Astăzi începe sărbătoarea Purim-ului pentru toți evreii din Israel și din lume. Este o sîrbătoare veselă plină de încărcătură eroică descinsă din străfundurile istoriei acum 2500 de ani din Persia antică. Ea este un exemplu de salvare eroică a poporului evreu din ghiarele unui general dement care și-a pus în gând distrugerea totală a evreilor din Persia. Istoria ne spune că regina Esther a descoperit complotul acestui criminal Haman iar regele Xerxes a hotărât să salveze și sâ elibereze toți evreii din robie. Legenda aceasta este un motiv firesc de bucurie și sărbătoriri pline de veselie. Nu e de mirare că sărbătoarea Purim-ului a fost demult asimilată de copii pentru că ea le ofeeră șansa de a se deghiza într-o gamă largă de eroi pozitivi sau malefici. Dar dincolo de veselie și bucurie, Purim-ul actual ne găsește pe toți în inima unui război crunt, în adăposturi, un război în care un alt Haman ucigaș ne bombardează zilnic orașele și localitățile cu rachete balistice cu dorința arzătoare de a ne ucide, distruge și șterge de pe mapamond. Din nou, Haman n-a luat în calcul pregătirea noastră indestructibilă față de marile pericole și fermitatea de neclintit cu care Israelul e gata să apere statul și cetățenii săi evrei, musulmani, creștini sau de alte etnii. Iranul înrobit de ayatolele mesianice și de gărzile lor revoluționare încă din anul 1979, au ucis și ucid zeci de mii de cetățeni care ies pe străzile Tehranului și a marilor orașe pentru a-și demonstra dezaprobarea pentru robia în care i-au aruncat proprii guvernanți.
Toți iranienii simpli și neangajați politic vor o viață lipsită de complicațiile create și impuse de clasa conducătoare iar adevărul gpl goluț e că aceștia reprezintă majoritatea Iranului, 80% din întreaga populație. De aceea, publicul iranian sărbătorește într-o manieră proprie Purim-ul prin dansuri și cântece pe străzile Tehranului, prin țipete de bucurie de la ferestrele apartamentelor și, cel mai important, prin organizarea rezistenței, încet dar sigur. În mod cert, ținta lor este înlăturarea rgimului odios și reconstruirea democrației în Iran pierdută la sfârșitul anilor 70.
Nimic și nimeni nu va stăvili voința poporului iranian. Ei nu vor bombe atomice și mii de rachete balistice cu care să amenințe Israelul și multe alte state din Europa sau Statele Unite. Majoritatea iranienilor nu vor să lanseze rachete în Emiratele Unite, Bahrein, Arabia Saudită, Kuweit, Catar, Cipru și altele. Ei vor pace împreună cu popoarele lumii. Ei nu vor să înarmeze grupări teroriste precum Hizbollah, Hamas, Houthi și alții.
Israelul s-a trezit în toiul acestei nopți cu o altă surpriză neplăcută – atacul cu rachete asupra Israelului de către Hizbollah libaneză. Libanul s-a angajat să păstreze armistițiul încheiat cu Israelul anul trecut dar se pare că nu a reușit să respecte termenii acstei înțelegeri de altfel sponsorizate de Statele Unite și un număr de țări europene. Acum Israelul este nevoit să se apere și să distrugă infrastructurile teroriste ale Hizbollei. În momentul de față, unele democrații europene încearcă să concocteze o fiertură igienizată , lipsită de gust și culoare, total insipidă prin care să își valorifice pozițiile față de crimele muhlelor iraniene și față de riposta mult întârziată a Israelului și Statelor Unite. Nimic și nimeni n-au reușit să avertizeze Republica Islamică. Nimic și nimeni n-au reușit să convingă conducătorii mesianici că distrugerea unei națiuni și crimele comise împotriva prpriului popor nu pot fi trecute cu vederea chiar dacă unele țări cu o morală dubioasă sau interesate de țițeiul iranian au închis ochii în mod convenabil.
Iată de ce se spune că cine seamănă vânt culege furtună !
Andrei Lupșa
Articolul Un Purim aparte apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
