Dintre toţi drepţii din Testamentul Vechi, singurul pe care Biserica de rit bizantin l-a ales să-l venereze în mod deosebit printr-o sărbătoare de poruncă – la 20 iulie -, este Sfântul şi marele Proroc Ilie Tesviteanul. Motivele acestei alegeri pot fi găsite în troparul sărbătorii, unde sfântul este numit «înger în trup», «temelia profeţilor» şi «al doilea Înaintemergător al lui Hristos».
Ilie a fost înger în trup, ceea ce înseamnă că era spiritualizat – în sensul că, prin înfrânarea desăvârşită a simţurilor, prin disciplina ascetică la care s-a supus, a ajuns atât de departe, încât se părea că nu mai trăia în trup. Pe el nu-l mai atrăgeau decât înălţimile curate ale lui Dumnezeu. A biruit legea trupului, de aceea nu e de mirare că a fost înălţat cu trupul la Cer. Prin mortificare, prin asprimea la care şi-a supus viaţa, el a schimbat chemarea lutului în chemarea cerului, legea păcatului în legea virtuţii, a sfinţeniei. Toate acestea el le-a înfăptuit prin flacăra arzătoare a iubirii de Dumnezeu.
Un al doilea motiv pentru care Biserica îl venerează pe Ilie în mod sărbătoresc, e faptul că, nu este nici primul, nici cel mai mare profet, ci temelia profeţilor. Ştim că profeţii sunt glasul lui Dumnezeu către oameni, mesagerii gândurilor şi planurilor lui Dumnezeu. Prin ei, Dumnezeu îşi comunică planurile pe care le are cu o persoană, cu o comunitate, cu un popor sau cu lumea întreagă, pentru a acorda voinţa omului cu voinţa lui Dumnezeu. Ei prevestesc pe Mesia şi veşnicia împărăţiei Lui, precum şi pedepsele pentru cei care nu-L primesc sau Îi calcă în picioare atributele: dreptatea, milostivirea, răbdarea, iubirea… Ilie este temelia profeţilor deoarece el face cunoscută lumii cea dintâi şi cea mai înaltă învăţătură, aceea că Dumnezeu este «Cel ce este», adică însăşi existenţa, şi că tot ce fiinţează o face prin El iar fără El totul se întoarce în neant. Această învăţătură o uitaseră fiii lui Israel în timpul regelui Ahab şi al reginei Isabela. Aceştia, în locul adevăratului Dumnezeu, se închinau idolilor Baal şi Astarta. Ahab neagă pe Cel ce este – neagă Adevărul şi adoră pe cel ce nu este – adoră neantul, şi dă ordin ca acestuia să i se închine tot poporul. Ilie, însufleţit de râvna pentru slava Unicului Dumnezeu, îl înfruntă făţiş pe rege, acuzându-l că prin părăsirea singurului Dumnezeu adevărat, prin uciderea profeţilor Lui şi prin închinarea la idoli a atras asupra lui Israel seceta şi foametea, drept pedeapsă trimisă de Dumnezeu. De aceea, Ilie vrea să-i arate cine este Dumnezeu şi cine este Baal.
La cuvântul lui Ilie, Ahab adună pe muntele Carmel tot poporul, în frunte cu cele două capete încoronate. Aici Ilie le spune preoţilor lui Baal să-şi înalţe altarul lor şi să sacrifice un taur, dar foc să nu facă. Ilie va construi și el un altar Dumnezeului său, pe care va aduce jertfa, de asemenea fără să facă foc. „Voi, spune el preoţilor lui Baal, să vă rugaţi dumnezeului vostru, iar eu mă voi ruga lui Iahve. Şi Dumnezeul care va răspunde, acela să fie Dumnezeu” (III Regi 18,29). Propunerea a fost acceptată. Cei patru sute cincizeci de preoţi ai lui Baal încep să se roage, strigă până îşi pierd cumpătul, căci Baal nu îi aude. „Strigaţi mai tare, poate dumnezeul vostru doarme!” îi provoacă Ilie. Şi, după ce reclădeşte jertfelnicul închinat lui Iahve, jertfelnic pe care îl distrusese Ahab, Ilie aşează pe el jertfa şi se roagă: „Auzi-mă Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu eşti Acela care le întorci inima înapoi” (III Regi 18,37). În acel moment, peste jertfă, asupra căreia fuseseră turnate douăsprezece ciubere cu apă, „a căzut foc din cer, care a consumat-o. Şi tot poporul a căzut cu faţa la pământ şi a strigat: «Domnul, El este Dumnezeu; Domnul, El este Dumnezeu!»” (III Regi 18,39). Şi s-au deschis cerurile, după cei trei ani şi jumătate de când nu plouase şi ia sfârşit seceta, fiindcă Domnul a fost recunoscut ca Dumnezeu.
În al treilea rând, în Profetul Ilie, Biserica ni-l arată pe al doilea Înaintemergător al venirii lui Isus Hristos. De ce îl numeşte al doilea Înaintemergător al Domnului şi nu primul, doar ştim că Ilie îi precede lui Ioan Botezătorul? Deoarece, înainte de a doua venire a lui Hristos, Ilie va fi acela care va îndeplini rolul pe care l-a avut Ioan Botezătorul înainte de prima venire a Mântuitorului. Întreaga tradiţie evreiască şi creştină, sprijinită pe Cuvântul Scripturii, crede acest lucru. Aşadar, Ilie este al doilea Înaintemergător al lui Isus Hristos pentru că, precum Ilie, în existenţa sa pe pământ a mărturisit că Domnul este Dumnezeu, tot astfel, la a doua venire a lui Isus Hristos, el va dovedi lumii că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este una cu Tatăl. Și, precum au fost ruşinaţi odinioară cei ce s-au închinat idolilor, aşa vor fi ruşinaţi la a doua venire a Mântuitorului cei care nu au primit cuvântul acestuia.
Mesajul lui Ilie rămâne actual. Prin jertfa de pe Carmel, el înfruntă şi acuză şi omenirea din toate timpurile care îşi fabrică dumnezei din ideologii şi patimi, degradând fiinţa omenească. Când omul Îl reneagă pe adevăratul Dumnezeu, neputând trăi fără Dumnezeu îşi plăsmuieşte dumnezei după dorinţele şi instinctele sale. Iată de ce mesajul şi viaţa acestui înger în trup, marele profet Ilie, este și azi prilej şi îndemn la a medita asupra adevăratului scop al vieţii, la a îndrepta spre acest scop toate energiile, toate năzuinţele noastre, la a lupta pentru biruinţa voinţei lui Dumnezeu în viaţa noastră de fiecare zi.
Pr. Gheorghe Neamțiu
