Pentru un militar clujean care a luptat în Afganistan și care a avut inclusiv misiunea de a repatria trupul unui camarad căzut în luptă , recentele declarații jignitoare ale președintelui Statelor Unite au fost resimțite ca o lovitură dureroasă. Donald Trump i-a denigrat din pe aliații Americii din NATO, susținând că trupele din națiunile aliate „au stat puțin mai în spate, puțin în afara frontului” în timp ce luptau în Afganistan în sprijinul campaniei SUA împotriva talibanilor. 27 de militari români și-au pierdut viața și peste 200 de au fost răniți în timpul celor 19 ani de prezență militară în Afganistan la solicitarea Statelor Unite. În rândul veteranilor clujeni, remarca grotescă a președentului american dă sentimentul că un sacrificiul lor a fost redus la tăcere.
Despre implicarea militarilor români în misiunile din teatrele de operații militare alături de militarii americani, am vorbit cu colonelul în rezervă Dorel Danciu, ofițer care a activat timp de 13 ani în unitățile de Forțe pentru operații speciale (FOS) din Târgu Mureș, structuri implicate în cele mai dificile misiuni externe. Pe lângă funcția de bază, cea de șef de secțiune, Dorel Danciu a fost și ofițerul de informare și relații publice al acestor structuri, cunoscând în detaliu activitățile specifice, în multe dintre acestea fiind implicat în mod direct. A executat trei misiuni în Afganistan, dintre care una de comandant al Detașamentului românesc FOS și una de director adjunct al structurii de legătură a comandamentului NATO de forțe speciale din Afganistan, NSOC-A în Khandahar.
Rep: Cum caracterizați dezbaterea din spațiul public, generată de declarațiile președintelui american privind implicarea militarilor NATO în misiunile externe?
Col. (r). Dorel Danciu: Pentru militarii români-veteranii ai teatrelor de operații reprezintă o dublă lovitură și se suprapune pe campania informațională derulată pe plan intern, având ca rezultat discreditarea militarilor în rezervă pentru fundamentarea deciziilor politice legate de diminuarea drepturilor dobândite cu greu în misiuni externe. Declarația înaltului oficial american este una politică, însă nu trebuie să uităm faptul că politicul decide, militarul doar execută deciziile. Consider că, în continuare, la nivel militar americanii și românii se înțeleg foarte bine.
Rep: În ce a constat cooperarea cu militarii americani?
Col. (r). Dorel Danciu: Trebuie să spun de la bun început că Forțele speciale române, în varianta actuală, sunt o creație americană, copiind în oglindă structurile de forțe speciale ale US Army, cunoscute ca “beretele verzi”, respectiv cele ale Navy SEALs, în cazul FOS navale și Regimentul 75 Ranger, în cazul Batalionului Comando. In ultimii 35 de ani, în perspectiva aderării la NATO, au avut loc mai multe încercări nereușite de operaționalizare a unor forțe speciale pe model vestic. Procesul început la 1 martie 2003 la Târgu Mureș, susținut masiv de partea americană, a fost cel de succes. De la un mic nucleu de câteva zeci de militari profesioniști din unitățile de parașutiști și cele cercetare în dispozitiv s-a ajuns acum la un comandament de forțe speciale de doua stele, de mărimea unei divizii. Partea americană s-a implicat decisiv în susținerea logistică cu armament, tehnică de luptă și echipamente de comunicații, instruire și mentorizare.
Rep: Ce ne puteți spune despre misiunile externe cu partenerul american?
Col. (r). Dorel Danciu: Pentru că în viață toate au un preț, în mod sigur unul dintre costurile sprijinului american a fost exact participarea în misiunile din teatrele de operații, așa cum, la modul general, participarea militarilor români în toate teatrele de operații militare a fost costul plătit pentru accedere în NATO. Armata României a pierdut 31 de militari în misiuni externe, 6 dintre ei fiind din forțele speciale. Au fost peste 150 de răniți din rândurile FOS. La fel ca întreaga armată, structurile FOS au câștigat și un mare beneficiu ca urmare a participării în misiunile externe, și anume, experiența de luptă. Aceasta este esențială, oricât te-ai antrena în poligoane și zone de antrenament “testul foculului” este unul decisiv pentru validarea puterii unei armate. Se făcea o pregătire intensă înainte de dislocarea în zona de război, americanii considerau ca atunci când pleci cu ei la luptă, trebuie să ai cel puțin același nivel de pregătire pentru că își puneau propria viață în mâinile partenerului. Mare parte din pregătirea din România se făcea în comun cu partenerul american, concret se lucra exact cu militarii cu care urma să lupți în misiune.
Rep: Concret, cum se derulau misiunile în comun?
Col. (r). Dorel Danciu: S-a lucrat în parteneriat direct, respectiv Detașamentul românesc FOS era transferat operațional detașamentul american, partea română păstrând conducerea administrativă. Detașamentele operaționale ALFA, structurile acționale de bază ale FOS, erau dispuse alături de câte un detașament similar american în baze operaționale izolate, de mici dimensiuni, în general în zone aproape controlate de talibani. Erau destul de greu de apărat, permanent supuse tirurilor de aruncătoare și rachete de calibrul 107 mm. Era o adevărată eliberare atunci când erau extrași câte o zi, două în baze mai sigure din Baghram și Kabul. Depindeam din punct de vedere logistic foarte mult de americani. De asemenea, misiunile se bazau pe un pachet important de informații “acțíonabile”, partenerul american fiind cel care asigura partea cea mai consistentă, inclusiv informațiile IMINT, obținute prin platformele de supraveghere aeriană și cele SIGINT, prin mijloace de comunicații și ascultare și lucrul cu sursele locale. Altele erau obținute la comun, prin misiuni dificile de prezență în zona limitrofă obiectivelor, pe timpul misiunilor de afaceri civile, operații psihologice, asistență umanitară și medicală. Erau dificile datorită gradului mare de expunere, militarii FOS preferau misiunile ofensive, kinetice, de tip chirurgical, când inițiativa în luptă îți aparține, pe considerentul simplu că este mai ușor să fi vânător decât vânat.
Rep: Ce tip de misiuni executau militarii români și americani în comun?
Col. (r). Dorel Danciu: Grupate sub misiunea generică de asistență militară în sprijinul structurilor afgane de securitate, multe misiuni presupuneau de fapt însoțirea în luptă a acestora. Impropriu spus și însoțire în luptă, de cele mai multe ori misiunile erau executate de români și americani, afganii erau acolo doar pentru îndeplinirea unei obligații impuse de conducerea afgană și poza de final. Datorită riscurilor mari privind securitatea misiunii, de cele mai multe afganii aflau zona obiectivului chiar în momentul plecării în misiune. În perioada 2007-2008, misiunile erau preponderent de acțiuni directe, pentru capturarea unor lideri insurgenți, pe baza unei liste de ținte prioritare preaprobate. Misiunile se executau cel mai des noaptea, infiltrarea către ținte se făcea de cele multe ori cu elicopterul. Era un mare angrenaj care era pus în funcțiune dinainte: QRF-forțe care sa vină în sprijin în caz de nevoie, MEDEVAC și CASEVAC – evacuare medicală de urgență, Close Air Support- sprijin aerian cu foc și, nu în ultimul rând, ISR – platformele aeriene de supraveghere. Militarii români și americani lucrau în echipe mixte, până și cele mai mici elemente ale dispozitivului de luptă arau planificate ținând cont de necesitatea echilibrării componenței. Am avut și misiuni în beneficiul JSOC, probabil cea mai importantă structură militară din lume, condusă în acea perioadă de amiralul McRaven.
Rep: Au fost momente mai deosebite pe timpul misiunilor?
Col. (r). Dorel Danciu: De foarte multe ori se ajungea la contact direct și schimburi de focuri, cu toate că misiunea perfectă pentru forțele speciale este aceea în care iți atingi obiectivele fără a utiliza vreun cartuș. Au fost mai multe momente în care militarii românii au dat dovadă de un curaj excepțional, asumându-și un mare risc și salvând militari americani rămași izolați sau înconjurați de insurgenți. Bineînțeles, au fost și numeroase situații în care americanii i-au salvat pe români. Mulți dintre militarii români participanți la misiuni de luptă au primit distincții foarte importante americane cum sunt Bronze Star Medal, US Special Forces Combat Patch sau Combat Infantrymens Badge, recompense care trebuie fundamentate foarte clar cu documente și dovezi despre caracterul deosebit al misiunii de luptă.
Am avut la un moment dat sarcina grea de a preda familiei trupul neînsuflețit al unui militar căzut în luptă în Afganistan și am participat la anunțarea altor două familii. Nu cred că există momente mai dificile în viața unui militar, cred că ai prefera să faci orice altceva, oricâte riscuri ar presupune.
Rep: Ce alte lucruri v-au marcat cariera, în legătură cu misiunile externe?
Col. (r). Dorel Danciu: Am avut la un moment dat sarcina grea de a preda familiei trupul neînsuflețit al unui militar căzut în luptă în Afganistan și am participat la anunțarea altor două familii. Nu cred că există momente mai dificile în viața unui militar, cred că ai prefera să faci orice altceva, oricâte riscuri ar presupune. Trebuie să faceți un exercițiu și să vă imaginați cât de mare este durerea celor rămași în urmă, copii, soții, părinți.
Mulți dintre militarii români participanți la misiuni de luptă au primit distincții foarte importante americane cum sunt Bronze Star Medal, US Special Forces Combat Patch sau Combat Infantrymens Badge, recompense care trebuie fundamentate foarte clar cu documente și dovezi despre caracterul deosebit al misiunii de luptă
Articolul Veteranii clujeni din Afganistan, revoltați după afirmațiile jignitoare ale lui Trump: Am salvat viața unor soldați americani înconjurați de talibani apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
