Maratonul Bach se află anul acesta la cea de a 5-a ediție, toate marcând nașterea compozitorului JS Bach la data de 21 martie (1685).
Și anul acesta, Maratonul Bach se desfășoară la Biserica Evanghelică Lutherană Pietati, 21 martie, oră de începere 10:00.
Invitată specială la aceste eveniment este clavecinista Cipriana Smărăndescu, programul recitalului cuprinzând Variațiunile Goldberg (17:10), tur de forță artistic de apreciat, la care sunteți invitați să luați parte.
Cipriana Smărăndescu este membru fondator al ansamblurilor baroce Aliusmodum și Dolci Accenti. Cântă pe două clavecine lucrate manual de Augusto Bonza (2023; copie fidelă a Andreas Ruckers, Antwerp 1636, respectiv o copie a Petit clavecin de Bellot le Pere 1729).
La Cluj-Napoca a fost prezentă în festivalul La Stravaganza (1992, 2019), apoi în 2014, …not only Bach, invitată în cadrul Festivalului Toamna Muzicală Clujeană (2000).
Ce v-a atras mai mult la clavecin decât la pian?
Am iubit muzica, în general, de mică, începând să studiez pianul la vârsta de 4 ani și jumătate, având-o ca model pe sora mea mai mare, având o familie care a înțeles imediat aceasta pasiune a mea. Au fost ani fantastici, am înțeles; datorită profesoarei mele de pian, că lucrul care mă făcea cea mai fericită era sa cânt în fața publicului, iubeam scena. La vârsta examenului în conservator – și din cauza locurilor foarte puține la secțiile instrumentale, deci pian – am hotărât să urmez calea muzicologiei. Am studiat, am început să colaborez cu reviste muzicale, să lucrez în redacția muzicală a a Radio-ului național, însă scena îmi lipsea. Atunci s-au întâmplat două lucruri: viitorul meu soț mi-a făcut cadou 4 dintre volumele de Sonate pentru clavecin de Domenico Scarlatti, iar la Academia de Muzică din București exista un clavecin. Analiza teoretică a celor 200 de sonate a însemnat lucrarea mea de diplomă pentru secția de muzicologie, iar dorința de a înțelege cum “sunau” aceste lucrări pe instrumentul pentru care au fost scrise a fost scânteia care a “aprins” o mare iubire, cea pentru CLAVECIN. S-a deschis atunci ușa sălii 129 de la conservatorul din București, iar înauntru am avut marele noroc să întâlnesc doi oameni și pedagogi minunați, care mi-au fost mereu alături și cărora nu voi înceta să le mulțumesc: doamna Ogneanca Lefterescu și maestrul Petre Lefterescu. Să spunem că o serie de întâmplări bune și mai puțin bune m-au purtat să mă îndragostesc de acest instrument, iar când e vorba de sentimente nu ăun “de ce”, există trăirile pe care ți le oferă. Acest lucru nu înseamnă ca nu continui sa iubesc pianul și să-i apreciez enorm pe marii pianisti.
Putem aminti câteva diferențe de interpretare între clavecin și pian?
Din punctul de vedere al modului de producere a sunetului, sunt corzi ciupite (în cazul clavecinului) și corzi lovite (în cazul pianului), iar de aici naște diferenta de timbru sonor și cea tehnica cerută de fiecare instrument, adică precizie versus anvergura. Epoci diferite (pianul se naște după clavecin), iar de aici estetici diferite și stiluri componistice foarte diverse. Ar fi mult de spus.
Cum gestionati lipsa dinamicii forțe/pian pe clavecin?
Studiind în afara țării, mai ales în Italia, am avut șansa de a studia în optică școlii clavecinistice Ton Koopman, avand profesori ca Patrizia Marisaldi, Patrick Ayrton și alți elevi ai lui Ton Koopman. Este o scoala care pune extrem de mult accentul pe expresivitatea sunetului clavecinului. Vi se va părea ciudat, însă clavecinul nu este o mașină de scris la care trebuie sa canti foarte exact pentru a nu gresi notele, clavecinul poate deveni, daca ai stiinta necesara in a-l manui cum trebuie, un izvor de sonoritati diversem de culori. Nu întru în detalii strict tehnice, însă de la lungimea sunetului (de la staccatissimo pana la over-legato), la modul în care concepi articulatia sunetelor și frazelor, până la respirația întregului discurs sonor. Bineințeles se adaugă multitudinea de reguli de interpretare și micile “secrete” pe care le regăsești în tratatele epocii, tot ceea ce numim “prassi esecutiva”. A cânta bine la clavecin, adică expresiv, înseamnă a vorbi o nouă limbă, a te exprima muzical în limba acestui instrument. Înseamnă deci nu numai a nu face “greșeli gramaticale”, dar și a avea talentul de a îmbina cuvintele, în cazul nostru sunetele. Iar dacă gramatica o mai poți învața (și uita, din păcate…) talentul exista sau nu există, nu se poate face nimic..
Cum abordați ornamentația în muzica barocă?
Așa cum spuneam mai devreme, există foarte multe tratate ale epocii care ne călăuzesc în acest sens, ne explică acest lucru. Foarte mulți compozitori au lăsat tabele întregi de descriere a ornamentarii. Cum “calibrezi” însă ornamentica, fără a transforma un element care “înfrumusețează” într-unul care distruge, înseamnă ceea ce tratatele numesc “bon goût”, arta de a “imbraca” muzica cu gust, cu simplitate, fără ostentație. Este diferența dintre o doamna îmbrăcată simplu, cu mult rafinament, care atrage imediat privirile și o alta care pune pe ea tone de culori și bijuterii, care nu fac altceva decât să o facă să cadă în derizoriu. Practic, e vorba de bun gust, de talent în a folosi ceea ce tratatele ne învață,
Ajungem la Variatiunile Goldberg. Care sunt provocările?
Am mai spus-o și o repet, orice clavecinist care se respecta ar trebui sa abordeze Variatiunile Goldberg. Sunt nu doar o mare provocare, însă și un salt de calitate în arta interpretativa. În momentul în care le stăpânești și le cânți în public, un alt tip de recital (Scarlatti, muzica franceza, etc) devine o bagatelă. Nu doar diversitatea dificultăților tehnice și muzicale sunt o problemă, dar mai ales puterea de concentrare necesară pentru a le susține în concert. A prezenta în concert aceste 30 de variațiuni, reale personaje, foarte diferite unul de celalalt, reprezintă un adevărat tur de forță. E mult mai simplu să le înregistrezi. Eu am început să le studiez în timpul pandemiei, închiși în casa, ca mulți alti claveciniști. După care, pe 21 martie anul trecut am început seria concertelor cu acest program, în diverse festivaluri și stagiuni din Europa. Practic aceste variațiuni sunt o parte extrem de importantă din viața mea de zi cu zi, iar dacă cineva mă întreabă “cum se studiază Variatiunile Goldberg”? răspund imediat: “mult, foarte mult!!!”
Există interes pentru muzica barocă în rândul tinerilor, respectiv al publicului?
Eu cred că da. O demonstrează festivalul la care am avut onoarea și enormă bucurie sa fiu invitată, o demonstrează multe festivaluri și cursuri, nu numai în România, în întreaga Europa, care au săli și clase pline. Apar în permanență alte festivaluri și cursuri de muzica barocă. De exemplu, anul trecut mi s-a cerut la Alba-Iulia să gândim un festival și un masterclass de muzică veche, lucrăm la acest proiect (“Barockada” se numește) și se va naște chiar în această vară. Tinerii și publicul trebuiesc doar călăuziți, făcuți să descopere aceasta muzică minunată, în maniera cea mai naturală. Sper să continue acest val de interes pentru muzica veche, eu o consider și o abordez ca pe o muzică a timpului meu, nu pentru că mă consider “bătrână” de sute de ani, ci – din contră – pentru că această muzică pentru mine este foarte tânără, un alt fel de muzica “rock”.
Și o ultima întrebare, care sunt cele mai mari provocări tehnice mai ales, pentru un incepator?
Nu există provocări tehnice speciale față de oricare alt instrument, provocarea care există este aceea de a înțelege imediat cum poți obține un sunet expresiv. Tocmai de aceea e bine ca cei care doresc să cânte la clavecin, să înceapă direct studiind acest instrument, nu trecând de la pian sau orgă. Este ceea ce am realizat în Italia, o mică școală de clavecin pentru tineri și foarte tineri, cu elevi de la 4 ani, care sa învețe direct “limba” clavecinului, așa încât aceasta să devină o limbă maternă. Iar rezultatele sunt uluitoare. Clavecinul trebuie făcut cunoscut cat mai mult pentru ca tinerii să-l aleagă direct, nu doar ca o alternativă a pianului sau orgii. În plus, sunetul sau deosebit, tehnica mai lejera, pot atrage enorm un copil, asa cum se intampla în epoca muzicii baroce și înaintea acesteia, atunci cand pianul încă nu exista. Nu trebuie sa mai abordăm clavecinul ca o cafea cu “naut”, așa cum eram obligați sa bem pe vremea de mult apusa, în locul cafelei naturale, ci ca pe un fantastic “espresso” pe care acum îl putem bea astăzi în orice cofetarie, bar…Avem la dispoziție clavecinul, să-l folosim și să-i acordăm toate drepturile și onorurile cuvenite.
Demostene Șofron
Articolul În exclusivitate pentru cotidianul Făclia – Cipriana Smărăndescu: Clavecinul, să-i acordăm toate drepturile și onorurile cuvenite apare prima dată în ziarulfaclia.ro.