Cu apariții pe cele mai importante scene ale lumii, soprana Melody Moore, caracterizată drept „o revelație” de revista americană Opera News, revine pe scena Filarmonicii clujene, vineri, 30 mai 2025, ora 19.00 / Colegiul Academic, pentru a interpreta partitura dedicată sopranei în Messa da Requiem de Verdi, alături de Ruxandra Donose (mezzosoprană), Marius Vlad Budoiu (tenor) și Sorin Coliban (bas), sub bagheta dirijorului Gregory Vajda.
Melomanii clujeni au putut-o asculta și în urmă cu aproape un an atunci când, Melody Moore a făcut parte din ”distribuția” concertului cu Norma de Bellini, eveniment care s-a bucurat de un mare succes de public.
În plină pregătire a concertului din data de 30 mai, Melody Moore a găsit răgazul de a răspunde la un scurt interviu tocmai pentru a puncta ce înseamnă pentru soprana americană această lucrare verdiană și interpretarea sa pe o scenă simfonică.
- Prin ce se deosebește, din punct de vedere vocal și emoțional, interpretarea lucrării Messa da Requiem de Verdi cu o orchestră filarmonică în concert, într-o sală specializată, față de a cânta pe o scenă de operă?
Cred că a cânta într-o sală de concert, spre deosebire de scena de operă, este o experiență mult mai intimă – chiar dacă sala este mare. Solistul trebuie să „întruchipeze”, în continuare, personajul lucrării, dar senzația este foarte diferită atunci când trebuie să cânte și chiar să joace rolul într-o operă. Pentru mine, concertul vocal-simfonic este extrem de personal, deoarece nu intru neapărat în pielea unei alte personalități sau al unui alt personaj, ci sunt eu însămi.
Din punct de vedere vocal, în prim plan este culoarea vocii. Atunci când nu mă deplasez pe scenă, când nu interacționez cu alți actori și nu joc un rol, pot fi pe deplin atentă la nuanțele cele mai subtile. Când cânt în concert simt că pot să-mi etalez cel mai bine culoarea vocii.
Din punct de vedere emoțional, publicul fiind, adesea, foarte vizibil de pe scenă, îmi place să mă conectez cu el. Simt un angajament emoțional mai direct atunci când sunt în concert.
- Requiem-ul lui Verdi necesită o intensitate lirică, sacră, într-un cadru de concert – cum reușiți să echilibrați expresivitatea dramatică cu profunzimea spirituală a lucrării?
Dramatismul lucrării provine, desigur, din muzică. Este datoria noastră să o scoatem în evidență. Echilibrez dimensiunea dramatico-expresivă cu profunzimea spirituală încercând să înțeleg ce a vrut Verdi să spună, nu doar prin alegerea textelor liturgice care au fost utilizate, ci și CUM au fost ele prezentate. De asemenea, sunt o persoană care se gândește constant la ceea ce trebuie să simtă publicul atunci când ascultă această lucrare. Mă întreb adesea unde pot să evidențiez o linie vocală care să fie pe deplin apreciată și împărtășită de public. Un exemplu în acest sens ar fi „Libera me”. Liniștea, pacea, imponderabilitatea acestei părți reprezintă o oglindă a celei dintâi. Linia sopranei imploră „Dona eis Requiem” și, după părerea mea, aceasta este ca o rugăciune în numele întregii suflări. Când te gândești în acest fel la text, acesta prinde viață. Pentru toată lumea.
- Cum contribuie interpretarea Messa da Requiem de Verdi la dezvoltarea și recunoașterea carierei unei soprane, comparativ cu rolurile principale din opere?
După părerea mea, Requiem-ul este o lucrare emblematică. Este punctul culminant al Creației lui Verdi, după aproape 40 de ani în care a compus operă, cântece și piese sacre. Pentru mine, cele mai bune două lucrări ale sale îi urmează Requiem-ului (Otello și Falstaff). El alege armonii simple pentru care pendulează între tensiuni armonice și rezolvare… aceleași tensiuni armonice și aceeași rezolvare pe care le simțim cu toții atunci când încercăm să înțelegem Divinitatea. În ceea ce mă privește, având în vedere că am cântat Requiem-ul de mai multe ori și aflându-mă la apogeul carierei mele, este datoria mea să fiu capabilă să abordez cu înțelepciune atât textul, cât și muzica.
- Pentru dvs. personal, ce înseamnă să cântați Requiem-ul și cum a evoluat ”înțelegerea” semnificației sale de-a lungul carierei dvs.?
Am cântat patru Requiem-uri, doar în acest ultim an. Însă, în anul 2024, cu LA Master Chorale, am interpretat partitura dedicată mezzosopranei alături de colega mea, soprana Ana Maria Martinez. Mă simt binecuvântată că am putut să cânt ambele partituri și să învăț câte ceva de la fiecare. Întrucât evoluția mea cu Requiem-ul a fost destul de rapidă, aștept cu nerăbdare multe alte ocazii de a-l interpreta și de a vedea cum evoluează. Deocamdată, dorința mea este să tratez această ”bijuterie” cu cât mai mult respect posibil, exprimându-mi în același timp propriile sentimente profunde în cadrul ei.
Articolul Celebra soprană Melody Moore și Filarmonica de Stat ”Transilvania” – o colaborare de tradiție care face cinste scenei muzicale românești apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
