Blogolumea fata cu reactiunea
Intr-o saptamina de azi inainte, noi astia de pe-aici am putea da ochii unii cu altii, adica noi blogarii din Brasov, dupa cum ni s-ar zice… Gindul de data asta, (fiindca s-au mai intimplat astfel de momente provocate de Stefan) a fost al lui Bogdan iar condicuta a fost deschisa de Luana. Urmarind subiectul am bagat de seama ca ideea a prins, cred peste asteptarile initiatorilor, iar lista bloggerilor ce parea sa adune vreo 30 de nume ar putea sa se lungeasca pe citeva pagini. Nu ma surprinde faptul ca suntem destui, daca nu multi (Athe si Eftimie au facut recensamint, au numarat si au ajuns pe la 100), stiind ca Brasovul are resurse sa fie reprezentat foarte bine pe segmentul asta… virtual, cit ma surprinde raspunsul afirmativ al majoritatii si dorinta de a participa la o posibila comunitate… vie. Ar putea fi o intilnire reusita, la o cana cu vin fiert, careia sa-i urmeze altele din categoria socializare sau s-ar putea ca din chestia asta sa se nasca ceva in privinta unor lucruri concrete precum este cel pus pe roate de Claudia cu Exista viata fara CET. Sau ar putea sa fie un fiasco fie prin prezenta fie prin… implacabilul Mai vorbim! Tinem legatura! fara urmari… Una peste alta, ideea imi place, ideea coboririi blogolumii in strada aici la Brasov imi confirma, inca o data, ca aceia care mai vorbesc despre… blogareala ca despre o ocupatiune virtuala, inofensiva, rupta de realitate si practicata de un soi de sectanti sociopati mustind de frustrari ;) habar n-au pe ce lume traiesc. Si deloc independent de acest eveniment la care sper sa ajung, daca nu m-or trage alte datorii pe alte drumuri, am citit in reusita revista brasoveana (online!) TIUK! un scurt eseu semnat de Anca Giura cu titlul Ma expun, deci exist (mini-eseu despre moda noului jurnal). Pina la un punct, acela in care autoarea vorbeste despre radacinile diaristice ale blogului, si in care separa inspiratia celor ce scriu in jurnal/blog pe genuri, respectiv in nelinisti sentimental- feminine si comunicari testosteronico-masculine, textul este corect. Ba sunt de acord si cu teoria terapiei prin scris al carei instrument poate fi jurnalul sau blogul. Dar pe parcurs, in vreme ce credeam ca voi avea parte de o lectura interesanta care sa-mi ofere un ceva nebanuit si… sperat de la inceput, regasesc, din pacate, derapajul in sabloanele despre care vorbeam mai sus. Nu voi cita de data asta, insa eseul defileaza mai departe, en fanfare, incercind sa convinga cititorul ca bloggerul este o specie mincinoasa fiindca nu mai scrie doar pentru sine, asemeni inaintasilor cu jurnale ferecate cu cheita, sau ca bloggerul este un individ profund nefericit deoarece trebuie sa se supuna biciului necrutator al commenturilor vecinilor care-i rasucesc cutitul in rana… singuratatii si a spoitei sale intelectualitati. Mai departe, Anca Giura, gazduita in on-line-ul TIUK!, pedaleaza si ea pe (pre)judecati din zona: bloggerii sunt cam o apa si-un pamint, lipsiti de originalitate si identitate, batjocorindu-si intimitatea in vreme ce mare parte din productiile lor sunt literaturizante ori poeziile sunt… bloghiste si pline de efuziuni hiperbolizante, departe de cele ale autorilor cu pedigree, consacrati adica… Si, desigur cum prin acest talmes-balmes virtual voyeuristii topaie in voie ca in sinul lui Avraam, iar cultul personalitatii a atins apogeul, autoarea ne marturiseste ca rezista la blog si ca isi prezerva intimitatea in fata invaziei hoardelor de bloggeri. Desigur, scriitoarea sau criticul literar (banuiesc) face toate aceste consideratii doar din… nostalgia fata de clasicul jurnal fara a o banui ca ar intentiona un proces de intentie la adresa blogosferei care de mult nu mai este definibila strict in aria jurnalului… intim. Nu, nu ma intriga astfel de opinii – si le-au expus si intelectuali… faimosi – le astept mai departe si le receptionez, cu voluptate chiar, si incerc sa le trec prin ochii blogolumii. Insa pornind de aici si de la planuita intilnire de simbata viitoare as arunca o intrebare (nu o leapsa :) ) : cit de sinceri, cit de personali, cit de comunicativi, cit de singuratici, cit de frustrati suntem noi bloggerii? Cit de… reali, pina la urma? ;) About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Dar pe parcurs, in vreme ce credeam ca voi avea parte de o lectura interesanta care sa-mi ofere un ceva nebanuit si… sperat de la inceput, regasesc, din pacate, derapajul in sabloanele despre care vorbeam mai sus. Nu voi cita de data asta, insa eseul defileaza mai departe, en fanfare, incercind sa convinga cititorul ca bloggerul este o specie mincinoasa fiindca nu mai scrie doar pentru sine, asemeni inaintasilor cu jurnale ferecate cu cheita, sau ca bloggerul este un individ profund nefericit deoarece trebuie sa se supuna biciului necrutator al commenturilor vecinilor care-i rasucesc cutitul in rana… singuratatii si a spoitei sale intelectualitati. Mai departe, Anca Giura, gazduita in on-line-ul TIUK!, pedaleaza si ea pe (pre)judecati din zona: bloggerii sunt cam o apa si-un pamint, lipsiti de originalitate si identitate, batjocorindu-si intimitatea in vreme ce mare parte din productiile lor sunt literaturizante ori poeziile sunt… bloghiste si pline de efuziuni hiperbolizante, departe de cele ale autorilor cu pedigree, consacrati adica… Si, desigur cum prin acest talmes-balmes virtual voyeuristii topaie in voie ca in sinul lui Avraam, iar cultul personalitatii a atins apogeul, autoarea ne marturiseste ca rezista la blog si ca isi prezerva intimitatea in fata invaziei hoardelor de bloggeri. Desigur, scriitoarea sau criticul literar (banuiesc) face toate aceste consideratii doar din… nostalgia fata de clasicul jurnal fara a o banui ca ar intentiona un proces de intentie la adresa blogosferei care de mult nu mai este definibila strict in aria jurnalului… intim. Nu, nu ma intriga astfel de opinii – si le-au expus si intelectuali… faimosi – le astept mai departe si le receptionez, cu voluptate chiar, si incerc sa le trec prin ochii blogolumii. Insa pornind de aici si de la planuita intilnire de simbata viitoare as arunca o intrebare (nu o leapsa :) ) : cit de sinceri, cit de personali, cit de comunicativi, cit de singuratici, cit de frustrati suntem noi bloggerii? Cit de… reali, pina la urma? ;) About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related