Secțiea Clinică de Geriatrie a Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca este singura din Transilvania, fiind căutată de pacienții în vârstă ardeleni, dar și din întreaga țară. Nevoia de a se trata a pacienților de vârstă înaintată este tot mai mare, având în vedere faptul că, în județul Cluj, speranța de viață este a doua cea mai mare din țară, aproape de 80 de ani. Clujul pare să îi acorde atenția cuvenită geriatriei și în ceea ce privește domeniul universitar. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca este prima universitate din țară care a introdus cursuri de geriatrie pentru studenți, acestea începând din anii 2002-2003. Mai multe informații prețioase despre Secția Clinică de Geriatrie din cadrul Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, despre bolile și pacienții care se tratează aici oferă ziarului Făclia de Cluj șeful secției, conf. dr. Valer Donca, care este și șeful disciplinei Geriatrie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca.
Healthy aging
Reporter: Secția Clinică Geriatrie-Gerontologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca este singura din județ. Ce capacitate are ea? Este suficientă o singură secție de geriatrie?
Conf. Dr. Valer Donca, șef secție Geriatrie-Gerontologie: Din păcate, la nivel național, geriatria este foarte slab dezvoltată și într-adevăr în Transilvania nu mai există nici o secție clinică de geriatrie. Un compartiment de geriatrie mai există la Timișoara, dar este un compartiment nonclinic, adică nu dedicat învățământului universitar și postuniversitar și o secție clinică de geriatrie asemănătoare nouă la Iași, respectiv la București unde funcționează Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”. Este foarte mare nevoie de medicina geriatrică pentru că este o specialitate medicală complexă care ia în calcul întregul pacient cu toate problemele, nevoile și bolile sale. Noi avem o privire comprehensivă asupra pacientului și ne orientăm foarte mult pe funcționalitate. În prezent, Organizația Mondială a Sănătății promovează un concept care se numește „Healthy aging”, „Îmbătrânire sănătoasă”. Dar asta nu înseamnă că este o îmbătrânire fără boli. Dacă ar fi să facem o traducere este ca și cum v-aș ura dumneavoastră „Vreau să îmbătrâniți sănătos. Și nu să îmbătrâniți sănătoasă”. Iar la plural, „îmbătrâniți sănătos”, nu neapărat „îmbătrâniți sănătoși”. Este vorba despre o îmbătrânire care să se încadreze în niște parametri funcționali, care să permită independența funcțională până la vârste cât mai înaintate. Pentru că medicina a făcut foarte mari progrese la nivel mondial. Speranța de viață la naștere a crescut foarte mult. Dacă la mijlocul secolului trecut, în Europa, speranța de viață erau în jur de 51 de ani, în zilele noastre, a crescut foarte mult. În Italia, de exemplu, speranța de viață ajunge la aproape 90 de ani. În România, speranța de viață este 72-73-74 de ani. În județul Cluj, speranța de viață este a doua cea mai mare din țară, aproape de 80 de ani. Dar problema este alta, noi ca medici am reușit să prelungim durata de vieții, dar nu am reușit să prelungim și durata sănătoasă de viață, adică ultimii 10-12 ani îi petrecem în suferință. Iar noi ca geriatri încercăm să identificăm din vreme problemele care să prevină această decondiționare funcțională care duce la dependență. Lucrând și în privat pentru a-i da o vizibilitate mai mare specialității, am avut până acum doi pacienți cetățeni italieni. Aceștia mi-au mărturisit: „Noi în Italia facem periodic controale geriatrice pentru că nu vrem să fim o povară pentru familie când vom fi bătrâni”. Ca să vedeți diferența de mentalitate. În Italia, Franța geriatria este o specialitate extraordinar de dezvoltată.
Rep: Pacienții care se adresează Secției de geriatrie de unde provin?
Conf. Dr. Valer Donca: Avem pacienți din toată țara, pacienți din județul Gorj, pacienți din București, pacienți din Transilvania, din județele Satu Mare, Bistrița, Alba.
Evaluarea geriatrică de la vârsta de 55 de ani
Rep: Câte cadre medicale se ocupă de pacienții care se adresează secției de Geriatrie-Gerontologie?
Conf. Dr. Valer Donca: Din păcate, puține. Suntem doar trei medici geriatri, toți fiind și cadre didactice și iarăși o problemă foarte mare este normativul de personal, adică asistentele și infirmierele, care au un rol foarte mare în îngrijirea acestor pacienți, sunt puține. Nu se ia în calcul faptul că mulți dintre acești pacienți sunt dependenți funcționali. Avem perioade în care jumătate dintre ei nu pot să se alimenteze singuri, nu se pot duce singuri la baie, fiecare trebuie însoțit și ajutat. Geriatria s-a născut în 1909 ca specialitate în paralel cu pediatria, dar, repet, din păcate, în România specialitatea este foarte foarte puțin dezvoltată.
Rep: De la ce vârstă poți să te adresezi ca pacient secției de geriatrie?
Avem aici două chestiuni, vârsta biologică, vârsta reală a organismului tău, și vârsta cronologică, cea pe care o ai în buletin. În secțiile de geriatrie se internează bolnavi cu vârsta de peste 60-65 de ani, dar evaluări geriatrice putem face de la vârsta de 55 de ani sau ar trebui făcute de la vârsta de 55 de ani. O evaluare la 55 de ani îți dă un punct de plecare. După cinci ani mai faci o evaluare și vezi dacă te încadrezi în parametri. Noi avem niște parametri pe care îi urmărim, de la cei afectivi la cei cognitiv și până la cei locomotorii. Dacă pacientul mai vine la 60 de ani, vedem ce se întâmplă. Facem recomandări legate de stilul de viață deoarece și aici este foarte important să reținem că medicamentele sunt bune, dar nu trebuie să fie prima intenție terapeutică. Spunea Cicero despre senectute: „In moribus est culpa, non in aetate”, „În vicii este vina, nu în vârstă”.
Cele mai frecvente, bolile de inimă, de oase și mintale
Rep: Care sunt cele mai frecvente boli asociate procesului de îmbătrânire depistate la pacienții dvs?
Conf. Dr. Valer Donca: Cele mai frecvente boli sunt cele sunt cele cardiovasculare, cele neurodegenerative, patologia degenerativă osteoarticulară, gonartroze, coxartroze, fracturile vertebrale care nu mai au indicație chirurgicală și din cauza cărora pacientul suferă de durere. Încercăm prin metode farmacologice și nonfarmacologice să ameliorăm simptomatologia. Din păcate, cauza durerii n-o mai putem influența. Evaluăm riscul de fractură, putem să facem și analiza DEXA la unii bolnavi, osteodensitometrie, dacă se impune. Avem colaborari foarte bune cu cabinetul de endocrinologie și reumatologie pentru începerea tratamentului antiosteoporotic deoarece în România medicii geriatri nu pot să prescrie terapie antiosteoporotică. În restul țărilor europene Franța, Germania, Italia pot prescrie și medicii geriatri. Sunt îngrădiri legislative, dar le depășim prin colaborări între medici.
Rep: Ce presupune evaluarea de specialitate a problemelor medicale cu care vin pacienții?
Conf. Dr. Valer Donca: Avem două situații. Fie internăm pacienți pentru patologii cronice acutizate. Dau exemplu, vine pacientul care se plânge că i se umflă picioarele sau că respiră greu. În aceste cazuri primul obiectiv este rezolvarea cauzei pentru care a venit pacientul după care urmează o evaluare geriatrică globală. Sau cum avem deja acum pacienți care vin pentru evaluare geriatrică. Ei se internează fără o simptomatologie clară, specifică, vin pentru ca să vadă cum stau din punct de vedere funcțional.
Pacienții vin foarte târziu
Rep: De ce dotări dispune Spitalul care ajută în diagnosticarea pacienților?
Spitalul Clinic Municipal are o dotare legată de laborator și paraclinic foarte bună. Avem un laborator de analize medicale care face foarte multe analize care sunt utile în evaluarea geriatrică. Avem laboratorul de imagistică medicală în care putem efectua de la banala radiografie la performanta rezonanță magnetică, inclusiv computer tomografie și osteodensitometrie Dispunem de un aparat de bioimpedanță prin care putem să determinăm masa musculară. Proiectul pe care l-am făcut acum 10-12 zile la Cluj-Napoca, „Sănătatea începe din mușchi”, a fost legat de pierderea masei musculare odată cu îmbătrânirea. Iarăși dau un exemplu, foarte mulți pacienți venind la noi spun că mama/tata obosește, că nu mai poate să facă ce făcea înainte. Foarte multă lume din obișnuință pune problema pe seama inimii, plămânilor. Nu este exclus, dar s-ar putea să fie și o lipsă de masă musculară. Pacienții în vârstă pot să fie compensați cardiac sau pulmonar, respirator, dar prin faptul că masa musculară este atât de decondiționată ei nu mai pot să facă efortul pe care îl făceau înainte. O altă parte proastă este că, din păcate, din necunoștința existenței acestei specialități bolnavii vin foarte târziu la noi. „Mergem la geriatrie când avem 80”. Da, dar numai că s-ar putea să nu putem să ajutăm foarte mult pentru că pierderea a tot ce înseamnă funcționalitate nu se mai recuperează la vârsta respectivă. Definiția specialității geriatrie este – o specialitate medicală care se ocupă de problemele organice hipertensiune, diabet, problemele mintale, funcționale și sociale din îngrijirea preventivă cronică și de recuperare a bătrânilor.
Rep: Ce urmează după evaluarea geriatrică pentru pacienți?
Conf. Dr. Valer Donca: Evaluarea geriatrică o facem numai noi, medicii geriatri. Dacă găsim probleme medicale care ne depășesc competențele, atunci apelăm și la consulturi interdisciplinare. La sfârșitul acestei evaluări elaborăm o fișă de evaluare geriatrică cu toți parametrii pe care i-am urmărit și facem recomandări legate de stilul de viață. Aici vorbim de mișcare, de alimentație, de medicamente pentru că o problemă foarte mare este consumul exagerat de suplimente nutriționale. Din zece reclame șase sunt pentru medicamente. O persoană neavizată se gândește să cumpere. Dar Sir William Osler, poate cel mai mare clinician din toate timpurile, spunea că prima îndatorire a unui medic este să învețe pacientul să nu ia medicamente.
Instituționalizarea nu este abandon
Rep: Ne puteți da cazuri de pacienți care au urmat recomandările personalizate ale medicilor și au reușit să revină la un mod de viață cât mai apropiat de normal?
Conf. Dr. Valer Donca: Am avut un caz destul de complex medical, persoana trebuind să fie instituționalizată. Pacientul nu mai putea să aibă grijă singur de el. Era dependent de familie. Cu recomandările făcute de noi privind alimentația, medicamentele am reușit să readucem pacientul în parametri funcționali și după șase luni de cămin a putut fi readus în sânul familiei. Aici am avut și sprijinul căminului. A fost ceva extraordinar. În România subiectul instituționalizarea bătrânilor este un subiect tabu. De câte ori se se ridică o astfel de problemă fac o comparație cu copiii de 3-4 ani. Copiii de 4 ani au o familie care trebuie să meargă la serviciu, iar în perioada orelor de serviciu părinții duc copiii la cămin, la grădiniță unde sunt supravegheați, socializează, sunt hrăniți. După care revin acasă. La bătrâni acest sistem nu poate funcționa pentru că sunt mai greu mobilizabili, schimbarea locului nu este cel mai bun lucru pentru un bătrân și atunci instituționalizarea trebuie văzută exact ca și ducerea copilului la grădiniță. Nu este un abandon al familiei; este o măsură prin care familia se asigură că bătrânul respectiv este supravegheat. Un bătrân care stă singur acasă de la ora 08:00 până la ora 17:00, vă dați seama! Pe când un bătrân care este instituționalizat socializează cu oameni de vârsta lui, care au probleme de aceeași natură, efectuează activități extrem de variate. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu este un abandon, ci dimpotrivă lăsat acasă singur 8-10 ore este abandon. Și nu-mi place cuvântul „azil” care sună a lagăr. Francezii au o terminologie foarte frumoasă „maison de retraite”, „casă de retragere”. La noi există termenul „cămin de brătrâni” și acesta trebuie folosit.
Interviu realizat de Tia SÎRCA
Articolul Secțiea Clinică de Geriatrie a Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, oază de sănătate pentru vârstnicii din întreaga țară apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
