În episodul următor, Lupoaica a reapărut după ce a fost ascunsă de autoritățile horthyste și apoi de cele comuniste. Dar odiseea ei era departe de a se fi încheiat
1966: Lupoaica e așezată în fața Universității
În data de 28 sept. 1966 (nu în anul 1967, cum apare în unele surse), Lupoaica a fost așezată în fața Universității, din strada Mihail Kogălniceanu, pe locul unde este acum grupul statuar „Școala Ardeleană”. Pe soclul statuii a fost fixat basorelieful împăratului Traian, operă a sculptorului E. Ferrari. Acesta este al treilea popas al Lupoaicei. Evenimentul a fost consemnat de săptămânalul de cultură „Tribuna”, nr. 43 din 27 oct. 1966, într-un articol semnat de istoricul Hadrian Daicoviciu. Ziarele locale „Făclia” și „Igazság” nu au scris nimic despre eveniment. Articolul lui H. Daicoviciu este scurt și ponderat. Aproape tot articolul tratează istoricul Lupoaicei de la Roma, al celei din Cluj, doar în ultimele rânduri, câteva informații sumare. Citind atent articolul și tălmăcindu-i înțelesul, reiese că: Autoritățile comuniste locale, de această dată, nu s-au opus amplasării statuii într-un spațiu public, dar au rămas reticente și distante față de eveniment; nefăcându-se nici o festivitate la inaugurare și că inaugurarea s-a făcut, chiar la 45 de ani, de când a fost instalată statuia în piața Unirii. Articolul este însoțit de două fotografii, prima prezintă Lupoaica de pe Capitoliu și a doua, Lupoaica din Cluj, amplasată în fața Universității. În peregrinajul ei, statuia a poposit aici șase ani și nouă luni, după care și-a continuat odiseea, trebuind să cedeze locul grupului statuar „Școala Ardeleană”, operă a sculptorului clujean Romul Ladea. E bine de precizat că amplasamentul din fața Universității a fost unul bun pentru Lupoaică, chiar mai bun decât cel pe care l-a avut în piața Unirii, dar grupul statuar „Școala Ardeleană ” valorifică mult mai bine cadrul urban al locului. Grupul statuar format din : Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior, conform ziarului „Făclia”, a fost dezvelit oficial la 30 iun. 1973, ora 12. La dezvelire au ținut alocuțiuni Remus Bucșa, primarul Clujului și Ștefan Pascu, rectorul Universității.
În fața vechii Primării, cel mai bun popas
Noul popas al Lupei Capitolina a fost în fața Primăriei vechi, pe str. Dr. Petru Groza (azi Eroilor), adiacentă pieței Libertății (azi Unirii), pe insula pietonală din axul străzii, mobilată cu bănci și o vegetație arborescentă joasă, tip aliniament. Evenimentul a fost consemnat de ziarul „Făclia” din 2 sept. 1973 (duminică), doar printr-o fotografie, întitulată sugestiv „imagini inedite din Cluj”. Aceasta înseamnă că dezvelirea statuii s-a făcut cu o zi înainte (sâmbătă), 1 septembrie 1973, fără festivități. Lucrarea se înscria bine în ambianța locului, la scară potrivită, ocupând un gol care se cerea a fi completat. Totuși, mai trebuia ceva. Trebuia accentuată prezența statuii în spațiul urban al locului. În acest scop, „pentru a se pune în valoare statuia, s-a creat un fundal cu mesteceni, intercalat cu stejari piramidali și o serie de arbuști decorativi prin frunze, flori și fructe. În jurul statuii au fost plantate flori sezoniere, în pete de culori, ca o continuare a fundalului. Statuia era aerată, avea un fundal expresiv și în față, un final decorativ. A fost una dintre lucrările de mare ținută peisagistică” din orașul Cluj. Micul cadru urban, nou creat în fața Primăriei, avea o atractivitate aparte, cu o oarecare intimitate și afinitate maternă, motiv pentru care, mulți clujeni și turiști, dar mai ales tineri căsătoriți, ieșiți de la Oficiul Stării civile, se opreau aici, să facă o poză, alături de Lupoaica-mamă. Acesta a fost, detașat, cel mai bun amplasament, dintre toate câte le-a avut Lupa Capitolina în Cluj; a poposit aici 21 de ani, până în anul 1994. Acesta este al patrulea popas al statuii.
Conform Deciziei Comitetului Executiv nr. 454/20,09.1973, Primăria a plătit pentru lucrările de amplasare a statuii „Școala Ardeleană”, din fața Universității, suma de 300.000 lei,
iar pentru relocarea Lupei Capitolina, în fața Primăriei vechi, pe bulevardul Eroilor, suma de 99.500 lei .
În anul 1994, Lupa Capitolina a cedat amplasamentul din fața Primăriei în favoarea Monumentului închinat memorandiștilor, inaugurat în data de 9 iunie 1994, eveniment amplu comentat și elogiat în presa locală, pe multe pagini (Făclia, Tribuna ș.a.), însă despre dispariția Lupei Capitolina din acel loc nu s-a scris nimic. Monumentul, într-adevăr, în sinea lui este unul mare, frumos și semnificativ, dar nu se potrivește locului, drept dovadă, nimeni nu se mai oprește lângă el pentru a imortaliza momente importante din viață. Lupa Capitolina și-a continuat odiseea în tăcere, fără ca presa să semnaleze nimic din acest peregrinaj. În 1994 statuia a fost demontată și dusă la Muzeul de Istorie din Cluj pentru a fi „restaurată”(?), restaurator Liviu Mocanu; al cincilea popas al Lupoaicei (09.06.1994-01.12.2002).
În 2002, statuia a fost readusă și instalată, tot pe insula pietonală din axul bulevardului Eroilor, dar la capătul estic al bulevardului, unde constituia un mic cap de perspectivă. Aceasta este a șasea locație a statuii. Aici a poposit patru ani. Ceremonia de dezvelire a statuii a avut loc la 1 Decembrie 2002, de ziua națională a României, după ce a stat aproape opt ani în subsolurile Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca.
În anul 2006, pe bulevardul Eroilor au început lucrări mari de modernizare, de restructurare a circulației și de infrastructură. Ca urmare, numai după patru ani, statuia a fost demontată (27.07.2006) și a ajuns din nou la subsolul muzeului, tot pentru „restaurare”, restaurator Tiberiu Kolozsi, al șaptelea popas al statuii. Cei de la muzeu mi-au relatat că nu s-a făcut nici o restaurare, ci doar o simplă sudură. În acest răstimp în ziarul Făclia a apărut un mic articol, în care niște clujeni își exprimă îngrijorarea cu privire la soarta Lupei Capitolina, pentru că în proiectul de modernizare al bulevardului Eroilor nu a fost prevăzut amplasament pentru statuie.
Al optulea și ultimul, deocamdată, popas al Lupoaicei
În anul 2008, Lupoaica a fost reamplasată pe bulevardul Eroilor, în zona pietonală nou creată, în dreptul catedralei greco-catolice , unde este și în prezent (al optulea popas al Lupoaicei). Soclul statuii s-a păstrat în continuare, cel conceput de sculptorul Virgil Fulicea în 1966. Dezvelirea statuii a avut loc în data de 28.noi. 2008, în prezența ambasadorului Italiei la București și a primului ministru al României, Emil Boc. Locul unde este amplasată acum Lupoaica, este unul valoros, fiind în zona centrală a orașului, cu un aflux pietonal și auto mare, dar a fost neglijată încadrarea lucrării de artă în peisajul urban local. Ca urmare, statuia de dimensiuni mici și, fără a avea în jurul ei un spațiu de onoare, special amenajat, care să-i accentueze prezența în cadru, se pierde între reclame comerciale, umbrare, mese cu mici, bere și cafele. Încă ceva supărător, în imediata apropiere a statuii există o fântână ornamentală circulară. Cele două lucrări se stânjenesc reciproc. În anul 2018 pe bulevardul Eroilor, în vecinătatea Lupei Capitolina și a fântânii ornamentale a fost dezvelită statuia cardinalului Iuliu Hossu, aproximativ în fața catedralei greco-catolice. Probabil că dacă ar fi existat o preocupare pentru corelarea celor trei lucrări, s-ar fi putut realiza un punct de atracție pe bulevardul Eroilor.
O odisee neîncheiată
Din centralizarea datelor prezentarea mai sus, reiese că în perioada anilor 1921-2008 (87 ani), Lupa Capitolina, împreună cu cei doi gemeni, a fost o statuie vitregită a orașului Cluj: a avut opt locații, din care cinci locații, cu un total de 51 de ani, a fost expusă într-un spațiu public urban (piețe, străzi), iar în trei locații, cu un total de 36 de ani, a fost ținută sub obroc, ascunsă vederii publice (în magazii sau subsoluri); busturile lui Traian și Decebal aveau o vechime de 80 de ani (1928-2008), din care au fost expuse într-un spațiu public 34 de ani, iar restul de 46 ani au fost ascunse vederii publice; basorelieful lui Traian (montat pe soclul statuii), are o vechime de 80 de ani, din care 44 ani a fost expus vederii publice.
Aceasta este odiseea statuii Lupa Capitolina din municipiul Cluj-Napoca, reconstituită pe bază de documente scrise și informații orale și… din amintiri personale. Dar, odiseea nu este încheiată pentru că vulturul roman, bustul împăratului Traian și bustul regelui Decebal încă sălășluiesc în subsolul Muzeului de Istorie din Cluj, nefiind acolo unde ar trebui să fie.
În lista cu statui, busturi și plăci comemorative, Lupa Capitolina figurează la poziția 998, unde e precizat: amplasamentul (bulevardul Eroilor) și anii 1921 și 2003. Pe soclul statuii este montat basorelieful împăratului Traian, operă a sculptorului italian Ettore Ferrari, neprecizat în text; ce reprezintă anul 2003?
În municipiul Cluj-Napoca, Lupa Capitolina este un mesager al unei civilizații antice (a etruscilor) și un simbol al Romei și al latinității. În cei peste 100 de ani, de când poposește în orașul nostru, și-a câștigat mulți admiratori și prieteni, dar și mulți detractori. Nu pot înțelege, ce îi supără pe detractori, statuia nu degajă nici ură și nici răzbunare, poate sentimente de compătimire și de milă și nu este nici românească, nici ungurească și nici evreiască. O lupoaică-mamă și-a înfrânt instinctele naturale, i-a fost milă de cei doi gemeni neputincioși, Romulus și Remus și, i-a adoptat pentru a-i hrăni și a-i crește și… de a-i apăra de haita de lupi flămânzi.
În România există mai multe statui ale Lupoaicei: București, Timișoara, Constanța ș.a. Autoritățile comuniste din România, instaurate de armata sovietică, după anul 1945, nu au agreat aceste lucrări de artă și, ca urmare, au fost scoase de pe soclu și duse în depozite, ascunse vederii publice. Informativ, după anul 1960 a început o acțiune lentă de reamplasare a Lupoaicei în spații publice urbane. Deci, și aceste Lupe Capitoline, fiecare în parte a avut o odisee a ei, dar de mai mică amploare decât a celei din Cluj-Napoca. Lupa Capitolina din municipiul Cluj-Napoca, în primii 87 de ani a avut opt locații/amplasamente, adică a fost mutată de opt ori. Nu știu să existe o altă statuie în lume, care să fi avut atâtea locații. Edilii orașului ar trebui să facă demersurile pentru consemnarea acestui fapt în marea Carte a Recordurilor.
Ansamblul de lucrări artă plastică: Lupa Capitolina, împreună cu cei doi gemeni; efigia împăratului Traian și efigia Acvila Romană; bustul împăratului Traian și a regelui Decebal fac parte din patrimoniul cultural al municipiului Cluj-Napoca, cărora ar trebui să li se acorde atenția și grija cuvenită unor opere de artă, cu o semnificație istorică și sentimentală deosebită pentru clujeni și, în general , pentru poporul român.
După anul 1989, de când nu mai există restricții politice la amplasarea statuilor, edilii Clujului în loc să adune cele cinci opere de artă și să alcătuiască un grup statuar, sau să așeze fiecare lucrare în parte într-un loc potrivit, le-au mutat dintr-un loc în altul, din unul mai bun, în altul mai puțin bun, ca pe niște lucruri netrebuincioase. Prin studiul elaborat s-a dorit să fie pus la îndemâna celor interesați o informație unitară și documentată cu privire la istoria tristă prin care au trecut (și trec) lucrările de artă din ansamblul Lupa Capitolina.
Mai degrabă sau mai târziu, sperăm că lucrurile vor evolua în spre bine și edilii Clujului se vor învrednici să expună Lupa Capitolina și cele patru bronzuri, creație a sculptorului Ettore Ferrari, în locul pe care îl merită. De asemenea, sperăm că pe baza demersurilor ce vor fi întreprinse, Lupa Capitolina va fi înscrisă în marea Carte a Recordurilor.
Lazăr MARIAN
HINT
Ansamblul de lucrări artă plastică: Lupa Capitolina, împreună cu cei doi gemeni; efigia împăratului Traian și efigia Acvila Romană; bustul împăratului Traian și a regelui Decebal fac parte din patrimoniul cultural al municipiului Cluj-Napoca, cărora ar trebui să li se acorde atenția și grija cuvenită unor opere de artă,
Articolul Lupa Capitolina din Cluj, o statuie pentru Cartea Recordurilor – partea a III-a apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
