Sora Emilia Trif, călugărița care a gândit și construit Casa Sfântul Iosif din Odorheiu Secuiesc, unde sute de copii proveniți din familii cu situație dificilă au avut parte de îngrijire, educație și pregătire pentru viață, a devenit cetățean de onoare a orașului natal. Primăria Teiuș a ales să-i acorde această distincție în semn de recunoaștere și apreciere pentru dăruirea cu care a ajutat copii necăjiți să se simtă acasă și să-și privească viitorul cu încredere și speranță.
Născută în Teiuș, sora Emilia a ales calea monahală în anul 1986, într-o perioadă în care Congregația Inimii Neprihănite funcționa în ilegalitate sub regimul comunist. Pregătirea sa profesională a îmbinat asistența medicală, studiată la Milano, cu asistența socială și teologia, domenii care i-au oferit instrumentele necesare pentru a gestiona unul dintre cele mai importante proiecte caritabile din România
În anul 1994 depune voturile perpetue (pe viață) la Bucureşti, primind numele de Sora Maria Emilia a Patimilor lui Isus. În anul 1997, este numită responsabila Casei „Sfântul Iosif” pentru copii în dificultate și Superioara comunității de surori din Odorheiu Secuiesc. Pentru misiunea de formare şi educare a studiat Asistență Socială la Universitatea din Bucureşti şi Teologie Pastorală Greco-Catolică (licenţă şi master) la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Departamentul Blaj. Din anul 2018 a fost aleasă Vicară Generală a Congregației Inimii Neprihănite.
Pilon al educației românești în Harghita
Așezământul Sf Iosif se află în Odorheiu Secuiesc, pe Dealul Stejarilor. Este locul unde până acum peste 600 de copii necăjiţi aduşi din diverse locuri ale României şi-au găsit copilăria. Povestea Aşezãmântului “Sfântul Iosif” începe în 1992, când reprezentanţii Fundaţiei elveţiene Basel Hilft, vãzând campania dusã în presa europeanã pe tema copiilor din centrele sociale din România, au decis sã ridice un cãmin pentru minorii în dificultate. Elveţienii au ales ca obiectivul caritativ-educativ sã fie fãcut la Odorheiu Secuiesc, iar de ridicarea construcţiei sã se ocupe societatea “Aris Industri” din Bucureşti. La finalizarea lucrãrilor, în 1996, Fundaţia ”Basel Hilft” a donat clãdirea, în suprafaţã de 8700 metri pãtraţi, Congregaţiei greco-catolice “Inimii Neprihãnite”, care sã ducã la îndeplinire misiunea social-caritativã. Aşezãmântul dispune de 200 de camere, în care sunt amenajate dormitoare, sãli de studiu, săli de mese, salã de joacã, salã de sport, bibliotecã, spãlãtorie, muzeu, grădiniţă, sală de şah, laborator de informatică, sală pentru proiecţii filme, sală pentru limbi străine, bucãtãrie, atelier de picturã pe sticlã, o capelã, cabinet stomatologic, cabinet medical şi o sală de sport. De toate acestea beneficiazã acum cei 160 de copii în dificultate din toatã ţara, de etnii şi religii diferite. Copiii sunt de diferite etnii (români, maghiari, rromi), de diferite religii (catolici, protestanţi, ortodocşi). Aici sunt hrăniți, dorm, îşi pregãtesc lecţiile pentru a doua zi, au activitãţi pe care le desfãşoarã la sala de sport, sala de lecturã. Dar cea mai importantă perioadă din zi este momentul de rugãciune.
Educaţia copiilor de la Casa “Sfântul Iosif” este asiguratã la Liceul Teoretic „Marin Preda”, singura instituţie de învãţământ liceal cu predare în limba românã pe o razã de 50 de kilometri, practic o insulã de românism în inima Ţinutului Secuiesc. Fãrã copiii îngijiţi de mãicuţele Congregaţiei Inimii Neprihãnite, numãrul elevilor de la Liceul ”Marin Preda” ar scãdea şi, potrivit legii, ar trebui comasat cu altul din Odorhei, în care se predã numai în limba maghiarã.
Bilanțul speranței
Sora Emilia este coordonatoarea centrului şi, totodată, stareţa lãcaşului.
”Sunt cea mai fericitã mãmicã din lume pentru cã toţi copii care au fost îngrijiţi până acum aici şi-au croit un drum în viaţă”, declara sora Emilia pentru Făclia în urmă cu câțiva ani.
Casa este deschisă de 28 de ani, timp în care s-a acordat sprijin şi educație la aproximativ 600 de copii. Nu mai puțin de 65 de tineri proveniți de la acest așezământ social educațional sunt studenți în 5 centre universitare din țară. Totodată copii care au fost îngrijiți în acest centru au reușit să termine facultăți de prestigiu și să aibă o carieră strălucită în medicină, inginerie, silvicultură.
Din păcate, în cei 20 de ani de existănţă, activitatea de la Centrul ”Sf. Iosif” au fost perturbată de numeroase provocări puse la cale de radicalii maghiari din zonã în frunte cu fostul primar Szasz Jeno. Aceştia au apelat la diverse metode pentru desfiinţarea casei de copii de pe dealul Stejarului şi asta pentru cã aici nu se vorbeşte limba maghiarã, fapt care ar afecta echilibru etnic din Odorheiu Secuiesc. Unul dintre momentele triste ale aşezământului a fost în 27 mai 1997 când mãicuţele care se ocupã de îngrijirea copiilor au fost înjurate, îmbrâncite, lovite şi târâte de pãr de un grup format din etnici maghiari, mobilizaţi – dupã cum nota presa la acea vreme – chiar de edilul şef al localitãţii, Szas Jeno, liderul formaţiunii autonomiste Partidul Civic Maghiar.
O bunã perioadã de timp, dupã acest moment caracteristic Evului Mediu, casa a funcţionat sub protecţia Jandarmeriei. Autoritãţile au apelat şi la instanţã pentru a le înlãtura pe cele 12 mãicuţe din oraş. Astfel, chiar în 1996, când fundaţia elveţianã a donat cãminul Congregaţiei Inimii Neprihãnite, primãria a apelat la justiţie pentru anularea actului. Procesul s-a încheiat abia în 2014, instanţa dând câştig de cauzã mãicuţelor.
Cosmin PURIȘ
Articolul „Cea mai fericitã mãmicã din lume” devine cetățean de onoare al orașului natal apare prima dată în ziarulfaclia.ro.