Summit-ul NATO a arătat că Europa și Statele Unite nu mai au un inamic comun

The Conversation

Mark Rutte a avut o sarcină deloc de invidiat la summitul de la Haga din această săptămână. Secretarul general al NATO a trebuit să lucreze cu viziuni divergente ale Statelor Unite și ale Europei privind amenințările actuale la adresa securității. După ce Rutte a depus eforturi extraordinare, cu o lingușire evidentă și deferentă față de Donald Trump pentru a asigura rezultate cruciale pentru alianță, se pare că a reușit, cel puțin pentru moment.

Însă ceea ce a devenit din ce în ce mai clar atât în cadrul acestei întâlniri, cât și în perioada premergătoare, este că SUA și Europa nu se mai percep ca având un inamic comun. NATO a fost înființată în 1949 ca o alianță defensivă împotriva amenințării recunoscute din partea URSS. Această amenințare a definit alianța pe tot parcursul Războiului Rece, până la dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. De când Rusia a invadat Ucraina și a anexat Crimeea în 2014, NATO s-a concentrat din nou asupra Moscovei ca principala amenințare la adresa păcii internaționale. Dar China, tot mai belicoasă, solicită din ce în ce mai multă atenție din partea SUA.

Există unele gesturi simbolice care semnalează cum se schimbă lucrurile. Fiecare declarație a summitului NATO de la invazia rusă a Ucrainei din 2022 a folosit aceeași formulare: „Respectăm dreptul internațional și scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și ne angajăm să susținem ordinea internațională bazată pe reguli.”

Declarația publicată în cadrul summitului de la Haga din 25 iunie nu menționează niciuna dintre acestea. De fapt, spre deosebire de declarațiile recente, cele cinci paragrafe ale declarației de la Haga sunt brutal de scurte și se concentrează exclusiv pe prezentarea alianței în termeni de capacitate militară și investiții economice necesare pentru susținerea acesteia. Nicio mențiune despre dreptul internațional sau ordine internațională de această dată.

Aceasta pare a fi o ieșire atent regizată a unui summit deliberat scurtat, conceput pentru a limita intervențiile imprevizibile ale lui Trump. De asemenea, pare a fi simptomatic pentru o divergență tot mai mare între traiectoria strategică a SUA și interesele de securitate percepute de Canada și de membrii europeni ai NATO.

Faptul că această declarație a fost atât de scurtă și concentrată pe un spectru atât de restrâns de subiecte sugerează că au existat diferențe neobișnuit de adânci care nu au putut fi depășite.

De la începutul invaziei ruse la scară largă asupra Ucrainei în februarie 2022, aliații NATO au fost uniți în criticarea Rusiei și sprijinirea Ucrainei – până acum.
Din ianuarie, administrația Trump nu a mai autorizat niciun ajutor militar pentru Ucraina și a redus semnificativ sprijinul material acordat acesteia și critica la adresa Rusiei. Trump a urmărit să pună capăt războiului rapid, în termeni ce echivalează cu o capitulare în fața agresiunii ruse; propunerea sa sugerează recunoașterea controlului Rusiei asupra Crimeei și controlul de facto asupra altor teritorii ocupate (Luhansk, părți din Zaporojie, Donețk și Herson). De asemenea, a sugerat că Ucraina nu va adera la NATO, dar ar putea primi garanții de securitate și dreptul de a adera la UE.

Între timp, aliații europeni au continuat să finanțeze și să sprijine eforturile defensive ale Ucrainei, crescând ajutorul militar și economic și impunând sancțiuni suplimentare.

Un alt semn al priorităților diferite între Europa și Canada, pe de o parte, și SUA, pe de altă parte, a fost decizia secretarului american al apărării, Pete Hegseth, de a se retrage din conducerea grupului de contact pentru apărarea Ucrainei – o coaliție ad-hoc de state care oferă sprijin militar Ucrainei. Hegseth a lipsit și simbolic de la întâlnirea pregătitoare a grupului din iunie.

Trump a fost mereu ferm în ideea că membrii NATO ar trebui să respecte angajamentul din 2014 de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, iar Rutte a recunoscut acest lucru. În 2018, Trump a sugerat chiar o creștere la 4 sau 5%, dar propunerea a fost considerată nerezonabilă. Acum, într-o decizie care indică îngrijorarea tot mai mare privind Rusia și sprijinul incert din partea SUA, membrii NATO (cu excepția Spaniei) au fost de acord să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB în următorii 10 ani.

Articolul 3 al NATO prevede că statele trebuie să își mențină și dezvolte capacitatea de a rezista unui atac. Totuși, din 2022, a devenit din ce în ce mai clar că mulți membri NATO nu sunt pregătiți pentru un conflict militar major. În același timp, aceștia simt din ce în ce mai acut amenințarea Rusiei la granițele lor. A existat o recunoaștere clară, mai ales în rândul statelor baltice, Germaniei, Franței și Regatului Unit, că trebuie să își crească cheltuielile și nivelul de pregătire militară.

Pentru ca SUA să se concentreze mai mult pe China, forțele americane vor transfera un procent mai mare din Marina SUA către Pacific. De asemenea, vor aloca cele mai performante nave și aeronave regiunii și vor intensifica exercițiile, prezența militară și cooperarea cu marinele aliate din Pacificul de Vest. Pentru a face acest lucru, SUA va trebui să își reducă angajamentele din Europa, iar aliații europeni trebuie să înlocuiască acele capabilități pentru a menține descurajarea în fața Rusiei.

Piatra de temelie a tratatului NATO, articolul 5, este frecvent parafrazată astfel: „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”. Pe drumul către summitul de la Haga, Trump părea nesigur în privința angajamentului SUA față de NATO. Întrebat să clarifice acest lucru la summit, el a declarat: „Susțin articolul 5. De asta sunt aici. Dacă nu l-aș susține, nu aș fi aici.”

Lordul Ismay, primul secretar general al NATO, a sugerat faimos (dacă nu cumva apocrif) că scopul alianței era să „țină rușii afară, americanii înăuntru și germanii la pământ”. Germania este acum o parte esențială a NATO, iar americanii sunt încă înăuntru – deși distrași. Dar apar fisuri, iar Rutte va avea mult de lucru pentru a gestiona interesul tot mai scăzut al lui Trump pentru protejarea Europei, dacă vrea să țină Rusia la distanță.

HINT

Articolul 3 al NATO prevede că statele trebuie să își mențină și dezvolte capacitatea de a rezista unui atac. Totuși, din 2022, a devenit din ce în ce mai clar că mulți membri NATO nu sunt pregătiți pentru un conflict militar major. În același timp, aceștia simt din ce în ce mai acut amenințarea Rusiei la granițele lor.

Articolul Summit-ul NATO a arătat că Europa și Statele Unite nu mai au un inamic comun apare prima dată în ziarulfaclia.ro.