Neîndoielnic, geneza romanului O FĂRÂMĂ DE SARE*…. reprezintă una din cele mai palpitante subiecte ale istoriografiei literare; totul se reconstituie pe baza simbolului arhetipal românesc, unde râul mitic (nenumit: Apă a Sâmbetei) devine ax central al unor întâmplări din perspectiva dimensiunii sacre și simbolice. Imaginarul colectiv de te miri unde (Styx, Gjoll sau Vaitarna – pentru a aminti doar mitologia greacă, nordică sau indiană) a marșat pe trecerea inițiatică dintre lumile cunoscute și necunoscute, pecetluind parabola înfruntării, pe malul fluviului cosmic, a unor destine de sorginte fabuloasă.
E o credință precreștină (o subliniază și Dimitrie Cantemir și Mircea Eliade), cu adânci conotații poetice, dintr-o reminiscență a unui arhetip indo-european. Iar Nicolina Halgaș are știința de a purta încoace și încolo, ființe și neființe, dinspre viață ori moarte și retur, dând consistență unor personaje fabuloase, ori unde s-ar afla ele.
Romanul este o demonstrație a ceea ce am putea numi patriotismul profund. Iar simbioza dintre istoric-real și fabulos-popular pecetluiește acel specific național, inconfundabil în concertul pe mai multe voci ale națiunilor cu care am intrat/intrăm în contact.
Anii 1848-1849 sunt fabuloși din orice perspectivă am aborda subiectul. Și chiar dacă istoria consemnează evenimente similare și în alte părți ale Evropei, întâmplările din Munții Apusului ( după poetul Teofil Răchițeanu) întinderile Transilvaniei au avut și au un ecou aparte. Și asta, pe de o parte, și datorită științei autoarei de a prezenta fapte istorice reale (o documentare susținută cu înscrisuri mai puțin cunoscut publicului larg), iar pe de altă parte, arta de a lăsa cele mai importante simboluri ale momentului (Avram Iancu, Balint etc.) la locul lor: în înaltele sfere ale simbolului național. Avrămuț, marele conducător al evenimentelor revoluționare de atunci, primește doar informații despre mișcările de trupe ale ambelor tabere beligeraante, având posibilitatea de a coordona acțiunile hotărâtoare împotriva dușmanului. Iar știința Nicolinei Halgaș de a nu adăuga tușe suplimentare portretului intrat în mentalul colectiv și în legendă este cu atât mai meritorie, cu cât istoria și percepția populară asupra evenimentelor și personajelor nu este deturnată în nici un fel. Autoarea are darul rar de a închega momene de maximă expresivitate, intense, terifiante, un univers în universurile captivității totale în lupta pentru libertate și autodeterminare a unui popor asuprit. Iar Vulva, care „era un duh cu putere mare”, cutreieră întinderile malefice și benefice, totodată, de sare, amintind de vestita formulare a lui Pedro Calderon de la barca „La vida es sueño”. Or fi „Cele Nepomenite” de domeniul oniricului, dar încrustate în stejarul mitic, Iuliu, Iulia, Vasile, Codrina sau Marta sunt mai mult decât reali, ștergând granița estompată dintre vis și realitate.Un tablou cinematografic, pe fundalul abia perceptibil al discursului mobilizator, rostit de preotul Simion Bărnuțiu.
O lume izotonică, o aventură artistică de superbă minuțiozitate și de mare concentrație emoțională, din care, vrând nevrând, aflăm unde bea soarele apă și se transformă în curcube. Și zic:
În romanul „O fărâmă de sare”.
Radu VIDA
*„O fărâmă de sare” – Nicolina Halgaș, Editura Cișmigiu Books (imprint al Editurii Universitare), București, 2025
Articolul Cartea de pe raft | DINCOLO ȘI DINCOACE DE GENUNE apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
