecată sau din direcția luminoasă, dacă ele într-un fel sau altul te duc înspre frumos, înseamnă că în același timp sunt și adevărate”
Scrie povestea nevrozelor, vindecându-le
Referindu-se la cartea Ruxandrei Hurezean, exploratorul clujean a spus că aceasta vorbește despre problemele noastre esențiale, probleme care ne macină pe toți, despre problemele de identitate, despre starea de bine, despre adaptările la mediu, libertatea de a alege, alegerile asumate, despre iubire și despre moarte: „Problemele noastre existențiale sunt tratate în carte. Pentru că problemele existențiale nu au un răspuns creează nevroze. (…) Cartea nu vindecă nevrozele (…) dar le face să curcă, le scrie povestea, iar poveștile sunt vindecătoare.”
Tia SÎRCA
