Astăzi, 27 ianuarie al anului în care tocmai am intrat, marele actor Florin Piersic, acest Făt Frumos al Teatrului și Cinematografiei românești, tocmai a împlinit 90 de ani. E cel mai frumos dar pe care acest om minunat, inepuizabil în tot ceea ce face, ni l-a făcut fiecăruia dintre noi, deoarece el e mai prețios decât aurul dacic, și chiar decât Coiful celebru rămas de la Decebal și Burebista, considerat a fi fost cel mai vestit vestigiu al continuității noastre. Iar dacă Danezii, care în Ev Mediul Timpuriu de pe vremea lui Carol cel Mare, creatorul imperiului galic, erau adesea confundați cu Dacii noștri din Carpați, s-au gândit să-l îngroape pentru totdeauna într-o Groenlandă imaginară, e bine că nu ni l-au împrumutat pe Florin Piersic. Asta pentru că, presiunea pe care a pus-o Florin Piersic asupra publicului românesc, poate fi comparată cu aceea a lui Carol cel Mare, deoarece el ne-a unit în jurul artei sale, indiferent că suntem din Bucovina sau Basarabia sau din Moldova sau Transilvania.
A fost o întâmplare fericită faptul că s-a născut în Cluj, oraș pe care părintele său, doctorul veterinar Ștefan Piersic, îl numește orașul „bucuriilor naționale”, oraș care a fost predestinat să-i asigure lui Florinel circumstanțele „să devină fala și mândria Clujului și a țării întregi”., așa cum o scrie în cuvântul introductiv la cartea pe care o vom discuta în continuare, intitulat O altfel de prefață.
Cel mai iubit actor
Actorul Florin Piersic a exercitat o adevărată fascinație asupra publicului său spectator, în așa măsură, încât numai prezența sa pe o scenă, indiferent unde în țară, transforma ad-hoc totul în sărbătoare. Pentru că despre Florin Piersic nu se poate vorbi decât la modul duminecal, sărbătoresc, ca într-o adevărată catedrală a spiritului neamului, cu atmosferă de feerie minunată. În ciuda multelor necazuri zilnice, a angaralelor de tot felul, pentru publicul românesc a devenit un ritual a-l asculta pe Florin Piersic spre a avea acces la o terapeutică sacră : aceea a râsului și a bucuriei de a trăi. Optimismul său funciar, modul de ne împărtăși Bucuria, de a ne vrăji existența, transformând-o într-un spectacol al bucuriilor firii, reușind cu posibilitățile lui miraculoase de prestidigitator înnăscut, să ne redea încrederea și setea de a trăi, de a împărtăși alături de semeni sentimentul profund al unei solidarități colective. Căci el este eroul din poveste, personajul pozitiv care învinge orice obstacol și biruie orice progenitură dușmană. Bucuria publicului spectator care îl ascultă și-i urmărește fermecat cascada siberiană de întâmplări și povești adevărate sau născocite, inculcă în noi exorcismul calm, blând și puternic omenesc, care transformă fiecare întâmplare. Oricât de banală, într-un eveniment irepetabil. Bucuria noastră nesățioasă e aceea de a-l avea măcar odată pe an, în luna ianuarie, în carne și oase alături de noi, ca un fel de sol optimist, ca un fel de testament original al virtuților neamului, care nu îmbătrânesc niciodată. Nu degeaba, Radu Beligan, acest ilustru Matusalem al Teatrului Românesc, pe care românii l-au prețuit în mod deosebit, ne-a lăsat aceste cuvinte cu valoare de testament despre Prâslea Minunat al solului național : „Personajul fabulos de pe scenă, din viață și de pe ecran, care răspunde la numele de Florin Piersic, este, fără îndoială, CEL MAI IUBIT ACTOR din România. Îl iubesc pentru că e multitalentat până-n vârful unghiilor. Îl iubesc pentru că este trăsnit și imprevizibil. Îl iubesc pentru hazul lui devastator, pentru profunzimea creațiilor lui de pe scena Naționalului. Îl iubesc pentru fantezia lui debordantă. Îl iubesc pentru că nu l-am auzit niciodată bârfindu-și vreun coleg. Într-un cuvânt, îl iubesc pentru că miroase a OM.” Așa se află scris pe una dintre clapetele cărții sale autobiografice, scrise la împlinirea vârstei de 80 de ani. Pe cealaltă clapetă, Ioana Bogdan mărturisește și ea cu o sinceritate dezarmantă : „ Piersic umblă cu masca a zeci de personaje lipite parcă direct pe piele. În proză sau pe note muzicale intră în sufletul nostru jucându-se de-a „râsu-plânsu”, făcându-ne dependenți de farmecul lui și lăsându-ne mai bogați cu un zâmbet și cu un sac de speranțe că viața noastră fragilă poate fi așa cum o desenează el, un anotimp nesfârșit de iubire. Cu statura sa scenică impresionantă, cu zâmbetul său carismatic, ca un leac tămăduitor, puternic, dar și copilăros, în zeci de feluri, la o împăcare cu lumea. Piersicul Florin este un mar e actor, ESTE AL TUTUROR, un bun din PATRIMONIUL NAȚIONAL.”
Cum a primit numele de Florin
Pentru a-l cunoaște cât de cât pe maestrul Florin Piersic în intimitatea sa copleșitoare trebuie să citim neapărat cartea sa Viața ca o poveste..., editată în 2022, dar sperăm, pusă la dispoziția publicului într-o nouă ediție. Numai citind pagină de pagină, vom avea în fața ochilor imaginea sa vie de copil poznaș, de adolescent șarmant, de actor împlinit sub toate raporturile. De acolo vom afla cum a primit numele de Florin, cum s-au cunoscut mama și cu tatăl său, pe unde au peregrinat, cum a ajuns medicul veterinar Ștefan Piersic să-l roage pe regele Ferdinad sâ-l elibereze din armată pentru a se căsători cu viitoarea sa mamă, Veruța-Catinca, fiica preotului Pașcanu, din satul Valea Seacă din Bucovina, tânăra fiind socotită o adevărată „floare a Bucovinei”. A avut o soră, Lucica, născută în 1929, dar dispărută într-un gest de caritate extremă, sacrificându-se pe ea pentru a salva o colegă, și care a rămas pentru maestrul Florin simbolul devoțiunii fără margini pentru semeni, la fel ca Mama, care i-a devenit îngerul păzitor. Într-o astfel de familie unită, plină de armonie, el n-a putut decât să încerce a semăna bucurie și încredere în sufletul omului simplu, înconjurându-l cu dragostea sa de servitor al frumosului, al artei teatrale menită să ridice pe semeni în sferele înalte ale artei. Născut la Cluj la 27 ianuarie 1933, Florin Piersic, își așterne cu mult respect pentru cititor întâmplările vieții într-o carte care se cerea scrisă și pe care el a intitulat-o foarte exact Viața este o poveste…(Brookzone, București, 2022). E Cartea, care ni-l înfățișează așa cum este el în sutele de personaje pe care le-a întruchipat, este și o carte a formării, un Bildungsroman, al eforturilor depuse de a deveni unul dintre cei mai buni în meserie ( luânduși-l ca model pe Lawrence Olivier pe care l-a văzut jucând în Hamlet ), stăruitor în dorința de perfecțiune și măestrie într-o meserie care să slujească omul și valorile lui fundamentale. Parcursul deloc simplu ne este înfățișat cu o notă șăgalnică de romantism bine strunit, în care zâmbetul și autoironia nu-i lipsesc de pe buze, știind să-și cenzureze excesele dar să fie cât mai sincer și mai real cu putință. Autobiografia pe care maestrul ne-a dezvăluit-o, la împlinirea vârstei de 85 de ani, a fost prezentată de noi în paginile acestei publicații. Revin acum, deoarece am simțit, din momentul în care ne-am cunoscut, că voi rămâne prietenul său devotat, așa cum s-a întâmplat cu toți cei care au ajuns să-i soarbă vorbele și să se lase fermecați de personalitatea absolut uluitoare a acestui meșter povestaș ca o grădină a lui Dumnezeu umblătoare.
Respect pentru marii actori
Lucrurile s-au petrecut în 1984, în luna septembrie, când am fost delegat de Uniunea Scriitorilor, împreună cu Ion Horea, să particip la „Zilele culturii românești în URSS.” La coborârea din avion, am făcut parte din grupul care l-a însoțit pe maestru până la ghereta de vamă, unde ni se aplica viza de intrare în „bastionul Păcii, URSS”, și unde ne-a întâmpinat un soldat cu mutră de calmâc. Acesta ne-a aplicat ștampila pe pașaport, nu înainte de a-l fi făcut să participe la râsul nostru exploziv în urma conversației avute, întrucât de la avion până la punctul vamal, neostoitul Florin Piersic ne-a întreținut cu zeci de glume, snoave, povești, pe care le-am răsplătit cu râsul nostru continuu și sănătos, râs de care a fost contaminat și cerberul impasibil din gheretă, întrucât maestrul a apelat la limba rusă, limbă pe care a învățat-o cu ocazia filmărilor sale fenomenale împreună cu Tatiana Samoilovna. Cu acel farmec indelebil vom putea urmă anii săi de licean de la Cluj, când a făcut figurație la spectacolele Naționalului clujean, modul de pomină în care a debutat cu o replică într-unul din spectacole de pe scena clujeană, întâmplare continuată cu examenul la actorie la București, cum și cu cine și-a făcut ucenicia teatrală, care au fost colegii lui din seria profesoarei Marieta Sadova, actori deveniți cu timpul profesioniști desăvârșiți. În ceea ce-l privește, lui i s-au potrivit rolurile de prim amorez, de Don Juan sau cavaler de capă și spadă, invincibil precum Gérard Philippe. Actorul Piersic declară solemn că n-a lipsit niciodată la vreun spectacol sau la vreo repetiție, deși uneori mai întârzia din motive diverse, pentru care găsea motive plauzibile, precum scena hazoasă de la Ambasada Americană. Prețuindu-și și iubindu-și meseria, el vorbește cu dragoste și respect de toți marii actori alături de care a jucat : Aura Buzescu, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Maria Tănase, Mihai Berechet, Toma Dimitriu, Mimi Bota, Vasilica Tastaman, Geo Barton, Brancomir, Fotino, Cozorici și de alți monștri sacri care au rămas pentru totdeauna înscriși în sufletul lui. Și alte pagini pline de surprize legate de cariera sa internațională în cinematografie și de marile nume ale celebrităților mondiale pe care le-a cunoscut și alături de care a jucat. Sunt adevărate și revelatoare documente pentru o istorie a teatrului și a filmului românesc și străin. Un album Florin Piersic este de așteptat zilele acestea pentru ca acest eveniment sărbătoresc să fie întreg.
O carte care se citește pe nerăsuflate
Paginile acestea rememorative, de o franchețe și o cursivitate exemplară, vorbesc de piesele și spectacolele care l-au consacrat, începând cu spectacolul de absolvire, Peer Gynt, sau cu celebrul Oameni și șoareci, cu Heidelbergul de altă dată, Tragedia optimistă, Ciulinii Bărăganului etc, etc., care l-au făcut cunoscut și îndrăgit de public. Aflăm care au fost piesele cu cel mai răsunător succes, cum a avut șansa de a debuta în cinematografie spre a ajunge un erou mondial de film, un veritabil Haiduc al celor 7 cai Lista personalităților internaționale de teatru și film pe care le-a cunoscut, premiile pe care le-a obținut, colegii și colegele de scenă imortalizați în posturi avantajoase, regizorii și directorii de teatru și film cu care a lucrat. Cartea lui Florin Piersic se citește pe nerăsuflate, precum un roman polițist care te surprinde cu o nouă întâmplare care se cere repede relatată, fără a lăsa loc de respiro. Om de aleasă distincție, cu acea naturalețe înnăscută care nu minte și nu trădează, Florin Piersic e nemuritorul Ali Baba și cei 40 de hoți, a cărui istețime, viclenie și șotie năzdrăvană nemurește lumea teatrală, transformând-o într-un șir nesfârșit de scene pitorești, la fel ca într-o O mie și una de nopți. Actorul și omul Florin Piersic este, metaforic vorbind, omul „care aduce ploaia” acolo unde ajunge omul să-l vadă, e omul care te face să zâmbești, să râzi cu toată pofta sufletului, pentru că el transmite acel fluid cuceritor care nu te lasă indiferent.
La cei 90 de ani împliniți astăzi îi urăm Multă sănătate, și să rămână același om al întâmplărilor extraodinare care l-a egalat pe Jules Verne, el devenind un adevărat Saint Exupery al teatrului și cinematografiei noastre! Pentru a-l răsplăti trebuie creat un premiu special, o distincție personalizată, întrucât el este chiar istoria vie a mai mult de 70 de ani de carieră teatrală, de farmec și amuzament fără egal.
Voi încheia aceste rânduri, pe care i le dedic în numele redacției ziarului „Făclia” și a tuturor locuitorilor Clujului, mulțumindu-i pentru bucuria ce ne-a făcut-o în această impresionantă carieră actoricească, în care noi clujenii, i-am fost totdeauna alături cu dragostea și căldura noastră, urându-i La mulți ani, Nemuritorule Florin Piersic! Să continui să exiști să ne farmeci cu prezența ta, așa cum nimeni altul n-a fâcut-o, bucurându-ne că suntem contemporanii tăi și te iubim, te respectăm și te adorăm ca pe cea mai frumoasă podoabă ce o are Clujul la ora de față!
Nu pot încheia decât cu cuvintele prietenului și admiratorului său, Dan Negru, care semnează și el pe coperta a patra a cărții amintite, aceste cuvinte : „Florin e o revoluție care vine o dată la o sută de ani și despre „Revoluția Piersic” din cinemaul și teatrul din România s-or face cărți documentare, studii, s-or da nume de străzi, de teatre sau de cinematografe.” Măsura lui e Omenia și această zestre ne-o dă nouă tuturor!
Prof.univ. dr. Mircea Popa,
cetățean de onoare al Clujului
Articolul Vârsta minunată a unui om minunat: 90. „Cel mai iubit actor din România” apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
