Pornind de la faptul că atât extremismul, cât și individualismul sunt semnele unor maladii spirituale, care îl înstrăinează pe om de adevăr și de destinul lui spiritual, dar îi și deformează profund capacitatea lui de a rezona și se simți solidar, prin viață și destin, cu semenii, soluția trebuie într-un fel să pornească tot de la religie.
Educația religioasă are un rol important în prevenirea și corectarea extremismului și a individualismului, contribuind la formarea unor persoane echilibrate, cu o conștiință religioasă și, implicit a unei societăți mai bine articulate. Aceasta poate combate radicalizarea și izolarea, promovând valori de solidaritate și respect reciproc.
Cel mai mare dușman al păcii într-o societate nu este religia, ci tocmai necunoașterea sau, mai rău, ignorarea ei. Adesea, extremismul apare dintr-o înțelegere superficială sau eronată a credinței, în mod special într-un mediu închis dialogului cu exteriorul și puternic marcat de ideologie. Extremismul descalifică religia și adevărurile antropologice, în care valoarea umană este judecată după distanța pe care o are față de religia respectivă. O religie neadusă la lumină și neinvitată să se pună în slujba societății, poate mocni în bezna unor frustrări, care o întorc spre sine însăși și o fac să își piardă idealurile transcendentale, sfârșind prin a se pune în slujba unor ideologii distructive și criminale.
Globalizarea a produs ca efect secundar o mai mare politizare a discursului religios, care nu mai este privit doar prin prisma valorilor revelate la care credinciosul aderă, ci a devenit un element identitar care refuză orice fel de dialog și se opune culturii dominante, pe care o religie minoritară sau de asediu o poate percepe ca fiind agresivă. De aceea educația religioasă trebuie să urmărească și această „depolitizare a discursului religios” și transpunerea lui într-o matrice care să pună accent pe înțelepciunea religioasă, cooperare și dialogul între oameni.
Religia poate corecta multe accente extremiste, dacă reușește să stimuleze în primul gândirea critică și discernământul. Oamenii pot și trebuie să fie ajutați să analizeze și să pună sub semnul întrebării interpretările extremiste ale textelor religioase, dar și să își evalueze propriul atașament religios prin prisma deschiderii pe care le-o oferă spre cei de altă credință.
Religia și educația au ca miză comună formarea morală a elevului, în care valorile se conjugă pentru a forma repere de viață și de conviețuire într-o lume în care tocmai aceste valori sunt tot mai relativizate sau chiar puse sub semnul întrebării.
Religia are în individualismul exacerbat un dușman mai perfid chiar și decât extremismul, prin faptul că acesta nu atentează la fondul de adevăr revelat, ci tocmai la valoarea socială și comunitară a persoanei. Efectele negative ale individualismului exacerbat: pierderea conexiunilor sociale și erodarea solidarității comunitare, duc la izolarea omului în comunitate și la nevalorizarea lui la nivelul societății. Aici se nasc frustrările, lipsa de sens, tocmai la generațiile de copii născuți și crescuți în spiritul valorilor europene, care găsesc în radicalism și în extremism tocmai marea aventură la care societatea în care trăiesc nu i-a chemat niciodată, întorcându-le spatele.
Individualismul extrem, care este un refuz al dimensiunii comunitare și sociale a persoanei umane duce la izolare socială și egoism și devine astfel un rezervor de agresivitate. Școala este astfel un spațiu privilegiat unde individualismul poate fi contracarat prin accentuarea importanței comunității, a persoanei și a omului, pe care le promovează învățăturile religioase. Religia este pusă în postura de a corecta aceste excese ale extremismului și individualismului prin apelul neîncetat la capitalul său de valori comunitare și de solidaritate al cărei depozitară este. Orice religie are un astfel de fond și de aceea el trebuie promovat în detrimentul izolaționismului violent și al nepăsării păguboase.
Un factor corector atât în cazul extremismului cât și în cel al individualismului este accentul pe care educația religioasă trebuie să îl pună pe spiritualitate și pe valorile morale, corectând formalismul religios. Se știe că un factor care alimentează mult extremismul este și excesul de formalism în care este asumată religia și în care accentul cade pe formele exterioare ale religiei, îmbrăcăminte, ritual. Factorul identitar religios exacerbat duce în mod sigur spre extremism, pentru că îl opune agresiv celui de altă credință și societății în ansamblul ei. De aceea religia poate să-i orienteze pe oameni spre esența sa spirituală și spre valorile morale, cum ar fi: iubirea, compasiunea, dreptatea și smerenia, în detrimentul unei abordări stricte și legaliste, care reduce religia la literă, ucigându-i spiritul.
Prin accentuarea acestor valorilor universale, educația religioasă poate evidenția aspectele care-i unesc pe oameni și care contribuie la binele comun al societății, unde fiecare este chemat să își aducă propria sa contribuție.
Pr. Bogdan Ivanov
Articolul Ce poate face religia în fața extremismului și a individualismului? apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
