A început, la Cluj-Napoca, o nouă ediție a Forumului Medierii Culturale, eveniment care, an de an, aduce împreună profesioniști ai culturii, ai educației și ai mediului civic. Ediția din acest an redeschide un dialog necesar despre rolul literaturii ca formă de legătură între oameni, idei și lumi, sub deviza „Cuvinte care ne transformă”.
Forumul este structurat în patru sesiuni tematice – Definire, Cadre, Resurse, Competențe – și se desfășoară, în mare parte, la Pavilionul Tinerilor din Parcul Feroviarilor, un spațiu deja cunoscut pentru evenimente culturale participative.
Vineri a avut loc sesiunea dedicată definirii temei generale și trasării principalelor direcții de reflecție. Moderatorii Corina Bucea și Raluca Iacob i-au avut invitați pe Alex Moldovan, Raluca Selejan și Claudia Șerbănuță, pentru o discuție despre lectură, comunitate, politici culturale și felul în care literatura poate rămâne un spațiu viu într-o lume dominată de logica performanței și a randamentului.
Alex Moldovan, scriitor, traducător și dramaturg, este autorul îndrăgitei serii „Olguța” și al romanului pentru adolescenți „Casa”. Cea mai recentă carte a sa pentru copii este „Dani G. și castelul celor trei măgăruși”. Scrie pentru revista Familia, are un newsletter cu recomandări de literatură pentru copii și a fost distins, în 2024, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Raluca Selejan, cofondatoare a librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara, are o experiență de peste zece ani în comunicare și organizare de evenimente culturale. Este pasionată de lectură și de felul în care cărțile pot modela comunități. Librăria, deschisă în 2016 și închisă în vara acestui an, a devenit un reper al vieții culturale din Timișoara, prin evenimentele, selecția editorială și atmosfera ei comunitară.
Claudia Șerbănuță este cercetătoare, specialistă în știința informării și președintă a Asociației Comunitățile Viitorului, unde coordonează proiecte dedicate educației, culturii și dezvoltării civice. A fost director interimar al Bibliotecii Naționale a României și este implicată în proiecte de cercetare la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Institutul de Cercetare Făgăraș.
Discuția a explorat rolul lecturii și al culturii în comunitate, punând accent pe definirea cuvintelor, a cărților și a practicilor culturale în raport cu societalul contemporan.
S-au oferit și exemple de bune practici – proiecte de literatură participativă, în care copiii se implică de la alegerea temei până la întâlnirea cu autorii, sau muzee care își asumă rolul de mediatori culturali și interculturali. Toate acestea arată cum literatura poate fi un instrument de democratizare și de reconectare cu sensul profund al culturii scrise.
Totuși, în spatele acestor inițiative, persistă realități îngrijorătoare: „În ultimii ani am primit semnale – unele pozitive, altele îngrijorătoare – despre locul educației și culturii în prioritățile programelor naționale”, a spus Corina Bucea, menționând majorarea TVA-ului pentru cărți, închiderea librăriei La Două Bufnițe și propunerile de reducere a numărului de biblioteci publice. „În fiecare an, la Forum, încercăm să aducem oameni care mediază cultural, care construiesc punți între oameni și cultură.”
La rândul ei, Raluca Iacob a subliniat dimensiunea profundă a acestei lupte:
„Medierea culturală, educația culturală, promovarea culturii sunt neglijate și nu primesc sprijinul necesar. Accesul la educație și la cultură este un drept și o valoare publică, care nu trebuie dovedită permanent – nici prin cifre, nici prin profit. Tot ce se întâmplă astăzi nu mai poate fi citit nici măcar într-o cheie a eficienței, ci într-una contabilă – ce bani mai putem scoate, fără să ne mai intereseze dacă misiunea e atinsă. Discuția de azi ar trebui să fie despre valoarea publică a literaturii și a actului lecturii, nu despre rentabilitatea lor.”
Intervenția lui Alex Moldovan
Alex Moldovan a deschis seria discuțiilor pornind de la propria experiență ca scriitor pentru copii și de la dorința constantă de a aduce literatura mai aproape de cititori. El a amintit că, în urmă cu 10–15 ani, literatura pentru copii era un teritoriu marginal în România, iar publicarea la o editură importantă părea imposibilă. Între timp, lucrurile s-au schimbat: literatura pentru copii a cunoscut un „boom”, iar ilustrația a devenit un element esențial al acestei deschideri.
Cu umor, Alex Moldovan a povestit despre reacția copiilor atunci când îl întâlnesc — mulți sunt surprinși că scriitorii sunt „încă în viață”, pentru că școala le transmite adesea imaginea solemnă și distantă a autorului clasic. Primele sale invitații au venit chiar de la profesori curioși să le prezinte elevilor autori contemporani. De atunci, scriitorul are aproape săptămânal întâlniri cu elevii, sub forma unor dialoguri libere, nu lecții, ci conversații autentice între copii și un adult „din afara sistemului”. Astfel de momente, crede el, ar trebui replicate la nivel național, prin mici caravane de scriitori care vizitează școlile – o inițiativă cu costuri reduse, dar cu un impact cultural major.
Pentru a rămâne aproape de cititorii săi, Alex Moldovan a intrat acum câțiva ani pe TikTok, „când niciun adult sănătos la cap nu era acolo”, glumește el. În scurt timp, a strâns o comunitate de peste 8.000 de urmăritori și a contribuit la formarea unei noi generații de booktokeri. „Mi s-a părut vital să fiu acolo, pentru că acolo copiii sunt cei mai liberi”, a spus el. În paralel, a lansat și newsletterul „Pătratul cu povești”, cu peste 2.000 de abonați, unde publică săptămânal recomandări de carte și reflecții personale.
În încheiere, Alex Moldovan a contrazis ideea că „cei mici nu mai citesc”: „Copiii de azi citesc infinit mai mult decât cei din anii ’90 — doar că citesc altfel, în alte forme și în alte contexte.”
Intervenția Claudiei Șerbănuță
A urmat Claudia Șerbănuță, care a răspuns la întrebarea „cum poate literatura să fie mai aproape de noi” printr-o direcție clară: bibliotecile publice. Ea a subliniat că bibliotecile sunt, sau ar trebui să fie, centre vii ale comunității, spații în care lectura devine o practică socială și democratică, nu un privilegiu.
Claudia Șerbănuță a vorbit despre felul în care istoria lecturii în România se reflectă în sistemul actual de biblioteci. „Există un trecut al lecturii, există un prezent, dar cum va arăta viitorul?”, a întrebat ea, atrăgând atenția că, de fapt, cititul nu a fost niciodată o practică publică în România. În perioada comunistă, bibliotecile au fost dezvoltate ca parte a unui proiect politic — nu ca spații ale libertății, ci ca instrumente de educare a „cititorului muncitor socialist”. Colecțiile erau atent controlate, cenzurate, „curățate” nu cu grijă părintească, ci cu o vigilență politică.
După 1990, sistemul bibliotecar a trecut printr-o descentralizare bruscă, neasumată, în care s-au pierdut legăturile instituționale și, odată cu ele, și o mare parte din resurse. Bibliotecile au devenit dependente de primării și consilii județene, care rareori consideră lectura o prioritate. Rezultatul este vizibil: o subfinanțare cronică a bibliotecilor publice.
Un exemplu pozitiv invocat de ea a fost proiectul Biblionet, susținut de o fundație americană care a oferit acces gratuit la internet în bibliotecile din România — o inițiativă care a compensat, temporar, absența unei politici publice consistente în domeniu. „Când bibliotecile noastre au scăpat de control, au scăpat, din păcate, și de finanțările care le-ar fi putut aduce progresul”, a spus ea, subliniind că întârzierea instituțională a bibliotecilor nu poate fi recuperată fără o strategie națională coerentă.
În ciuda acestui context, există bibliotecari care rezistă prin pasiune și ingeniozitate. Claudia Șerbănuță a menționat cazuri din mediul rural, unde, deși primăriile nu au alocat fonduri pentru achiziția de cărți de peste un deceniu, bibliotecarii reușesc să aducă volume noi prin eforturi proprii, donații și proiecte independente.
Ea a insistat că lectura în secolul XXI înseamnă mai mult decât descifrarea textului: presupune abilități digitale, competențe civice și gândire critică. Bibliotecile trebuie să devină locuri care cultivă aceste forme complexe de alfabetizare și participare. „Avem nevoie de spații deschise, colecții actuale și parteneriate reale. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: în viitorul pe care ni-l dorim, mai este loc pentru biblioteci?”
Intervenția Ralucăi Selejan
Raluca Selejan a vorbit despre experiența sa de librar și despre felul în care Librăria „La Două Bufnițe” din Timișoara a devenit, în timp, un veritabil spațiu de mediere culturală. Pornind de la întrebarea cum pot ajunge cărțile mai aproape de copii, ea a subliniat importanța constanței și a angajamentului pe termen lung: „Când gândești un proiect, trebuie să-l gândești pe termen lung; nu poți schimba ceva real dacă îl faci doar când ai chef.”
Un exemplu emblematic este inițiativa „Duminica poveștilor la Bufnițe”, prin care, săptămână de săptămână, copiii veneau să asculte povești în librărie. A urmat o serie de ateliere realizate în parteneriat cu școlile, în cadrul programelor „Școala altfel” și „Școala verde”, ulterior transformate într-un program permanent: 20 de minute de poveste, 10 minute de discuție și 20 de minute de atelier creativ. „Copiii plecau mereu cu ceva ce făcuseră ei în librărie”, a spus Raluca Selejan.
Un proiect deosebit a fost și „Cărțile te ajută să crești”, derulat în colaborare cu Consiliul Județean Timiș, prin care echipa librăriei a dus cărți noi în școlile uitate de lume din mediul rural. „Am întâlnit sate în care copii de 14 ani nu văzuseră niciodată o carte în viața lor”, a povestit ea.
De-a lungul timpului, librăria a devenit un loc de întâlnire între scriitori și cititori, în ciuda dificultăților economice: „După nouă ani de librărie, pot spune că aceste costuri nu se acoperă niciodată din vânzarea de cărți.” Un alt proiect de succes, „Copiii recomandă”, i-a învățat pe cei mici cum să prezinte o carte și cum să stârnească interesul altora pentru lectură.
Discuțiile primei zile a Forumului Medierii Culturale au trasat o hartă a modurilor în care literatura poate continua să fie un spațiu viu de întâlnire — între cititori, autori, instituții și comunități. Fiecare invitat a conturat, în felul său, o formă de rezistență culturală.
Poate că o altă îngrijorare care străbate toate aceste discuții este aceasta: cum mai putem păstra literatura în centrul vieții noastre cotidiene? În acest cotidian grăbit, în care gândirea critică e înlocuită de eficiență, iar contemplarea de productivitate, lectura riscă să devină un lux al celor care își pot permite timpul. Într-un scurt dialog, l-am invitat pe Alex Moldovan să reflecteze asupra acestor tensiuni:
– Forumul din acest an vorbește despre literatură ca formă de legătură între oameni și lumi. Nu crezi că, în ziua de azi, această formă de conectare a devenit un privilegiu? Tăcerea activă a lecturii pare un moment care trebuie programat, la fel ca orice activitate de rutină ce necesită structură și disciplină, mai ales pentru cei prinși în vertijul productivității individualist-capitaliste. Real vorbind, ține doar de o prioritizare individuală actul lecturii, sau chiar devine tot mai greu să-l integrăm în viața noastră?
E nevoie de un anumit noroc ca să te poți cufunda în lumea literaturii, așa cum o fac copiii și tinerii, încă neatinși de presiunea constantă a valorii materiale?
„Da, într-un fel, lectura e un privilegiu, pentru că cere timp, răbdare și tăcere — lucruri din ce în ce mai rare. Nu-i vorba doar de prioritizarea individuală, e o luptă cu ritmul lumii care te vrea mereu productiv. Iar norocul contează și acum ca întotdeauna.”
– Ești, într-un fel, norocos: viața ta se desfășoară pentru și între copii. Ai spus că nu ți-a plăcut școala. Crezi că această respingere vine, de fapt, dintr-o tensiune între spiritul viu și un sistem care standardizează și ne formează reflexul de a deveni oameni „funcționali”, dar nu neapărat vii, nu neapărat curioși?
De asta ai simțit nevoia să te întorci spre copilărie, un tărâm suspendat, dar care pare, paradoxal, cel mai real?
„Nu-i neapărat un noroc. E mai degrabă o formă de încăpățânare, să rămâi curios într-o lume care îți cere să te conformezi. Mi-am dorit de mic să scriu pentru copii, dar n-a fost un drum planificat. A fost o reacție la tot ce nu funcționa în jur: școala, cu regulile ei rigide, profesorii obosiți, ideea că trebuie să devii ‘serios’ ca să fii luat în seamă. Eu n-am vrut să fiu serios, am vrut să rămân curios. Școala te învață să bifezi, nu să gândești. Cred că de-aici a venit respingerea — dintr-un conflict între dorința de a înțelege lumea și un sistem care-ți spune că trebuie doar s-o accepți.”
– Nu simți, uneori, că te bați cu morile de vânt? Când scutul imaginar, interior, nu mai funcționează – și simți că e nevoie de ajutor, de semnale de alarmă trimise spre exterior?
„Nu. Nu simt că mă bat cu morile de vânt, deși uneori pare așa din afară. Nu-mi fac iluzii că o carte schimbă lumea, dar cred că poate schimba un om. Și asta e deja enorm.”
– În ultimii ani, s-a investit mult în promovarea lecturii pentru copii, dar ce facem cu tinerii care nu au crescut într-un mediu orientat spre lectură și care acum trăiesc într-o lume dominată digital? Cum putem să le redăm interesul pentru experiențe autentice?
„Sunt tulburați, dar și sinceri. Nu poți concura cu ecranele, dar poți spune povești care nu mint. Nu le impui lectura, le dai motive să rămână cu tine în text. Dacă o carte reușește să-i prindă pentru zece minute, e deja un început.”
Forumul Medierii Culturale readuce în prim-plan valoarea publică a cuvintelor – nu ca instrumente, ci ca forme de a fi împreună.
Forumul Medierii Culturale este un proiect al Centrului Cultural Clujean (CCC), derulat în cadrul programului Academia Schimbării. Evenimentul face parte din programul internațional Studiotopia, care explorează relația dintre știință, artă și societate și promovează colaborarea interdisciplinară în jurul temelor emergente ale contemporaneității. Forumul este finanțat de Ministerul Culturii și Uniunea Europeană, fiind realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca.
Mara A. MUNTEAN
Articolul Literatura care leagă oameni și lumi – reflecții de la Forumul Medierii Culturale 2025 – Ziua I: Definire apare prima dată în ziarulfaclia.ro.