Vineri seara, Colegiul Academic din Cluj-Napoca a găzduit unul dintre cele mai așteptate concerte ale lunii decembrie, înscris în seria evenimentelor dedicate aniversării a 70 de ani de existență ai Filarmonicii de Stat „Transilvania”. Un concert care, înainte de a fi ascultat, a fost intens discutat: prezența dirijorului Andrey Boreyko și a pianistului Nikolay Lugansky – două nume majore ale scenei internaționale, dar și doi artiști de origine rusă – a generat o dezbatere publică amplă, reflectată în presa națională, pe rețelele sociale și pe platforme precum Reddit.
Poziția exprimată de Ambasada Ucrainei la București, care a condamnat organizarea concertului în contextul războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, a readus în discuție o temă sensibilă și dificilă: raportul dintre artă, cultură și responsabilitate politică. În contrapondere, conducerea Filarmonicii clujene a subliniat constant faptul că cei doi artiști nu sunt asociați cu propaganda Kremlinului, că trăiesc și activează în spațiul cultural occidental și că, în special Andrey Boreyko, a avut poziții publice ferme critice față de regimul de la Moscova.
Dincolo de această controversă, reală, intensă, dar purtată în principal în afara sălii de concert, seara de vineri a demonstrat că muzica poate rămâne un spațiu al dialogului, al reflecției și al libertății de interpretare. Concertul s-a desfășurat fără incidente, cu un public atent, concentrat și profund implicat în experiența artistică.
Un program al rafinamentului și al memoriei
Programul serii a fost construit cu o remarcabilă coerență estetică și emoțională, reunind trei lucrări emblematice: Pavana pentru o infantă defunctă de Maurice Ravel (versiunea pentru orchestră), Concertul nr. 1 în mi minor pentru pian de Frédéric Chopin și Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgski, în orchestrația lui Maurice Ravel.
Concertul a debutat cu Pavana pentru o infantă defunctă, o lucrare care, sub bagheta lui Andrey Boreyko, a căpătat un caracter de meditație suspendată în timp. Tempo-ul ales a favorizat respirația amplă a frazelor, iar orchestra Filarmonicii „Transilvania” a demonstrat o omogenitate sonoră remarcabilă. Muzica a plutit, delicată și reținută, invitând ascultătorul la introspecție și la propriile asocieri afective.
Așteptat cu un interes aparte, Concertul nr. 1 în mi minor de Chopin l-a adus în prim-plan pe Nikolay Lugansky, un pianist recunoscut pentru profunzimea și claritatea interpretărilor sale. Departe de orice exhibiție virtuoasă gratuită, lectura propusă de Lugansky a fost una de o mare noblețe interioară. Pianul său a cântat, într-adevăr, „ca o voce umană”, cu fraze ample, atent articulate, în care lirismul nu a alunecat niciodată în sentimentalism.
Dialogul cu orchestra, atent susținut de Andrey Boreyko, a fost echilibrat și organic. Orchestra a fost un partener de discurs muzical, construind fundaluri transparente și bine dozate dinamic. În mișcarea lentă, pianistul a creat un spațiu de intimitate aproape confesivă, în timp ce finalul a adus acea energie tânără, luminoasă, specifică unui Chopin aflat la început de drum, dar deja sigur de propria voce.
Partea a doua a serii a fost dominată de monumentalitatea suitei Tablouri dintr-o expoziție, în celebra orchestrație realizată de Ravel. Aici, Andrey Boreyko și-a afirmat pe deplin autoritatea artistică. Construcția amplă a lucrării, alternanța dintre episoadele introspective și cele de o forță copleșitoare, precum și gestionarea tensiunilor interne au demonstrat o viziune clară și coerentă asupra partiturii.
Momente precum „Piticul”, „Catacombele” sau grandioasa „Poarta Kievului” au fost tratate cu o precizie impresionantă, fără excese, dar cu o intensitate controlată, care a pus în valoare atât virtuozitatea orchestrei, cât și paleta timbrală bogată imaginată de Ravel. Finalul a fost impunător, fără a cădea în triumfalism zgomotos, ci păstrând acea gravitate care transformă lucrarea într-un act de memorie și omagiu.
Dincolo de polemică
Concertul de vineri a demonstrat că, în pofida tensiunilor și a dezbaterilor legitime din spațiul public, scena poate rămâne un loc al dialogului artistic, nu al confruntării ideologice. Filarmonica de Stat „Transilvania” a ales să își asume o poziție deschisă, argumentată și responsabilă, reafirmând credința că arta nu este un paravan politic, ci un limbaj autonom, capabil să creeze căi de legătură.
În contemporaneitatea fracturată de conflicte, muzica nu șterge suferința și nu o relativizează, dar poate oferi un spațiu de reflecție, empatie și luciditate. Concertul a fost, din acest punct de vedere, nu doar un eveniment muzical de înalt nivel, ci și o demonstrație de maturitate culturală – a instituției, a artiștilor și a publicului deopotrivă.
Articolul Din fotoliul de orchestră: Muzica în vremuri tensionate apare prima dată în ziarulfaclia.ro.