Un program eclectic ca lucrări incluse în programul de concert-multe noi pentru cei prezenți-, patru invitați-Lawrence Foster/dirijor, David Lefevre/violonist, Karolina Sikora/mezzo, Marius Vlad Budoiu/tenor-s-a dovedit a fi, până în final, un mare câștig. Au fost alegeri rafinate, care au conferit serii de vineri 13 martie, unicitate. Păcat doar că sala de concert a Colegiului Academic a fost cu multe locuri goale, prea multe față de ce s-a cântat și cum s-a cântat.
Opțiunile dirijorului Lawrence Foster s-au îndreptat spre Le tombeau de Couperin de Ravel, Muzică pentru vioară și orchestră de Rudi Stephan, Lieder eines fahrnden Gesellen/Cântecele calfei drumețe de Gustav Mahler și Psalmul 13 de Franz Liszt. Gestica dirijorală-lucru valabil pentru absolut toate piesele din concert-se remarcă prin claritate și eleganță. Mișcările precise ale baghetei oferă Orchestrei repere sigure, indicațiile expresive contribuind la modelarea frazelor muzicale și la conturarea nuanțelor dinamice. Foster acordă atenție-lucru pe care l-am mai remarcat și în alte concerte-echilibrului sonor dintre diferitele compartimente orchestrale, evidențiind și densitatea armonică, și transparența texturilor.
Le tombeau de Couperin–Prelude, Forlane, Menuet, Rigaudon– de Ravel (1875-1937) este una dintre lucrările în care eleganța și melancolia merg mână în mână, un echilibru subtil reinterpretat prin filtrul modernității, publicul având parte de o experiență sonoră rafinată.
Muzică pentru vioară și orchestră de Rudi Stephan (1887-1915), ne aduce în memoria afectivă figura unui tânăr compozitor german, dispărut prematur în timpul Primului Război Mondial. Limbajul armonic modern se îmbină cu o expresivitate profundă, experiență sonoră dramatică. Structura liberă, fără delimitări tradiționale, este bine evidențiată de vioara care joacă un rol central. Dialogul dintre vioară și orchestră este esențial pentru evoluția lucrării, fraze ample, gesturi melodice largi. Interpretarea solistică evidențiază nu numai dificultatea tehnică a partiturii, ci și caracterul ei expresionist. Iar violonistul David Lefevre (n. Quebec; stabilit la Monte Carlo) a contribuit decisiv la conturarea atmosferei dense și dramatice, specifice limbajului lui Stephan.
Cântecele calfei călătoare de Mahler-Wenn mein Schatz Hochzeit macht; Ging heut, Morgen ubers Feld; Ich hab ein gluhend Messer; Die zwei blauen Augen-ne-a prilejuit întâlnirea cu mezzosoprana poloneză Karolina Sikora. Ciclul în sine aduce în prim-plan universul emoțional profund caracteristic compozitorului, în care lirismul, nostalgia și dramatismul se împletesc într-o muzică de o intensitate aparte. Karolina Sikora are capacitatea de a transmite sensul textului poetic. Referindu-mă strict la controlul vocal solid și frazarea atent construită, la vocea de un timbru cald și bine conturat, la dialogul cu orchestra și dirijorul Foster, realizat cu sensibilitatea, adaptare a nuanțelor dinamice și lirice pentru menținerea echilibrului sonor.
Psalmul 13 se înscrie în categoria creațiilor religioase ale lui Liszt. Inspirată de textul biblic al Psalmului 13-o rugăciune care exprimă disperarea și speranța credinciosului-lucrarea surprinde tensiunea dintre suferință și credință. Cei prezenți au avut ocazia de a descoperi o latură mai puțin cunoscută a creației lui Liszt, în care virtuozitatea este înlocuită de meditație și intensitate spirituală. Pasajele lirice au fost susținute cu eleganță de Marius Vlad Budoiu. Atenția acordată cuvântului a creat legătura puternică între muzică și poezie. În plus, colaborarea cu orchestra s-a realizat într-un mod echilibrat, integrare a dinamicii și a nuanțelor în ansamblul sonor. Vocea sa, cu un timbru luminos și bine proiectat, s-a remarcat prin claritatea emisiei și capacitatea de a transmite cu sensibilitate conținutul poetic al lucrărilor interpretate. Pasajele lirice au fost susținute cu eleganță, iar momentele de intensitate dramatică au fost abordate cu energie și siguranță vocală, fără a pierde echilibrul sonor. Colaborarea cu orchestra s-a realizat într-un mod echilibrat, tenorul adaptându-și dinamica și nuanțele pentru a se și a le integra armonios în ansamblul sonor.
Aduc în discuție un punct sensibil, generator de atitudini pro și contra. Este vorba despre nazalizarea excesivă de tip Twang, care face ca vocile să aibă o puternică culoare nazală. Folosită excesiv nu este în avantajul solistului. Or, Psalmul 13 cere volum și rezistență vocală, cere intensitate, este o tehnică în care mușchii gâtului sunt suprasolicitați. Trebuie acordată atenție evoluției naturale a vocii.
Revin la violonistul David Lefevre, interpretare evidențiată atât de virtuozitatea tehnică, cât și de rafinamentul expresiv al artistului grație unui sunet clar, bine proiectat și echilibrat. Schimbările dinamice au fost realizate gradual, fără pauze în continuitatea frazei, ceea ce a conferit interpretării fluiditate și coerență. Lucru remarcat și în bisul Ballade op 27 nr 3 de Ysaye. Aș mai menționa faptul că Lefevre menține un echilibru constant între rolul solistic și integrarea în ansamblul orchestral, interpretare unitară, în care tensiunile dramatice și momentele de lirism s-au succedat natural.
Demostene Șofron
Articolul Din fotoliul de orchestră – Despre profunzimea emoțională a muzicii apare prima dată în ziarulfaclia.ro.