Având în vedere că 23 de state membre ale Uniunii Europene sunt, totodată, membre ale NATO, ar fi fost de așteptat ca întărirea posturii de descurajare și apărare a Alianței în fața amenințării rusești să se reflecte într-un ritm accelerat al consolidării capacității defensive a Uniunii Europene. În realitate, acest lucru nu s-a întâmplat.
Istoric vorbind, Uniunea Europeană nu s-a definit ca o putere militară. Contextul geopolitic relativ stabil de după Războiul Rece, dar mai ales umbrela de securitate oferită de NATO, au permis blocului comunitar să se concentreze preponderent asupra dezvoltării economice, integrării pieței interne și extinderii instituționale. Această paradigmă a fost însă brutal zdruncinată de realitate. „Dușul rece” al revenirii războiului de mare intensitate pe continentul european a forțat UE să își regândească rolul și instrumentele în domeniul securității.
La trei ani de la invazia pe scară largă a Federației Ruse în Ucraina, a devenit evidentă dificultatea statelor membre de a-și redirecționa rapid resursele pentru a răspunde noilor cerințe de securitate. Deficitul cronic de muniție, sistemele fragmentate de achiziții, lipsa interoperabilității și dependența semnificativă de furnizori din afara Europei au ridicat semne serioase de întrebare cu privire la capacitatea Uniunii, ca ansamblu, de a face față unor crize majore de securitate.
În acest context, în mai 2025, Uniunea Europeană a lansat programul SAFE (Security Action for Europe – Acțiune pentru securitatea Europei), un mecanism financiar și de coordonare care permite statelor membre să acceseze împrumuturi de amploare pentru investiții în domeniul apărării. SAFE urmărește atât întărirea industriei europene de apărare, cât și consolidarea posturii defensive a UE, în ideea complementarității cu NATO, nu a substituirii acesteia.
Una dintre caracteristicile definitorii ale programului este accentul pus pe achizițiile comune, menite să scadă costurile, să îmbunătățească interoperabilitatea forțelor armate naționale și să consolideze baza industrială europeană de apărare. Prioritatea acordată producătorilor din Uniune reflectă un obiectiv politic mai amplu: reducerea dependenței de furnizori externi, în special de Statele Unite.
În noiembrie 2025, 19 state membre au depus planuri de investiții în cadrul SAFE: Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania și Ungaria. Alte opt state membre (Austria, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Slovenia și Suedia) au ales să nu solicite împrumuturi prin acest mecanism.
În ianuarie 2026, Comisia Europeană a aprobat alocările financiare. România a obținut un împrumut de 16,7 miliarde de euro, al doilea ca valoare după Polonia (43,7 miliarde de euro). Franța și Ungaria au accesat câte 16,2 miliarde de euro, în timp ce cel mai mic împrumut, de 46,8 milioane de euro, a revenit Danemarcei. Urmează, în cursul acestui an, adoptarea deciziilor de implementare și efectuarea primelor plăți.
Potrivit criteriilor de eligibilitate stabilite prin SAFE și informațiilor publice disponibile, investițiile se concentrează pe achiziții de muniții standard NATO, muniții de artilerie, rachete, sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, artilerie, vehicule blindate și multirol, drone și sisteme anti-dronă, capabilități de război electronic, securitate cibernetică, precum și pe mobilitate militară și infrastructură de transport.
(România a detaliat, prin Ministerul Apărării Naționale, 21 de proiecte SAFE, unele realizate în achiziții comune cu Franța și Germania. Acestea includ: 139 transportoare blindate de personal 8×8 / Piranha 5; min 1370 vehicule platforme multifuncționale de transport și logistică pe roți; 2 sisteme post integrat de comandă pentru apărare aeriană și antirachetă; 2 vedete de intervenție pentru scafandri; 2 nave de patrulare maritimă; 12 elicoptere multi-misiune H225M; 7 sisteme de rachete navale Naval Strike Missile; 240.000 de arme și muniția individuală de infanterie la standard NATO; 298 de mașini de luptă pentru infanterie pe șenile – MLI; 1 sistem integrat de simulare reală de antrenament; 70 de platforme software pentru sistemele C4ISR; 231 de sisteme portabile de apărare aeriană – MANPAD cu 934 rachete; 7 sisteme de apărare aeriană cu rază foarte scurtă cu capabilități C-UAS și C-RAM SKYNEX, dislocabil; 2 sisteme de apărare aeriană cu rază foarte scurtă V-SHORAD cu capabilități C-UAS și C-RAM Skyranger 35mm, mobil; 12 sisteme de descoperire radar cu bătaie medie; 3 sisteme de rachete sol-aer cu rază medie SBAMD(L)-MR / SBAMD(L)-M-MR; 70 de sisteme de lovire cu muniție loittering; 2 sisteme navale de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă cu capabilități C-UAS și C-RAM Millennium; 56 sisteme de drone pentru supraveghre și culegere de informații din clasa 1, mini-UAS – 22 deja contractate; 87000 lovituri muniție de 35 mm prin NSPA CRAM – Oerlikon + Skyranger; 400000 lovituri muniție de 35 mm CRAM – Oerlikon + Skyranger, inclusiv muniție cu explozie programabilă de tip AHEAD.)
Prin SAFE, dar și prin alte inițiative recente în politica de securitate și apărare, se conturează o „dezmorțire” strategică a Uniunii Europene, în special sub impulsul statelor membre cu rol de lider. SAFE nu creează o armată europeană, nu înlocuiește politicile naționale de apărare și nu poate suplini garanțiile de apărare colectivă oferite de NATO. El marchează însă un pas semnificativ spre asumarea, de către UE, a unui rol mai coerent și mai responsabil în propria securitate, într-un context geopolitic tot mai ostil.
Dan Crișan
Articolul SAFE sau „dezmorțirea” Uniunii Europene în fața amenințării rusești apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
