Partajarea răspunderii și vinovăției între iudei și Pilat privind procesul și răstignirea Mântuitorului, relația dintre credință, artă și idee în succesiunea civilizațiilor au fost subiectele interesante abordate în dezbaterea asupra cărții „Responsabilitate și vinovăție în procesul Mântuitorului”, scrisă de fostul ministrul Gavril Dejeu. Evenimentul a avut loc joi, 8 mai 2025, la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, iar temele amintite au fost dezbătute de teologul prof. dr. Ioan Chirilă, scriitorul Eugen Cojocariu, avocații dr. Ucu Faur și dr. Octavian Ulici și fostul ministru de interne, juristul Gavril Dejeu. Participanții s-au bucurat de interpretarea unor pricesne de către solistele Maria Marcu și Ioana Roman.
Dezbatere și nu lansare
În debutul dezbaterii, pr. prof. dr. Ioan Chirilă a afirmat că opera scrisă de ministru Gavril Dejeu reprezintă un periplu prin istoria universală a culturii și a gândirii umane: „Această carte pe lângă analiza procesului Mântuitorului, care e făcută cu pertinență din perspectiva unui jurist de profesie, vine și cu cel puțin alte două paliere fundamentale, unul este esențial pentru înțelegerea palierului moral, etic, responsabilitatea și vinovăția, pe de o parte, pe de cealaltă parte, deschiderea universală și punctul central al acestui eveniment din istoria mântuirii pentru întreaga cultură, pe care domnul ministru ni-l propune prin ecuația: credință, artă idee. Și acesta, cum spunea domnia sa, este un periplu prin istoria universală a culturii și a gândirii umane. Din această perspectivă sunt niște teme ample, care dincolo de a încerca cineva să le rezume în stilul tradițional al unei lansări, sunt mai potrivite dezbaterii”.
Punctul de plecare al cărții l-a constituit procesul lui Iisus redat de apostolii Matei, Marcu și Luca. „Și domnul ministru și alții, care au scris despre procesul Mântuitorului, au plecat de la ceea ce evangheliștii au redat într-o succesiune de etape. Cei trei sinoptici Matei, Marcu și Luca au fiecare perspectiva lor, cel mai apropiat de descripția istorică fiind Evanghelistul Luca”, a spus reputatul profesor clujean.
Cine-l judecă pe Iisus?
Procesul Mântuitorului nu este descris însă în detaliu în evanghelii. „Pe baza structurii informaționale din Evanghelie nu putem reconstrui procesul pentru că evangheliștii au venit și au punctat numai un anumit moment dintr-o etapă, care a fost exploatată după aceea teologic. Ar fi fost interesant să vedem tot periplul acela Mântuitorul dus la Ana, la Caiafa, la Sinedriu, decizia Sinedriului, ducerea lui Iisus la Pilat, tot evantaiul de acțiuni pe care le desfășoară Pilat din Pont, procuratorul roman în curtea de judecată a Pretoriului”, a precizat același profesor.
Despre Pilat din Pont, teologul a afirmat că a fost constrâns prin șantaj să-l judece pe Iisus, spunându-i-se: „Dacă îl eliberezi pe el, însemnă că nu ești cu Cezarul”, introducându-se, după cum scrie și domnul ministru Dejeu, ideea crimei de lezmajestate, pentru că Iisus s-a făcut pe sine împărat. În opinia profesorului clujean, accentul trece de pe jurisprudența obiectivă romană pe decizia subiectivă care îl determină pe domnul Dejeu să spună că principalul vinovat este Pilat, autoritatea imperială, dar prin asociere și cei care au instrumentat întregul proces.
Mântuitorul urmărit pas cu pas
Vorbind de etapele care preced procesul, teologul a amintit că autoritatea de la templu avea se pare un grup de oameni care îl urmăreau pe Mântuitor, îi repertorizau cuvântările și căutau atitudinile lui Iisus care ar intra în conflict cu formularea credinței în Tora, în legea iudaică, astfel să-i găsească titlul de acuzare. Aceasta a fost o acțiune de lungă durată, nu una de moment. „Nu trebuie să ne mirăm de acest lucrul pentru că templul avea structuri specifice pe care le putea exploata, un grup militar, de păzire a spațiului templului, o armată proprie și respectivii oameni erau trimiși”, a spus profesorul Chirilă.
În opinia teologului clujean, pe evangheliști nu i-au preocupat analiza de tip juridic: „Ei au vrut să evidențieze elementele de consistență teologică,pentru zidirea sau consolidarea credinței”. De aceea, ei vorbesc despre ceea ce a făcut Mântuitorul la cina cea de taină, spălarea picioarelor, instituirea tainei Sfintei Euharistii, cuvântările sale – capitolele 14, 15, 16, 17 din Ioan – „extrem de importante pentru credința noastră” și rugăciunea din Gradina Ghetsimani.
Puține date juridice pentru a rescrie procesul
Reconstituirea procesului în detaliu nu este posibilă, doar în linii mari. „Intrăm într-o nebuloasă. Iisus a fost dus și dat arhiereilor, celor din Sinedriu. Petru a fost nevoit să rămână deoparte. Nu avem o informație exhaustivă cu privire la ceea ce s-a derulat ca și acțiune judecătorească, în cazul confruntării Mâtuitorului cu Ana, Caiafa sau cu reprezentanții din Sinedriu, pe care, zice un scriitor evreu, în grabă Caiafa i-a adunat în miez de noapte, i-a adus cu făclii la templu, nerespectând un principiu metodologic, nu aveau voie să facă judecată noaptea, ci doar după răsărit, după rugăciunea de dimineață și într-un context deschis”.
Evangheliștii n-au fost preocupați să stabilească veridicitatea vinovăției lui Iisus pentru că nu-l considerau vinovat: „În ecuația lor narativă nu există afirmația că Iisus ar fi fost vinovat. Ce au dat din ceea ce s-a desfășurat? Au scris despre cum s-a încercat să se adune martori mincinoși și n-au reușit să găsească capete de acuzare ca să-l poată condamna pe Mântuitorul. Și atunci arhiereul a invocat afirmația lui Iisus „Distrugeți acest templu și în trei zile îl voi ridica” și pe cea în care s-a numit pe sine fiu al lui Dumnezeu pentru a zice că Mântuitorul a blasfemiat. Nu era blasfemie deoarece în toată literatura Vechiului Testament, îndeosebi în literature profetică, scrie că noi suntem destinați să ajungem fiii Celui Preaînalt”, a spus părintele prof. dr. Chirilă.
Împlinindu-se planul veșnic
Sentința dată, ca Iisus să fie ucis cu pietre pentru blasfemie, nu se pune în practică, ci se va împlini planul cel veșnic al lui Dumnezeu. „Arhiereul a decis că Iisus este vinovat și că este vrednic de moarte, de crucificare, justificând <<Mai bine să moară un om decât tot neamul>>. L-a luat și l-a dus la Ponțiu Pilat care se pare că a făcut totuși un rechizitoriu destul de complet din perspectivă juridică. Pilat, în primă instanță trage concluzia că Iisus este nevinovat: <<N-am găsit un omului ăsta nici o vină>>. Și atunci începe șantajul>>. Pilat zice:<<De Paști am obiceiul să eliberezi un condamnat. Dintre cei doi, Baraba și Iisus, pe care vreți să-l eliberez>>. Autoritățile la templu au zis: <<Pe Baraba>> <<Și cu Isus ce să fac? >> << Răstignește-l.>> <<Luați-l voi și-l răstigniți, noi nu avem voie!>>. Și atunci au intervenit cu cealaltă etapă a șantajului: <<Dacă nu-l răstignești, înseamnă că nu ești prieten cu Cezarul>>”, a precizat profesorul Ioan Chirilă.
Iisus Hristos, izvor al învierii
Iisus a fost dat soldaților să-l bată și apoi a urmat drumul spre Golgota. „Astfel începe periplu Via Dolorosa care nu e descris în detalii, ci în punctări prin îndemnul adresat femeilor Ierusalimului, cădera sub cruce și purtarea ei de către Simon, cuvintele de pe cruce. (…) Iisus ia asupra Sa toate: <<Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac>> și după aceea zice cuvintele minunate care o plasează pe Maica Domnului într-o poziție esențială pentru mijlocire <<Fiule, iată, mama ta! Mamă, iată, fiul tău! >>. Și zice: << Săvârșitu-s-a >> și și-a a dat duhul. (…) Punctul fundamental pe care evangheliștii îl redau este acel al învierii, a înțelegerii faptului că Mântuluitorul Iisus Hristos s-a făcut izvor al învierii pentru toți.”.
În plan teologic, vinovăția poate fi definită în relație cu conștiința morală. „Vinovăția aceasta pentru noi este o stare care revendică o conștiință morală. În momentul în care ai greșit ai posibilitatea să recunoști greșeala și să intri pe această cale a învierii. Și atunci procesul dintr-o acțiune juridică trece într-o acțiune individuală de judecare de sine și de restaurare a propriei minți și inimi în direcția învierii Mântuitorului Iisus Hristos”.
O carte care merită citită
La rândul său, dr. avocat Octavian Ulici a declarat că acestă carte, semnată de Gavril Dejeu, merită parcursă și înțeleasă: „Autorul a depus un mare efort, a adunat multe și importante lucruri în timp pe care le-a păstrat și le-a pus în această carte. Cartea abortează cel mai greu subiect posibil pentru om, chestiunea religioasă, dar nu numai. Este și cel mai serios subiect pe care poți să-l abordezi ca om, cartea fiind încadrată în jurul acestui celebru proces al Mântuitorului. De la bun început autorul ne spune care este rolul cărții, și anume este o invitație de a reflecta asupra temelor care sunt abordate. De fapt autorul ne invită să reflectăm asupra propriei persoane și o repetă de mai multe ori în cursul lucrării. Cartea este bine documentată, fiind citate surse. În procesul Mântuitorului, principala acuzație care se aduce este crima de lezmajestate, adică o ofensă adusă suveranului. Principalul lucru care i se obiectează Lui este acela că vrea să schimbe întreaga ordine, fără a avea puterea și dreptul acesta. Deloc surprinzător, autorul face de mai multe ori o legătură între Iisus și Socrate, face asemănări și constată că cele două personaje se încadrează într-un arhetip, chestiune care merită atenție (…) Interesantă este legătura dintre psihologie și religie. Autorul ne îndeamnă să privim spre un proces mereu repetabil, procesul în care noi suntem unicul justițiabil. Ne invită să participăm în procesul nostru în care suntem atât justițiabilul, procurorul, cât și judecătorul și să luăm o decizie asupra celor mai importante lucruri care sunt acelea care ne privesc”.
Intrigă și ilegalități
În analiza sa, scriitorul Eugen Cojocariu a vorbit de intriga din jurul procesului lui Iisus. Din perspectiva acestuia, Caiafa, marele preot, i-a chemat să fie prezenți la proces doar pe acoliții săi, deoarece majoritatea preoților și învățaților din templu erau pentru Iisus. „Dacă ar fi făcut așa cum scrie în Tora, să-i cheme pe toți cu o săptămână înainte, n-ar fi câștigat procesul”. De asemenea, scriitorul Eugen Cojocariu a spus că există mai multe ilegalități privind procesul: nu a fost anunțat la timp, nu au fost anunțați toți, s-a ținut noaptea și în perioada pascală.
Adevărul, pe baza probelor din Bliblie și istorie
De asemenea, scriitorul volumului, Gavril Dejeu, a spus că a tratat cartea ca jurist, judecător și avocat practicat și că, în tot periplul expus, a încercat să găsească adevărul convingător, nu cel crezut sau presupus, folosind dovezi atât evanghelice cât și istorice, dovezi din literatura filosofică privind procesul Mântuitorului și a lui Socrate. „Ceea ce am scris în carte nu este întru totul la unison cu ceea ce spune Biblia, cu atât mai puțin cu ce spune teologia, ci este convingerea mea proprie pe care am încercat să mi-o fac pe baza probelor care le oferă atât biblia cât și istoria. Nu am pretenția să fi spus adevărul, dar am convingerea că tot cee ace am scris este real și adevărat”, a spus autorul. În cazul procesului lui Iisus, Gavril Dejeu a precizat că evreii nu l-au judecat pe Iisus, dar au pregătit terenul în acest sens, făcând o cercetare intensă, ajungând la concluzia că este vinovat de moarte. Astfel, evreii l-au trimis la Pilat, iar Pilat a făcut o instrucție pe palierul religios, cerută de evrei și alta pe linie politică.
Decăderea vieții pe pământ
Într-o altă ordine de idei, autorul a subliniat relația dintre credință, artă și idee ca fundament al civilizației, susținând că în zilele noastre prevalează ideea, cu efect pozitiv, în sensul că în baza ideii s-a structurat civilizația modernă, dar și cu unul negativ, apărând distrugerea sau fenomenul de decădere a vieții pe pământ. „Această idee, pe care o îmbrățișează acum întreaga lume, a creat civilizația noastră absolut evoluată și conduce la precipitarea sfârșitului vieții pe pământ pentru că tot ce se face astăzi prin artificializarea mediului nostru de viață, pornind de la fuziunea nucleară, de la undele electromagnetice pe care nu le vedem, nu le simțim, dar au un efect hotărâtor asupra organismelor, de la stresul enorm care planează asupra nervilor oamenilor, de la alterarea climei, solului, subsolului și a alimentației, de la artificializarea hainelor (ne îmbrăcăm casa în plastic, tot mediul nostru este artificiu) ne îndepărtează pas cu pas de natură. Ori toate aceste lucruri, nu mâine, nu poimâine, nici peste mii de ani, într-un viitor care nu poate fi precizat vor influența viața oamenilor, viața în general”.
Tia SÎRCA
Articolul Cartea „Responsabilitate și vinovăție în procesul Mântuitorului”, un periplu în istoria universală apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
