E de domeniul trecutului obligația instituțiilor judiciare de a sancționa abuzuri care știrbesc patrimoniul și suveranitatea țării?

În anul 2018, Parcul Monument Istoric ”Avram Iancu” din Câmpeni a fost ras de pe fața pământului. Arborii istorici din Parc au fost tăiați într-o singură noapte iar suprafața devastată apocaliptic a fost nivelată cu buldozerele, precum o tarla insignifiantă de pe un teren extravilan. A fost o distrugere șocantă amintind de barbariile horthyștilor care au devastat Transilvania din 1940 până în 1944.

Parcul Monument Istoric „Avram Iancu” din orașul Câmpeni era sub protecția Legii 422/2001. Întreg centrul orașului Câmpeni era apărat de orice intervenție distructivă prin Legea 5/2000 – parte a legislației europene prin care a fost stabilit Planul de amenajare a teritoriului naţional și au fost delimitate zonele naturale și cele construite pentru care se instituie o protecție specială. Orașul Câmpeni este explicit menționat în LEGEA 5/2000, prin urmare orice modificare a structurii urbane originale era interzisă. Distrugerea ilegală a Parcului Monument Istoric „Avram Iancu” din Câmpeni în timpul administrației anilor 2016-2020 este asociată de președintele Societăţii Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România, conferențiar universitar Dr. Irimie Emil Popa de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu jafurile care se țin lanț în pădurile din Țara Moților, sub oblăduirea unor instituții ale Statului în care corupția a devenit cronică în cei 37 de ani care s-a scurs de la însângeratul 1989. Mafia lemnului pustiește, fără opreliști, imense suprafețe forestiere, defrișările ilegale se țin lanț.

Inspectorul șef al Gărzii Forestiere Cluj, Ștețco Istrate, e cel care a avizat masacrarea arborilor din Parcul Monument Istoric „Avram Iancu” din Câmpeni. Habarnistul inspector șef spune că a încuvințat suprimarea unui număr de 104 arbori din „Parcul de lângă Primărie”, din care au rezultat 41 de metri cubi de masă lemnoasă, tocmai buni pentru parchet, mobilă și foc în sobe pe timpul iernii. Totul la cererea primarului Andreș. Pentru habarnistul Andreș, „Parcul de lângă Primărie” era „vechi” și se gândise să-l „reabiliteze” contra sumei exorbitante de 5 milioane de lei. Comisionul tacit al edilului a fost cel tradițional de 25% din valoarea proiectului de 5 milioane de lei. MONUMENTELE ISTORICE ale țării, ca părți ale PATRIMONIULUI NAȚIONAL, nu pot fi „reabilitate”. Ministerul Culturii este singura instituție care poate da aprobări pentru RESTAURĂRI ale MONUMENTELOR ISTORICE, cu respectarea strictă a normelor de conservare. Nici prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, nici judecătorul Tribunalului Alba nu s-au ostenit să ia act de statutul de Monument Istoric al Parcului „Avram Iancu” și de protejarea lui specială prin Legea 422/2001. Au fușerit conspirativ plângerea penală formulată împotriva distrugerii monumentului. Și prim-procurorului și judecătorului li s-a explicat în scris, de 1.000 de ori, că a fost distrus culpabil UN MONUMENT ISTORIC al PATRIMONIULUI NAȚIONAL, că administrația locală a comis o crimă. Dar în zadar! Prin urmare te întrebi cum e posibil ca într-un proces penal deschis pentru apărarea patrimoniului istoric al țării să se pronunțe o sentință fără a se cunoaște și invoca prevederile Legilor 422/2001 și 5/2000. Sentința secției penale a Tribunalului Alba a evidențiat stufos că un român curajos se adresează degeaba instanțelor judecătorești pentru pedespsirea celor ce distrug anarhic un monument istoric al României. Instanța a precizat că românul curajos „nu are calitate procesuală” Și atât!. Întreg procesul a fost blocat din camere obscure și a fost infirmată datoria etică de a denunța crime comise împotriva monumentelor istorice ale țării. E de domeniul trecutului obligația instituțiilor judiciare de a sancționa abuzuri care știrbesc patrimoniul și suveranitatea țării ?

Irimie Emil Popa: În locul Parcului Monument Istoric „Avram Iancu” din Câmpeni distrus în anul 2018 a apărut o amenajare de un lamentabil prost gust. Tot cu oblăduire de la Câmpeni au fost prăduiți de păduri versanți de munți din Țara Moților. Din păcate, există o anumită conivență locală, o complicitate prin tăcere a unei părți a populației. E o stare de fapt oarecum explicabilă pentru că instituții ale Statului Român care ar trebui să respecte legile sunt, la rândul lor, într-o conivență atroce în dauna Statului de Drept. Mărturisesc că am văzut la Câmpeni, cu imensă părere de rău, o complicitate a Poliției și altor organe ale Statului, inclusiv cele care administrează domeniul justiției. Procurori, polițiști, foști polițiști au fost în linia întâi a defrișărilor ilegale din Munții Apuseni și spolierii Văii Arieșului de toate bogățiile posibile. În zonele montane, un cartel al tăietorilor de păduri a ajuns, cu variațiuni pe acceași temă, de la regiune la regiune, să facă legea, să spolieze totul, să facă averi timp de 37 de ani prin acte ilicite. O mână nevăzută protejează acest cartel de aproape patru decenii. Din păcate, ceea ce Dumneavoastră spuneți despre Parcul Monument Istoric din Câmpeni este turnesol la ceea ce se întâmplă la scară mult mai mare

Defrișări ilegale în Țara Moților

Reporter Făclia: Ce credeți că trebuie să fie întreprins în mod concret de către locuitorii Țării Moților pentru o atât de necesată revenire la normal, la respectul pentru om, pentru natură și pentru monumentele istorice din zonă?

Irimie Emil Popa: În mod evident pentru un intelectual care nu poate să accepte ticăloșia, tăcerea și conivența toxică din zonă există o singură cale – LUPTA. Nu e deloc a soluție să pleci din Țara Moților și să lași răul să continue. Eu nu m-am putut rupe de regiunea în care m-am născut, de casa părintească din Mușca. M-am născut într-o familie de intelectuali. Părinții mei au fost dascăli în sat, iar bunicii mei au fost învățători. Am fost crescut în spiritul reacției la nedreptate. Familia mea, bunici, părinți, mătuși și unchi – unul dintre ei fiind profesorul de limba română Emil Popa din Abrud -, ne-au cultivat spiritul de luptă pentru a înlătura orice e rău în comunitate. Probabil știți că Emil Popa a alcătuit, printr-o îndelungată cercetare științifică personală „Glosarul numelor topice din bazinul Abrudului”. Ne-a lăsat o prețioasă moștenire: numele date de străbuni localităților, apelor și formelor de relief din jurul Abrudului, ne-a încredințat, așadar, un tezaur toponimic pentru a ne consolida conștiință etnică. Din conștiință etnică trebuie să ne împotrivim răului, practicilor distructive ori minciunii. Echilibrul social se construiește luptând cu ignoranță, ipocrizia și cu haosul în care a fost adusă România de corupții insinuați în mai toate structurile administrative ale țării. Tăcerea e piatra de temelie a abuzului și nedreptății la nivel social. Viciile administrative se perpetuează ca urmare a toleranței populației față de ele. Sunt extrem de sceptic că de la instituțiile care ar trebui să condamne ilegalitatea distrugerii Parcului Monument Istoric „Avram Iancu” vom primi soluția corectă. Sunt sceptic pentru că eu cunosc desișul și modus operandi al acestor instituții în privința restabilirii dreptății. Din păcate, din cauza nedreptăților materiale, a sentimentului de insecuritate socială, a insecurității actului de justiție, a incorectitudinii, o bună parte din populație a ales să emigreze. Tinerii moți refuză să se mai întoarcă în satele sau orașele în care s-au născut din cauza lipsei unui orizont pentru viața și cariera lor. E nevoie de opinie exprimată public. Din nefericire, 19 ani de apartenență la Uniunea Europeană nu ne-au schimbat fundamental viața, mai degrabă i-a îmbogățit pe unii, în timp ce majoritatea populației se zbate într-o altfel de sărăcie, nu generată de lipsa celor necesare hranei, ci o sărăcie a sufletului, a conștiinței. Eu am avut un privilegiu: am urmat studiile liceale la Blaj, unde sunt descendenții marilor personalități ale Școlii Ardelene. Și ceea ce se întâmplă la Blaj din punct de vedere economic este diametral opus de traiul nesigur al celor ce viețuiesc în Țara Moților. Școala, cultura, educația au modelat mentalități constructive, oameni cu reacții etice, cu aspirații. Blajul este orașul sufletului meu și un exemplu de bune practici. Un exemplu de așezare urbană occidentală.

***

Statuia ecvestră a lui Avram Iancu a fost adusă la Câmpeni în anul 1940, de la Târgu-Mureș, pentru a nu fi distrusă de horthyiștii dezlănțuiți precum un potop devastator asupra Transilvaniei. Transportul de la Târgu Mureș la Câmpeni a fost făcut de notarul Ioan Pașca și prim-pretorul Vicențiu Motora, cu sprijinul prețios al ilustrului jurist Emil Dandea, descendent al unei vechi familii de moţi. În anul 1927, Emil Dandea, originar din satul Bucium, timp de două mandate succesive primar al orașului Târgu Mureș, a avut inițiativa realizării unei statui a lui Avram Iancu pentru a fi amplasată în centrul Târgului-Mureș. Lucrarea a fost comandată sculptorului I.D. Dimitrie Bârlad și a fost realizată din bronz. În momentele tensionate din septembrie 1940, primarul Eugen Curta a dat dispoziții imediate pentru efectuarea transportului statuii la Câmpeni. Emil Dandea a preluat organizarea acțiunii și l-a contactat pe șeful Garnizoanei românești din oraș, rugându-l să sprijine această misiune urgenă. A fost pus la dispoziție un camion și soldați. Statuia a fost coborâtă cu scripeți, de pe soclu și tot cu scripeți urcată în camion, apoi legată cu lanțuri pe lateralele mașinii, pentru siguranța transportului. Doi soldați au urcat în camion, lângă statuie pentru a asigura bunul mers al operațiunii, până la Câmpeni. De la Târgu-Mureș s-a telefonat la Câmpeni, pentru a fi așteptat camionul. Pe drum, în apropiere de Iernut, la bifurcația cu drumul care merge spre Sighișoara, a apărut un grup de horthyiști care au vrut să vadă ce se transportă în camion. Cei trei bărbați aflați în cabina camionului, convinși că horthyiștii îi vor împușca, au semnalat că vor opri, dar în clipa următoare șoferul a accelerat. Ungurii au deschis focul asupra camionului însă glonțele nu au atins roțile. Echipa a ajuns cu bine la Câmpia-Turzii și a intrat, încă înspăimântată, pe Valea Arieșului, urmând drumul spre Câmpeni, unde a fost așteptată de un mare număr de moți din Certege și Sohodol. În centrul orașului, statuia a fost coborâtă prin alunecare pe traverse groase de lemn. Întreaga operațiune de aducere a statuii la Câmpeni, de la Târgu-Mureș, a durat o zi și o noapte și nimeni nu s-a odihnit măcar o clipă. Statuia a rămas în mijlocul orașului, la sol, pe un pat de lemne. Câmpenarii au montat apoi statuia pe soclu iar meșteri pietrari moți au făcut împrejmuirea perimetrului, pentru a proteja valorosul monument al Crăișorului.

***

”Vorbim despre Avram Iancu ca spirit european, unul din primii europeni din Țările Române. Avram Iancu a fost un iluminist târziu și un umanist care s-a luptat cu spiritul timpului. A fost cel mai important produs al Școlii Ardelene – cea care a zămislit cultura noastră națională, în mare măsură. Avram Iancu nu a fost doar un intelectual al vremii sale. A corespuns, poate, cel mai bine definiției pe care Kant a dat-o iluminismului: ieșire dintr-un blocaj autoimpus, dintr-o letargie trândavă și lașă. Ceea ce a adus Avram Iancu a fost exact definiția pe care Kant o dă iluminismului: «Îndrăznește să înțelegi». În spiritul timpului, Avram Iancu a fost și un umanist. Apelul la rațiune era acceptat și în timpul lui Avram Iancu, dar numai formal. Din păcate, și azi e accepat mai degrabă formal. Pentru Avram Iancu a existat, în spiritul timpului, ideea că nu numai rațiunea este importantă pentru oameni ci și emoția (…). Iancu a spus că națiunea nu se poate naște prin identificare negativă: românii din Transilvania sunt o națiune conform unui drept natural, pentru că oamenii sunt egali între ei, la fel și națiunile sunt egale între ele. Avram Iancu a mai spus că socialul este foarte important, iar dușmanul comun este opresiunea feudală. Nu era o idee comună în vremea lui Avram Iancu. Reprezentanții luminați ai națiunii române de atunci voiau să facă mici înțelegeri, să câștige lucruri micuțe, în pași mărunți. A vorbi despre drepturile unei națiuni la autodeterminare – drept care nu este discutabil, nu e la mila cuiva -, a făcut parte din mentalul intelectualului Avram Iancu. El a spus că dușmanul comun al tuturor națiunilor din Transilvania este opresiunea. De aceea tipul lui de mentalitate, tipul lui de acțiune și de gândire au fost mult deasupra timpului pe care l-a trăit. Și de aceea Avram Iancu este actual și azi. Și azi rațiunea se luptă tot mai mult cu emoția. Și azi rațiunea e învinsă de emoție, trăim un neotribalism, trăim o tranziție spre niciunde: zeii au murit și zeii noi încă nu s-au născut. Avram Iancu aparține culturii române și evident că poate fi un reper foarte important al noii educații. Pilda lui Avram Iancu poate fi vie și azi. Și azi, România unită se luptă pentru recunoașterea ca națiune egală în Europa. Și azi oamenii nu sunt mulțumiți de cei din «Dieta» de la Bruxelles sau din «Dieta» de la București. Austria e, și în acest moment, ca și pe vremea lui Avram Iancu, un actor important al nefericii noastre. Kossuth-Orban vrea în Transilvania un paralelism etnic și tot felul de autonomii. Manualele de istorie au câteva formule destul de ciudate în acest moment în ceea ce privește folosirea trecutului. Și azi ne luptăm la Cluj cu incompetența, mai degrabă, a unor oameni care se joacă cu statuile și cu simbolurile noastre naționale”. (Prof. univ. dr. Vasile Sebastian Dâncu, ministru al Apărării (2021-2022), vicepremier (2015-2017), ministru al Informațiilor Publice (2000-2004). În prezent – membru al Parlamentului European)