Sub o fereastră luminată festiv am observat, ghemuită, o umbră. Era singurătatea. Nu-i așa că ori de câte ori se apropie sărbătorile, ceva în noi revine dureros? Am văzut serile acestea suflete pustii, ca niște năluci, stând ascunse sub cetina unui brad, la marginea orașului, așteptând parcă un miracol.
You need to be logged in to view the rest of the content. Te rugam Log In. Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va
Articolul ACELA pentru care fericirea nu poate exista fără oameni apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
