Personalitate emblematică a comunității academice din România, prin activitatea prodigioasă desfășurată timp de aproape o jumătate de secol la Facultatea de Drept a Universității „Babeș Bolyai”, dar și prin cursurile de maxim interes susținute în universități europene – Paris II – Panthéon-Assas (Franța), Edinburgh (Scoția), Dijon (Franța), Pisa (Italia), Zaragosa (Spania) Bruxelles (Belgia) -, și, deopotrivă, prin lucrările magistrale publicate în țară și în străinătate, academicianul profesor universitar Emerit Dr. LIVIU POP pregătește apariția unui nou volum în specialitatea Drept Civil, care va întregi suita celor 30 de apariții editoriale, cinci dintre ele fiind TRATATE de mare întindere.
„Calitățile legislației ne dau tot timpul repere pentru a aprecia valoarea unui popor”, a subliniat academicianul clujean în interviul acordat cotidianului „Făclia”, argumentând, totodată, că „reconstrucția socială, instituțională și morală a României, nu se poate face decât dacă la conducerea țării vor ajunge cei din elita adevărată”. Prestigiosul universitar nu a ezitat să-și exprime mâhnirea pentru inexplicabila perpetuare a unui mecanism vicios de obținere a diplomelor de studii fără acoperire, eliberate de o mulțime de așa-zise universități private – ”SRL-uri de învățământ superior”. „E cauza principală a alterării grave a învățământului juridic superior. Până în anul 1989, în România erau trei Facultăți de Drept: la București, Cluj-Napoca și Iași. În prezent sunt 40!” Academicianul Liviu Pop este contrariat și de inflația legislativă din țara noastră. „Un stat de drept ar trebui să aibă o legislație selectivă și foarte bine făcută. Legislația noastră are lipsuri, vicii foarte importante. Chiar și atunci când legislația Uniunii Europene este transpusă în România, sunt erori din cauza unor traducători care nu tălmăcesc corect textele Directivelor.”
***
Reporter Făclia: În câteva zile veți încredința tiparului o nouă lucrare referențială în materie de Drept Civil, binevenită pentru specialiști și, deopotrivă, pentru tinerii cursanți ai Facultăților de Drept…
Acad. Liviu Pop: Am încheiat redactarea noului volum, iar acum fac corecturile pentru „bun de tipar” la cele aproape 1.000 de pagini, înainte de a-l preda editurii, pentru publicare. E o carte în format mare, cu 45 de rânduri pe pagină și va avea coperțile cartonate, de ediție de lux (n.r.: Uniunea Juriştilor din România i-a conferit academicianului prof. emerit Dr. Liviu Pop, Premiile „Mihai Eliescu” și „Traian Ionașcu” pentru cea mai bună lucrare de Drept pe anul 2009, și Premiile „Traian Ionașcu” și „Istrate Micescu” pentru cea mai bună lucrare de Drept pe anul 2012).
Reporter Făclia: Ați avut șansa de a avea mentori prestigioși care v-au încurajat mereu în parcursul strălucit al studiilor universitare – ați fost șeful promoției 1972 al Facultății de Drept și apoi ați obținut, cu cea mai înaltă distincție academică – „Summa cum laude” -, titlul de Doctor în Drept, în 1977. Pentru contribuțiile excepționale aduse vieții academice și pentru valoroasele tratate publicate v-a fost conferit, în anul 2002, Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Cavaler.
Acad. Liviu Pop: Am urmat cursurile Facultății de Drept, instituție de elită a Universității „Babeș-Bolyai” (UBB). M-au îndrumat profesori excepționali, nume sonore din comunitatea academică și juridică. Am fost discipolul profesorului Aurelian Ionașcu (1903-1990), specialist cu prestigiu european, unic prin competența sa profesională în domeniul Dreptului Civil, în ultimii 70 de ani, la Facultatea din Cluj. A fost conducător de Doctorat. Domnia sa își susținuse Doctoratul la Paris, în anul 1930, cu teza La copropriété d’un bien – Coproprietatea unui bun. Preda, în fiecare an, un semestru, la Paris, la Sorbona. Se cunoștea cu profesorii francezi, care i-au fost colegi. Era membru activ al Societăţii de legislaţie comparată din Franța, Institutului de Studii Legislative din Roma și Asociaţiei Internaţionale de Drept Comparat din Paris. În timpul în care eu am fost student la UBB, profesorul Aurelian Ionașcu preda cursul de Drept Civil, cu prestigiul unui om de știință emerit. A apreciat teza mea de Doctorat și urmare a acestei aprecieri mi s-a încredințat una dintre cele mai importante discipline din facultate – Dreptul Civil, Dreptul de Proprietate, Drepturile reale și Teoria generală a obligațiilor -, care, de regulă, era predată de un profesor, nu de un lector universitar. Această promovare m-a încurajat, mi-a dat forța necesară să lucrez, să mă informez citind literatură juridică din țări europene și apoi să scriu eu însumi lucrări care, sper, vor rămâne după mine, pentru că în urma unui om rămân copiii lui și cărțile scrise de el. Cine nu are copii și nu a scris nicio carte înseamnă că nu există…
Mi-a fost profesor și foarte valorosul Ion Albu (1918 -1997), care a predat timp de aproape patru decenii (1948-1983) la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai”. Fiind un eminent specialist în dreptul familiei, drept funciar şi drept civil (n.r.: doctor în ştiinţe juridice cu teza Caracterul istoric şi de clasă al relaţiilor de familie, 1966), m-am consultat întotdeauna cu domnia sa și am primit sfaturile cele mai potrivite pentru a-mi alege traiectoria carierei mele. Toți profesorii mei au fost excepționali. M-am format în cercul celor care erau exigenți și autoexigenți. Exigența nu înseamnă răutate, este însoțită de generozitate pentru cei care merită, nu și pentru ceilalți. Un profesor trebuie să cuprindă într-o simbioză și bunătatea și exigența. Pe de altă parte, sunt convins că pasiunea creatoare ne dă forța necesară pentru a face ceva demn, care să fie lăsat moștenire generațiilor viitoare. Cred că am fost un om care a încercat mereu să facă Bine.
Reporter Făclia: E suficientă încrederea personală în Bine? Sunt și alte deschideri valorice care ne conduc spre Bine?
Acad. Liviu Pop: Există o lege a echilibrului moral: Binele învinge răul. Dacă faci Bine, el se întoarce, poate nu imediat și la aceeași dimensiune. Dar sigur se întoarce, cu timpul!
Reporter Făclia: Există tangențe între Dreptul Civil și Dreptul Penal?
Acad. Liviu Pop: Da, există unele tangențe. Dar numai unele. Sunt fapte penale care produc efecte și în civil. De pildă, o infracțiune prin care se cauzează o pagubă cuiva: o astfel de infracțiune se tratează din punct de vedere penal, dar despăgubirea la care are dreptul victima faptei ilicite, a infracțiunii, se obține în temeiul Codului Civil. E vorba de o răspundere civilă delictuală. Sunt două tipuri de răspunderi: 1. răspundere civilă contractuală (contractul e legea părților, din el se nasc obligații, reguli de conduită) ca urmare a nerespectării acelui contract: nu au fost executate prestațiile stabilite sau au fost executate necorespunzător, cauzându-se o pagubă partenerului contractual. 2. În cazul în care a fost cauzată o pagubă printr-o faptă penală – furt, de pildă, sau rănirea unei persoane -, răspunderea este civilă delictuală. E vorba de acele situații în care se nasc raporturi de drept civil, dar în urma săvârșirii unei fapte penale. Cele două răspunderi se pot îngemăna, se pot cumula.
Reporter Făclia: Persoanele care aduc distrugeri monumentelor istorice ale țării, patrimoniului național, cum sunt pedepsite?
Acad. Liviu Pop: Din păcate, sunt mari probleme cu legislația. Este o inflație legislativă. Un stat de drept ar trebui să aibă o legislație selectivă și foarte bine făcută. Legislația noastră e prea abundentă, are lipsuri, vicii foarte importante. Chiar și atunci când este transpusă legislația Uniunii Europene în legislația noastră internă, sunt erori din cauza unor traducători care nu tălmăcesc corect textele Directivelor. Pe urmă, în legislația noastră internă intervin mereu schimbări peste schimbări, mutații peste mutații, corecturi după corecturi. Nu mai știm ce este în vigoare. Este ceva incredibil… Calitățile legislației ne dau tot timpul repere pentru a aprecia valoarea unui popor. Dacă legislația este bună, națiunea este de excepție. În opinia mea, un Stat de drept ar trebui să aibă o legislație perenă, și nu cu aplicare momentană. Codul Civil a fost modificat în 2009, dar a intrat în vigoare în 2011. Din acest motiv eu trebuie să refac unele din lucrările mele publicate în temeiul vechiului Cod Civil. Iar noul Cod Civil are reglementări nereușite. În unele părți e mai bun Codul Civil vechi de la 1865, deși copiat prost de la francezi. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu s-a putut înțelege cu Adunarea Legiuitoare, prin urmare a decis să adoptate Codul Civil francez a lui Napoleon Bonaparte din 1804. Primul Cod Penal, însușit de noi tot de la francezi, a suferit numeroase modificări. Codul Penal din 1936 a preluat elemente din Codul Penal Italian din 1930.
Reporter Făclia: Un absolvent al Facultății de Drept a UBB, promoția 1973, avocatul Ioan Sabău Pop, din Baroul Mureș, a atras atenția în mass-media, în nenumărate rânduri, asupra cererilor ilegale făcute după anul 1989 de către descendenți din a treia sau a patra generație a celor 367 de optanți maghiari care au deţinut mari suprafeţe agricole şi păduri în Transilvania, dar au fost despăgubiți regește, în aur, de către Statul Român pentru proprietățile lăsate în Transilnania, după ce au optat (de unde și calificativul de „optanți”) să se mute definitiv în Ungaria. Acești descendenți ai optanților au pretins, fraudulos, după 1989, că predecesorii lor ar fi fost expropriați de bunurile lor imobiliare la naționalizarea din 1948, decisă de regimul Gheorghe Gheorghiu Dej. Mai mult decât inexplicabil, după 1989, consilii județene și instanțe judecătorești au decis ca acestor solicitanți maghiari cu cereri frauduloase de restituiri să le fie eliberate titluri de proprietate deși nu aveau nici un drept legal să primească astfel de documente. În fapt, Statul Român a cumpărat în mod concret toată Transilvania prin sumele uriașe plătite cu titlul de despăgubiri optanților maghiari. Statul Român a plătit fiecărui optant maghiar o sumă cu mult mai mare decât valoarea proprietății deținute de optant în Transilvania.
Acad. Liviu Pop: După Unirea Tansilvaniei cu Țara, la 1918, proprietarii maghiari au putut opta să rămână în Transilvania sau să se mute în Ungaria. A urmat marele proces al acestor maghiari optanți, desfăşurat între anii 1923 și 1930, la Tribunalul de Arbitraj de la Paris. Țara noastră a fost reprezentată în acest litigiu de Nicolae Titulescu (1882-1941), licențiat în Drept Civil, strălucit diplomat, ministru al Afacerilor Străine (n.r.:1927-1928 și 1932-1936). În proces s-au stabilit concret sumele cu care optanții maghiari urmau să fie despăgubiți, iar Statul Român a operat absolut toate plățile stabilite prin sentința procesului. Plățile s-au făcut prin Fondul Agrar, deschis la Banca din Basel, Elveţia. Însă, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1940, prin Dictatul de la Viena, România a fost forțată să cedeze Ungariei horthyste partea de nord-vest a Transilvaniei (n.r.: 43.492 de kilometri pătrați, cu peste 2,6 milioane de locuitori). Hothystii au luat cărțile funciare din Transilvania și au reînscris toate proprietățile optanților maghiari. Dar: în 1947 s-a schimbat Legea Cărților Funciare. Bunurile imobile au devenit proprietate socialistă. Guvernul instalat după 1945 în România a statuat că proprietatea socialistă e superioară proprietății persoanelor fizice, proprietății personale sau particulare și, prin urmare, nu e nevoie ca Statul proprietar să se înscrise în Cartea Funciară. S-a spus atunci că proprietaea socialistă e absolută, protejată de lege, așa că nu e nevoie de o înscriere a ei în Cartea Funciară. Astfel a fost posibil ca după 1989 urmașii optanților să invoce în cererile lor de retrocedare Cărțile Funciare modificate de horthysti între anii 1940-1944! Și chiar și-au găsit judecători care să le dea dreptate! Dacă Statul s-ar fi înscris în Cartea Funciară, situația ar fi fost diferită. Deși optanții au fost despăgubiți cu vârf și îndesat de Statul Român, urmașii optanților solicită restituiri în natură. Statul Român trebuia să rezolve aceste situații stringente după 1989. Dar nu le-a rezolvat.
Reporter Făclia: Patrimoniul imobil de excepțională valoare, de la Budapesta, al Fundației Gojdu – constituite în 1869 de avocatul Emanuil Gojdu (1802-1870) -, a fost vândut de unguri unei firme israeliene, chiar dacă „acordul din 2005, prin care se crea o pretinsă fundație româno-ungară pe ruinele Fundației Gojdu, nu a fost ratificat de Parlamentul României și, prin urmare, a devenit nul” (acad. Ioan-Aurel Pop).
Acad. Liviu Pop: În anul 2005, Călin Popescu Tăriceanu, prim ministru, și Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de externe, au încheiat cu guvernul ungar un nepermis acord de înființare a unei noi fundaţii, la Budapesta, care să se ocupe doar de studenţii români aflaţi acolo. Fundaţia Gojdu funcţiona la Budapesta din anul 1869, sub patronajul Congresului Naţional Bisericesc din Ardeal, care a devenit apoi Mitropolia Ortodoxă din Ardeal. Biserica Ortodoxă Română poartă o parte din vina pierderii patrimoniului Gojdu, pentru că ea a fost moștenitoarea bunurilor Fundației create la Budapesta de avocatul român. Mitropolia Ardeaului de la Sibiu trebuia să revendice, în 1990, patrimoniul Fundației. Precum știți, Primăria arondismentului VII al Budapestei a vândut imobilele Fundației Gojdu firmei Autoker Holdings din Israel. Imobilele foarte mari, spectaculoase, din inima Budapestei, de pe strada Dob, strada Holló şi strada Király făceau parte din importanta moştenire a Fundaţiei. Avocatul Emanuil Gojdu a finanțat cheltuielile de școlarizare ale foarte multor români care și-au făcut studiile la Budapesta. Au fost bursieri ai Fundației Gojdu: Octavian Goga, Victor Babeș, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, Dumitru Stăniloaie.
Reporter Făclia: De ce elitele românești nu s-au implicat puternic, așa cum ar fi fost de dorit, în salvarea Fundației Gojdu?
Acad. Liviu Pop: Cea mai mare parte din elita româneacă este coruptă. E drept, avem și cealaltă elită, corectă. Reconstrucția socială, instituțională și morală a României, nu se poate face decât dacă la conducerea țării vor ajunge cei din elita adevărată, care azi se ferește să intre în tot felul de combinații pentru că e alcătuită din oameni de mare caracter. Din punctul meu de vedere, cea mai importantă calitate a unui om este caracterul. Toată învățătura de pe lume este o simplă plăcere egoistă, dacă omul nu are caracter. Oamenii inteligenți fără caracter sunt mai periculoși decât cei fără multă știință de carte, puțin instruiți, dar care au caracter. Prefer un om mai puțin cultivat dar care are caracter, decât un intelectual de valoare căruia îi lipsește caracterul.
Reporter Făclia: Cultura poate influența modul de gândire și acțiuni ale oamenilor? Poate chiar și structura socială?
Acad. Liviu Pop: Cultura literară a contribuit esențial la formarea națiunii noastre. Cred că totul a început cu Școala Ardeleană. Dacă nu era Școala Ardeleană, trezirea poporului român s-ar fi produs mai târziu cu o jumătate de secol. În Țara Românească și în Moldova, Revoluția de la 1848 a marcat o trezire națională și modernizarea societății. În Transilvania, Școala Ardeleană a construit temelia conștiinței națiunii noastre, a definit identitatea noastră națională prin operele documentate ale corifeilor săi – Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Șincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821) și Ioan Budai-Deleanu (1760-1820). A avut importanța ei și Biserica Greco-Catolică pentru că la 1701, episcopul Atanasie Anghel (1660-1713) a trecut cu o parte a prelaților la Biserica Romei și astfel au ajuns să învețe copiii din familii ardelene la Seminatul Teologic din Blaj, iar absolvenții cei mai buni au fost trimiși la Roma, la Colegiul Pontifical „Propaganda Fide” și la Viena, la Seminarul Greco-Catolic „Sfânta Barbara”, unde au citit lucrări de mare valoare despre români, despre istoria teritoriilor în care trăiesc și despre istoria neamului nostru. Prima Gramatică a limbii române – „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (1780) – a fost scrisă de reprezentanții Școlii Ardelene, Samuil Micu și Gheorghe Șincai. Ne-am format foarte greu ca națiune, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Abia atunci ne-am coagulat ca națiune. În înfăptuirea Marii Unirii de la 1918 un rol important l-au avut două categorii de intelectuali: preoții și foarte mulți juriști, avocați, pentru că după 1848, tineri români valoroși și-au făcut studiile în străinătate, mai ales în domeniul Dreptului. După ce terminau studiile universitare, ei nu erau obligați să depună un jurământ de credință față de Imperiul austro-ungar. De ce? Pentru că erau avocați. Avocatura este o profesie liberală, nu trebuie să fie depus niciun jurământ față de nimeni. De aceea, o foarte mare contribuție la realizarea idealului nostru național au avut-o avocații din Ardeal, cu studii în străinătate, împreună cu preoții.
(11 iulie 1780: A apărut, în limba latină, prima gramatică a limbii române – „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai. Şcoala Ardeleană – mişcarea intelectualităţii din Transilvania de la sfârşitul secolului XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea -, a apărut ca urmare a excluderii românilor de la viaţa social-politică, prin „Unio trium nationum”)
Reporter Făclia: Credeți că se va depăși cu bine perioada dificilă prin care trece acum țara noastră?
Acad. Liviu Pop: Sunt foarte speriat de ceea ce se întâmplă acum în țara noastră. Sunt certuri continue între facțiunile politice și în această atmosferă nu se poate promova ceva folositor țării. Nu avem oameni de stat. Nu știu cine a fost, într-adevăr, om de stat în ultimii 37 de ani. Poate că dacă Adrian Năstase – pe care eu l-am cunoscut când era profesor universitar de drept internațional public la Facultatea de Drept a Universității din București -, ar fi rămas, cu toate defectele lui, la conducerea țării, alta ar fi fost traiectoria României.
Volume și tratate publicate de Acad. Prof. Univ. Emerit Dr. LIVIU POP: Tratat de drept civil. Nașterea, statica, dinamica și stingerea obligațiilor. Ființa obligațiilor civile”, Editura Universul Juridic, București, 2023; Contribuții la studiul obligațiilor civile, volumele I și II, Editura Universul Juridic; Drept civil. Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, București, 1996; Tratat de drept civil. Obligațiile, volumul I, Regimul juridic general, Editura C.H. Beck, București, 2006 (lucrare premiată); Tratat de drept civil. Obligațiile, volumul II, Contractul, Editura Universul Juridic, București, 2009 (premiu pentru „cea mai valoroasă lucrare de drept pe anul 2009”); Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, tratat, Editura Lumina Lex, București, 1998; Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Universul Juridic, București, 2006, în colaborare cu Marius-Liviu Harosa; Tratat elementar de drept civil. Obligațiile conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2012, în colaborare cu Ionuț Florin Popa și Stelian Ioan Vidu (lucrare premiată); Contribuții la studiul obligațiilor civile, Culegere de studii, Editura Universul Juridic, București, 2010; Curs de drept civil. Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2015; Contractele comerciale. Formarea contractelor, Editura Lumina Lex, București, 1997, în colaborare cu Ion Turcu.
Carmen Fărcașiu
Articolul Academicianul Liviu Pop: Calitățile legislației ne dau tot timpul repere pentru a aprecia valoarea unui popor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.