Portretul
Buna seara, buna dimineata, buna ziua, Salut celor care intrati, oricand intrati pe acest blog al meu. De care blog, of, ma simt prea atasata sa-l inchid dandu-l uitarii, si-n acelasi timp prea detasata sa-l alimentez corespunzator si regulat cu articole de bun simt. Nu de inspiratie duc lipsa, sunt preocupata de atatea si atatea idei si descoperiri pe care ard sa le comentez si totusi, ceva imi spune ca sunt prea mica sa mai ridic glasul, si le rezerv mie numai, si omului meu. Citim, si ascultam, si invatam, si tot nestiutori suntem. Ne folosim timpul sa ne potolim setea de cunoastere, adormim cu regretul ca n-am rezistat somnului si-am lasat lectura pe dimineata, visand apoi, cartea. Cand sa mai scriu? Va voi povesti o intamplare pe care am fost binecuvantata s-o traiesc astazi. Este din ciclul “Dimineata, la metrou“. Stiti si voi intre cine ne asezam pe scaun, in vagonul metroului: in genere, intre butonatori de taste de mobil, tablete si alte gadgeturi despre care eu nu stiu mai nimic, fiind o atehnica prin excelenta. Personal, vorbesc cel putin jumatate din timpul in care sunt pe drum la mobil, n-am nimic cu cei dependenti de acesta, atata timp cat nu-mi stau, lalaiti, in cale. (Ma impiedic de cei care se opresc in mijlocul pasajului sa-si exprime neaparat atunci si neaparat acolo, telefonic, ideile, nevoile, plictiseala.) Aveam si azi, in dreapta, un astfel de butonator. Privita aparent ostil de o doamna asezata in fata-mi, am intors si eu intr-o doara capul, spre ocupanta scaunului din stanga mea. Ma asteptam sa-i vad si ei degetele tastand un SMS, cel putin Cu un instrument de desenat, pe coperta interioara (doi) a unei carticele, aceasta incepe in schimb, sub ochii mei indiscreti, sa creeze un portret. Doamna din fata mea, se materializa foarte realist, linie cu linie, trasatura cu trasatura, pe acea coperta de carte. M-a coplesit talentul fetei din cale-afara, daca va spun ca am hohotit scurt a plans de admiratie, veti intelege trairea mea. Ma bucur ca am fost martora unui asemenea moment deoarece am un deosebit respect pentru toti cei daruiti de Dumnezeu cu harul de a reda artistic realitatea.
(Ma impiedic de cei care se opresc in mijlocul pasajului sa-si exprime neaparat atunci si neaparat acolo, telefonic, ideile, nevoile, plictiseala.) Aveam si azi, in dreapta, un astfel de butonator. Privita aparent ostil de o doamna asezata in fata-mi, am intors si eu intr-o doara capul, spre ocupanta scaunului din stanga mea. Ma asteptam sa-i vad si ei degetele tastand un SMS, cel putin Cu un instrument de desenat, pe coperta interioara (doi) a unei carticele, aceasta incepe in schimb, sub ochii mei indiscreti, sa creeze un portret. Doamna din fata mea, se materializa foarte realist, linie cu linie, trasatura cu trasatura, pe acea coperta de carte. M-a coplesit talentul fetei din cale-afara, daca va spun ca am hohotit scurt a plans de admiratie, veti intelege trairea mea. Ma bucur ca am fost martora unui asemenea moment deoarece am un deosebit respect pentru toti cei daruiti de Dumnezeu cu harul de a reda artistic realitatea.
