Grădina Academiei Române Filiala Cluj-Napoca a devenit spațiul unei întâlniri memorabile între generații, discipline și perspective, prilejuită de aniversarea nonagenarului profesor Ion Taloș. Evenimentul, organizat de Academia Română – Filiala Cluj-Napoca și Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, în parteneriat cu Editura Școala Ardeleană și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a fost gândit ca o dezbatere în jurul recentului volum semnat de Mircea Popa: Ion Taloș și romanitatea orientală.
Publicat de Editura Școala Ardeleană, volumul semnat de istoricul și criticul literar Mircea Popa oferă o incursiune nu doar în traseul științific al profesorului Taloș, ci și în istoria recentă a folcloristicii și etnologiei românești. Structurat în două părți – una analitică, alta confesivă – volumul combină reflecția critică riguroasă cu dialogul biografic, conturând profilul unui savant care a redefinit direcțiile de cercetare ale folclorului românesc prin deschideri internaționale și abordări interdisciplinare.
Prezența autorului, a profesorului Ion Taloș, alături de invitați precum Daniel Săuca (directorul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj), Vasile G. Dâncu (directorul Editurii Școala Ardeleană) și acad. Mihai Bărbulescu (moderatorul serii), a conferit evenimentului o atmosferă de dialog academic cald și plin de recunoștință. Fără a se transforma într-un elogiu solemn, seara a adus în prim-plan relevanța contemporană a unei opere vaste, construite de-a lungul a peste șase decenii.
Ion Taloș, născut la 22 iunie 1934 în Prodănești, Sălaj, este considerat unul dintre cei mai importanți etnologi români din toate timpurile. Format la Cluj, în cadrul Școlii conduse de Ion Mușlea, și afirmat în cercetarea internațională prin burse Humboldt și activitate universitară în Germania (Freiburg, Köln), profesorul Taloș a adus în prim-plan teme precum jertfa de întemeiere, mitologia baladescă, cultura romanității orientale și legătura profundă dintre folclorul românesc și cel european.
Volumul Ion Taloș și romanitatea orientală reflectă tocmai această dimensiune plurivalentă a activității sale: etnologul, comparatistul, editorul, traducătorul, dar și omul care, după cum mărturisește în dialogul final, „a copilărit într-un spațiu sacru, vizual și auditiv, care mărturisea despre prezența lui Dumnezeu”.
Structura cărții este articulată în jurul etapelor de formare profesională și intelectuală, dar și a marilor teme care l-au preocupat pe autor: motivul manolian, cultura orală transilvăneană, preocupările lexicologice, explorarea umanității sefarde sau cercetarea romanității orientale prin folclor. Capitolul final, un amplu dialog între Mircea Popa și Ion Taloș, oferă nu doar o privire retrospectivă asupra unui parcurs excepțional, ci și o mărturie despre un mod de a gândi cercetarea ca vocație, nu doar ca profesie.
Momentul aniversar de la Cluj a fost atât o sărbătoare a unei personalități științifice de prim rang, cât și o pledoarie pentru valoarea cercetării în domeniul culturii populare – o disciplină pe care însuși Ion Taloș o numește „o știință de excepțională valoare, încă nerecunoscută ca atare între științele despre om”.
Articolul Omagiu adus profesorului Ion Taloș în Grădina Academiei Române din Cluj-Napoca apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
