Aula „Cardinal Iuliu Hossu” a Catedralei a Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea, Cluj-Napoca a găzduit deschiderea oficială a Expoziției Via Crucis, semnată de artistul Remus Moldovan. Evenimentul a avut loc în contextul Anului dedicat Cardinalului Iuliu Hossu în România și a celebrării, de către Biserică, a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.
Pr. Mircea Marțian, protopop greco-catolic de Cluj, în calitate de gazdă a evenimentului și de prezentator al acestei seri de „mers către lumină” sub inspirația artistului, a descris tema expoziției: „Ca să vezi, ai nevoie de lumină”, ca pe o invitație adresată privitorului, „la a descoperi sensurile profunde ale artei creștine, care nu se oprește la frumusețea vizibilă, ci deschide spre nevăzut, spre taina credinței”. A spus: „Lucrările lui Remus Moldovan surprind prin tehnica umbrelor și prin forța de a transforma suferința Crucii în lumină a Învierii. Artistul, născut la Cluj și stabilit de peste două decenii în Canada, are un parcurs impresionant, cu expoziții în România, Italia și America de Nord, iar operele sale se regăsesc în colecții private din întreaga lume. Expoziția actuală este o premieră absolută pentru Cluj și va fi itinerantă”.
Lumina care vindecă
Atmosfera vernisajului a fost una de profundă reflecție, în care s-au împletit arta și rugăciunea. Expoziția rămâne deschisă în catedrală, unde cei ce o vizitează au ocazia să parcurgă „un drum al Crucii ce se transformă, sub privirea și în inima lor, în drum al vieții și al speranței. Este drumul parcurs de toți martirii și mărturisitorii secolului al XX-lea” a afirmat pr. Mircea Marțian, „reprezentați în acest an de Fericitul cardinal Iuliu Hossu. Anul 2025 care a fost dedicat în România acestei mari personalități, este o lumină care s-a pus asupra unui Om și Episcop ce trebuia să stea în întuneric, să nu știe nimeni despre el niciodată, ba chiar să dispară în meandrele istoriei”. A continuat: „Tema vernisajului este, așadar, rezumată prin cuvintele, Ca să vezi, ai nevoie de lumină. Este lumina care dezvăluie, lumina care explică, lumina care produce umbra și conferă sens, semnificații. E lumina care vindecă. Dacă intrăm în lumea semnelor biblice, cel mai important semn este acela al vindecării de orbire. Noi avem ochi, dar nu vedem lucrurile care sunt cu adevărat esențiale. Arta lui Remus Moldovan nu are doar o frumusețe vizibilă, ci are o frumusețe care e greu de văzut, e greu de ajuns la ea, e o frumusețe pe care mintea noastră nu o poate cuprinde, ce suscită uimire, ce are nevoie de lumină pentru a putea să fie văzută. Pentru a reuși să înțelegem și să vedem de la înălțimea Crucii, pentru a încerca împreună să descoperim acele lucruri pe care vrea autorul să le evidențieze, ar trebui să intrăm într-o logică de rugăciune. Fascinat de Calea Sfintei Cruci, el ne propune o reprezentare prin umbre convins că doar în lumina Învierii putem înțelege sensul fiecărei stațiuni și doar în această lumină putem înțelege sensul suferinței care primește o valoare. Remus Moldovan surprinde privitorul cu diverse unghiuri, nuanțe, imagini oglindite și iluzii optice cu care completează valoarea artistică a fiecărei opere de artă. Are o obsesie permanentă pentru îmbunătățirea continuă: Calea Crucii pe care acum o vernisăm este la o a II-a variantă, realizată în premieră și dedicată memoriei Cardinalului Iuliu Hossu și înaintașilor lui”. Părintele s-a oprit și la profilul spiritual al artistului, despre care a mărturisit: „M-a fascinat omul Remus Moldovan și deopotrivă artistul cu har, cu o legătură profundă cu arta. Într-un interviu care i-a fost luat mai demult, mărturisea: «Sunt liber numai când sunt în fața șevaletului și lucrez. În momentul în care am plecat de acolo, devin prizonier, sunt ca un deținut. Doar când lucrez nu sunt prizonier, aceasta este libertatea mea!»”
Pictor sculptural
Un moment emoționant a fost descoperirea în piatră, prin proiectarea luminii, a conturului de umbră ce reprezenta stațiunea a 12-a: moartea lui Cristos pe Crucea răstignirii.
Alte câteva puncte de reflexie au încheiat vernisajul: „Privind și mai ales pășind pe Calea Crucii ne descoperim propria cale. Iar această reprezentare, dacă este pătrunsă de credință, nu ne lasă doar să-i contemplăm frumusețea, ci ne provoacă să ne convertim, să ne lăsăm și noi atinși de Lumina Divină ce strălucește plenar pe cale. Arta lui Remus Moldovan ne arată că lumina Învierii face posibilă înțelegerea întunericului Crucii și-i conferă sens, dar ne conferă și energia de a merge mai departe, pentru că din miezul Crucii curge iubirea. Chiar dacă e vorba despre un ciclul de 14 tablouri, Expoziția Via Crucis trebuie tratată ca o lucrare unitară, dar, în același timp, fiecare tablou este o lucrare de sine stătătoare. În mod special, cea de-a 12-a stațiune, în care Isus este mort pe Cruce, este o piatră. Isus e piatra unghiulară, Începutul și Sfârșitul ce devine baza pentru toate celelalte stațiuni, pe care apar umbrele maiestuos și inspirat reprezentate de artist. Remus Moldovan demonstrează încă o dată că e un pictor sculptural. Fiecare desen pare a avea mai multe straturi în adâncime – s-a folosit, ca tehnică grafică, serigrafia -, pe care privitorul le descoperă treptat. Forța de sugestie a lucrărilor, ca și cea de transmitere a durerii din fiecare tablou sunt cu totul remarcabile. Pentru că, de fapt, ce este arta altceva decât capacitatea de a transmite emoții? Aici însă mi se pare a fi mai mult: în această expoziție, în fiecare amănunt a ei, apare profunda credință a artistului. Simțim, când privim tablourile, nu numai patimile lui Isus, ci și ale celui care le-a zugrăvit. Fiecare umbră reușește, și asta își dorește autorul, să se înfigă dureros în mintea și inima privitorului pentru a produce schimbarea, intrarea în logica de fii ai luminii, nu doar în aceea de funcționari, nu oameni care respectă etichete, ci îndrăgostiți, oameni ai Rusaliilor, frați și surori. Interesant la stațiunile realizate din umbre e faptul că ele pot fi interpretate ca fiind un parcurs în ambele sensuri: ca umbre ale luminii, dar și în sens opus, ca oameni ce merg spre lumină. Acest fapt ne arată că viața noastră nu e o cărare care ne duce spre moarte, ci spre Înviere, că zbaterile noastre nu sunt fără rost și sens, că nu mergem spre întuneric, ci spre lumină. Și noi va trebui să acceptăm și să ne asumăm cu credință acest parcurs, până la ultima stațiune: moartea noastră, pe care să o celebrăm ca pe o adevărată zi de naștere și viețuire în lumină. Dacă înțelegem aceste mesaje, dacă lăsăm Calea Crucii să acționeze asupra vieții noastre, redescoperim capacitatea de a aborda viața știind că suntem destinați Învierii”.
V.S.
Articolul Via Crucis” – Umbrele Crucii și Lumina Învierii, în premieră la Cluj apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
