O personală Flavius Lucăcel nu poate fi ocolită, nu poate fi ratată. O personală cum este Primăvara și alte anotimpuri, deschisă la Centrul de Cultură Urbană Bastionul Croitorilor trebuie vizitată, acesta este cuvântul cel mai nimerit, trebuie. Trebuie pentru că fiecare lucrare în parte are o poveste, spune o poveste, ele trebuie cunoscute. Și ajungi să le cunoști zăbovind în fața fiecărei lucrări în parte, timp îndelungat, motivele fiind și multe, și întemeiate. Între ele regăsindu-se legătura organică a prezentului cu trecutul. O lume arhaică în disoluție, prezentă încă în paginile scriitorilor și în lucrările artiștilor vizuali.
Primăvara și alte anotimpuri este profunda legătură cu sacrul, cu tradiția, cu natura, cu accent pe gândirea colectivă, repetativă și ritualică, într-un timp mitic și un spațiu încărcat de spiritualitate, Transilvania frumuseții. Flavius Lucăcel ne propune Călătoria și vizitarea satului natal, Aluniș/Sălaj-Grădina tatălui meu, Satul dintre dealuri, Portal către mama, Povești din copilărie, Cuptorul, Danț la șură, Râul Someș, Castelul-, identității românești întru memorie și respect. Cu accent pe emoție și expresivitate, elementele definitorii fiind compoziția și forța cromatică, accentele vibrante și culoarea în sine devenind purtătoarele mesajelor artistice. Pensulația este energică, stratificarea sugerând profunzime, invitația privitorului la interpretare și reflecție.
Temele abordate vorbesc despre condiția umană, despre contemporaneitate și tradiție, tot atâtea căutări spirituale. Credința, Seara de Crăciun, Învățătorul, Suflet, Albine, Măiastra, Patru cicluri, Iconostas, Amurgul vieții, Iubirea ar fi doar câteva reprezentative lucrări. Se crează astfel un dialog benefic între prezent și trecut, între colectivitate și individual. Individual din care nu lipsesc Visul, Frumoasa necunoscută, Șeherezada, Fecioara despletită, Necunoscuta.
Sunt tentat să scris și să vorbesc și despre spiritualitatea arhaică a lucrărilor sale, de la verticalele dominante la compozițiile simetrice, ambele cu trimiteri la structuri ritualice sau la imagini de o certa valoare sacră. Este recuperarea expresivității primare în ceele mai pure forme.Expresia vizuală este apropiată de iconografia veche, culoarea având valoare simbolică. Simplitatea formelor amintește de vechi reprezentări, ce favorizează esențele.
Pictura lui Flavius Lucăcel se află la granița dintre abstract și figurativ, un limbaj vizual personal. Identificăm ca elemente figurative, sugestiile de siluete umane, structuri care trimit la realitatea imediată, în timp ce abstractul este prezent prin deformarea și descompunerea formelor, accentul de culoare și gest artistic, ritm și energie în fiecare lucrare. Figura este în mare parte, doar sugerată, dizolvată în culoare. Abstractul și figurativul funcționează împreună, colaborează pentru a transmite nu numai idei, ci și intense trăiri.
Mă opresc și asupra modului de înrămare a lucrărilor, în armonie cu tematica sa rurală și tradițională, rama împlinind și completând mesajul artistic. Folosește rame din lemn masiv, tonuri calde, naturale, ce plasează din start pictura în prim planul atenției. Plusul vine din continuitatea creată între lucrare și spațiul de expunere.
Primăvara și alte anotimpuri trebuie văzută. Spuneam că personala lui Flavius Lucăcel invită publicul-expoziția este deschisă până în 8 martie-la interpretare personală și reflecție. Nu oferă răspunsuri. Ridică și pune întrebări ce ne privesc pe toți. Întrebări despre identitate și memorie. Răspunsuri și întrebări la care cuvântul de ordine este unul singur, repect!
Demostene Șofron
Articolul Simeze clujene: Intensitatea emoțională și libertate stilistică în pictura lui Flavius Lucăcel apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
