Guvernul a adoptat o Hotărâre de reorganizare a Romsilva prin care regia va fi restructurată de la 41 direcții silvice județene, câte sunt în prezent, la 19 direcții regionale, dintre care una, Direcția Silvică Cluj, va include arealul forestier din județele Cluj, Bistrița și Sălaj.
Prin noua Hotărâre de Guvern, ministrul de resort Diana Buzoianu a precizat că se trece „de la o administrare cu mandate practic nelimitate, la criterii de performanţă obiective, care pot fi măsurate”. Aceasta a motivat că prin reorganizare se urmărește schimbarea modului în care sunt gestionate pădurile: „Este clar că avem nevoie şi de mecanisme interne în cadrul Romsilva, mult mai solide, pentru a putea să fie schimbată traiectoria în care a fost gestionată pădurea din România. (…) Şi atunci, principalele modificări care au fost propuse şi care au fost adoptate, pe lângă reorganizarea teritorială, care a însemnat şi trecerea la direcţii regionale, nu la direcţii judeţene, se referă la criteriile de performanţă ale directorilor” a declarant Buzoianu.
Un areal forestier aproape dublu
Directorul Direcției Silvice Cluj, Viorel Mihiș, a declarant pentru cotidianul Făclia: „În ideea măsurii de restructurare a Romsilva, Direcției Silvice Cluj, îi revin în plus spre administrare arealele forestiere din județele Bistrița și Sălaj. Județul Bistrița nu are suprafețețe forestiere mari, acestea fiind aproximativ de dimensiunea unui ocol silvic. D. S. Cluj are în administrare aproximativ 115.000 de hectare, la care se adugă D.S. Sălaj cu 65.000 de hectare și D.S. Bistrița cu 25.000 de hectare. Aceste suprafețe sunt gestionate pentru regenerarea, protecția și valorificarea masei lemnoase în conformitate cu normele silvice. Hotîrârea de Guvern menționează că se preia în totalitate personalul direcțiilor silvice adăugate, cel puțin într-o primă fază. Vom vedea în viitor ce va însemna per total organigrama acestui cumul de personal. Hotârârea de Guvern specifică faptul că, în 45 de zile, această nouă organigramă va trebui să fie aprobată de Consiliul de Administrație al Romsilva. Desigur, fiecare direcție județeană vine în această triadă cu problemele ei specifice, iar noua entitate forestieră, formată din cumulul celor trei direcții județene care vor alcătui Direcția Regională Silvică Cluj, va trebui să gospodărească și să rezove aceste probleme într-un mod unitar și în ordinea priorităților. Eu cunosc personalul care va forma noua entitate și sunt convins că nu vor exista chestiuni severe, de nerezolvat. Punctele de lucru din județe vor fi coordonate, fiecare, de către un șef de serviciu tehnic. Acesta va monitoriza activitatea și va fi persoana de contact cu conducerea Direcției Silvice regionale. În pofida cuplării administrative a celor trei direcții silvice, care vor forma împreună DS Cluj, suprafața totală de 205.000 de hectare nu este chiar așa de mare. Sunt direcții silvice care au de administrat suprefețe mult mai mari. De pildă Direcția Silvică Suceava coordonează un fond forestier total de 340.000 de hectare, din care 270.000 de hectare sunt ale statului. În urma organizării, structurile se vor păstra!” precizează Viorel Mihiș.
Nu te pricepi la păduri, nu-ți dai cu părerea!
În contextul în care presa și unele ONG-uri au semnalat că din pădurea Hoia s-a defrișat de curând o suprafața de aproximativ 2 hectare de pădure de către personalul DS Cluj, lucru ce a determinat intervenția spre analiză și verificare a Garzii Forestiere Cluj, directorul Viorel Mihiș precizează: „În pădurea Hoia nu a fost vorba de o simplă defrișare. Acolo a avut loc o acțiune de substituire a arborilor, conform procedurilor în vigoare. Arboretul degradat a fost înlocuit cu specii mai valoroase, printr-o acțiune concertată de împădurire artificială. Tăierea de substituire înseamnă că într-o anumită zonă există un arboret degradat, adică nu e ceea ce s-ar preta pe solul respectiv. Arborele care a ajuns la o anumită vârstă, se înlocuiește, se substituie și se vine cu alte specii mai valoroase, precum gorunul sau stejarul, în funcție de grupa ecologică din zonă. Acesta a fost în pădurea Hoia scopul tăierii respective. Suprafața în cauză este administrată de Ocolul Silvic de stat. Aceasta se curăță și urmează să fie împădurită, fie în această primăvară, fie la toamnă. Măsura luată reprezintă parte firească din adminsitrarea pădurii. Normele silvice stabilesc faptul că la perioade de aproximativ 70 de ani se intervine prin defrișarea și degajarea suprafețelor forestiere în cauză, etapă urmată de replantării artificiale. Totul s-a desfășurat conform legii. Urmează ca anul viitor sau peste doi ani, să aibă loc o nouă tăiere. Dar lucrul acesta depinde și de faptul că Ocolul Silvic Cluj intră într-un process de reamenajare. Iar asta poate decala cu un an lucrările de reîmpădurire. Reamenajarea este un proces care are loc la zece ani o data. Deci la acest interval de timp pădurile sunt supuse unor noi lucrări de administrare mai ample. Este un fel de „împrospătare” a arealului forestier. După noul Cod Silvic se discută de amenajări pe segmente de timp mai mari, de 20 de ani. Succint, asta înseamnă că un specialist de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice horărăște: „În parcela 100, Hoia – Baciu, trebuie ca în următorii zece ani să se execute următoarele lucrări: tăieri rase, împăduriri, răritură, igienizare etc”. Sau pur și simplu nu trebuie executat nimic. În momentul de față în pădurea Hoia – Baciu nu există nicio arie naturală protejată. Dacă se hotărăște ca un asemenea fond forestier să devină protejat, atunci toate amenjamentele silvice vor fi în concordanță cu planurile de administrare ale unei asemenea arii naturale. Unele ONG-uri doresc să lase impresia că aceste defrișări au loc după bunul plac al Direcției Silvice. Or asta se numește ignoranță sau rea voință. Lucrările care au avut loc în Hoia – Baciu nu au avut un scop financiar. Ci au venit pe fondul unei necesități de ordin silvic” spune directorul Mihiș.
Un scenariu horror
Referitor la situația actuală din Parcul Natural Apuseni, puternic afectat de gândacul de scoarță, directorul DS Cluj menționează: „Este dureros ce se întâmplă acolo. Ca silvicultor te doare sufletul să vezi sute de mii de metri cubi de arbori uscați, ia tu, ca „doctor” al pădurilor, nu poți face nimic. În primul rând menționez faptul că nu s-a permis scoaterea la timp din pădure a arborilor infestați. Acesta este principalul motiv pentru care s-a ajuns într-o astfel de situație. Și dacă abordăm problema din punct de vedere economic, acum, când România traversează o severă criză bugetară, modul în care s-a tratat și se tratează problema din Parcul Natural Apuseni reprezintă o pierderea economică considerabilă. Apoi, din punct de vedere ecologic, procesul de degradare care are loc acolo, poate avea consecințe de neimaginat pe termen lung. Unul din obiectivele principale ale acestui parc este protejarea peisajului. Dacă veți merge acolo, veți constata ceva sinistru: un peisaj selenar pur și simplu. Deci, despre ce vorbim? Oare un astfel de tratament meritau aceste spații cândva de o frumusețe deosebită și de o valoare turistică inestimabilă? Problema noastră nu a constat doar în scoaterea din spațiul afectat a acelor arbori infestați, ci scoaterea arborilor urmată de reîmpădurire. Din păcate și acum stăm și ne uităm cum mirificul spațiu se degradează ca într-un scenariu science-fiction horror. Aici este vorba și de o diferență de opinie între noi, ca silvicultori și Consiliul Științific, care face referire la Ordonanța 57, ordonanță care, în anumite condiții, nu permite accesul pentru scoaterea arborilor în zona respectivă. Dar tot aceeași ordonanță, specifiă faptul că în cazul focarelor de dăunători, care conduc la efecte dezatruoase, este permisă extragerea materialului afectat din pădure. Din păcate la ora actuală se înregistrează zece avize nefavorabile pe care le-am primit. Asta înseamană cumularea a 400.000 de metri cubi de lemn degradat în timp. Și, culmea, tot în baza acestei ordonanțe s-au permis intervenții până în anul 2022. Până la această dată totul a fost ținut sub control în arealul parcului de către organele silvice. Nimic altceva decât dovada că ceea ce susținem noi este valabil: doar prin extragerea în extremă urgență a arborilor infestați se mai putea salva parcul. Întodeauna au fost epide în erboretele de molid. Dar prin intervenții de specialitate făcute la timp, situația s-a putut ține sub control. Acum nu s-a permis, iar Parcul Natural Apuseni a ajuns un dezastru! Păcat!”
Beniamin Pascu
Articolul Viorel Mihiș, directorul Direcției Silvice Cluj: Parcul Natural Apuseni a ajuns un peisaj selenar.Te doare sufletul… apare prima dată în ziarulfaclia.ro.