O nouă rubrică în ziarul nostru: „Memorie și modernitate” – fragmente din istoria orașului, prin ochii istoricului Felix Ostrovschi
Începând cu ediția de azi lansăm o nouă rubrică în cadrul ziarului Făclia de Cluj, realizată în parteneriat cu istoricul și cercetătorul Felix Ostrovschi – una dintre cercetători privind evoluția urbană și industrială a Clujului postbelic.
Rubrica, intitulată „Memorie și modernitate”, va oferi cititorilor noștri fragmente inedite din volumul „Clujul vechi și nou”, ce urmează a fi lansat în curând. Lucrarea documentează cu minuțiozitate și rigoare academică transformările orașului Cluj în perioada 1945–1980, surprinzând metamorfoza sa dintr-un oraș provincial într-un important centru industrial, academic și urbanistic.
Săptămânal, vom prezenta câte o poveste, un episod sau o analiză bazată pe surse istorice, planuri arhitecturale, fotografii rare și mărturii ale vremii – un demers menit să aducă mai aproape de cititori trecutul orașului în care trăim.
Această rubrică se dorește a fi nu doar o incursiune istorică, ci și o invitație la reflecție asupra modului în care trecutul influențează prezentul urban.
Vă invităm să descoperiți, primul fragment din acest proiect editorial și să ne însoțiți într-o călătorie captivantă prin memoria orașului.
În anii de dinaintea naționalizării, în timp ce clasa muncitoare îndura lipsuri și umilințe în fabricile patronate de exploatatori fără scrupule, muncitorii de la Fabrica de Mucava au găsit propriile metode, tăcute dar hotărâte, de a riposta. Într-un climat de abuzuri sistematice, minciuni contabile și condiții de muncă insalubre, oamenii muncii nu au rămas pasivi. Prin forme subtile de sabotaj și rezistență, aceștia au expus fisurile unui sistem corupt și inuman. Povestea lor este nu doar o mărturie a suferinței, ci și a curajului de a spune ‘nu’ nedreptății.
Cum sabotau producția muncitorii Fabricii de Mucava?
„Muncitorii de la Fabrica de Mucava, ne pot spune desigur, mai bine ca oricine, cum <<lucrau>> frații Varga, doi dușmani ai regimului democratic care au știut ani de-a rândul să stoarcă până la epuizare completă, vlaga muncitorilor.
Într-o secție a fabricii unde muncitorii lucrează cu picioarele în apă, domnul Vasile și Dănilă Varga nu numai că nu au respectat contractul colectiv, care impunea patronului să înzestreze fabrica cu câteva perechi de încălțăminte cauciucată, dar acești haini exploatatori nu au contribuit cu nimic pentru ca muncitorii să-și poată procura cel puțin o încălțăminte rudimentară care să le apere sănătatea.
Când se duceau să spună patronilor că li se cuvine lemne de foc, îmbrăcăminte de protecție sau anumite rații de alimente, cei doi frați Varga dădeau din umeri și cu un aer posomorât le răspundea jumătate batjocoritor, jumătate ostil, că nu sunt bani.
În timpul acesta însă fabrica livra vagoane întregi de marfă, producând beneficii intrate direct în buzunarele patronilor. Frații Varga au făcut încadrări nejuste, obținând astfel câștiguri și din salarizarea nedreaptă a muncitorilor și neconformă contractului colectiv.
Pe lângă toate acestea, muncitorii Fabricii de Mucava, erau supuși unor presiuni obișnuite din partea tuturor patronilor capitaliști, prin amenințări dezlănțuite sub o formă care făceau muncitorii să se îngrozească și să se simtă prinși în ghearele unor oameni a căror putere de a comite mârșăvii nu aveau nici o limită.
După marele act al naționalizării întreprinderilor industriale, noul director al fabricii a descoperit o serie întreagă de ticăloșii comise de frații Varga. Foștii patroni mânuiau cu dibăcie anumite metode pentru a se sustrage de la plata impozitelor datorate Statului. La predarea registrelor în mâinile noii direcțiuni, s-a constatat că uzina datora fiscului restanțe în valoare de 20.000 lei. Frații Varga erau obișnuiți să facă mici sacrificii bănești numai atunci când oamenii mituiți puteau să înlesnească câștigarea unor venituri frumoase pentru patronii specializați în cele mai ingenioase procedee de acumulare a unor venituri uriașe.
<<Am văzut, ne spune noul director al fabricii, când am venit prima zi în fabrică, cum muncitorii asudați de efortul fizic, beau apă dintr-o cană de tablă ruginită pusă la dispoziție de patron. Într-o odaie mizeră, unde se servea o mâncare dubioasă, patronii spuneau cu lăudăroșenie că acolo se află cantina>>.
În primele zile după ce fabrica a scăpat de sub călcâiul patronilor, noua direcție a luat câteva măsuri de pază și latele menite să îmbunătățească în parte condițiile de muncă. Astfel, s-au instalat în patru locuri, la extremitățile localului fabricii, în exterior, lămpi electrice care au risipit bezna în care era cufundată fabrica în timpul nopții. La cantină se aduc de asemenea în momentul de față câteva îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea mâncării și aspectul sălii de mese. Maculatura care zăcea în ploaie, pierzându-se astfel o parte din materia ce trebuie prelucrată, va fi depusă într-u șopron.
Nu putem încheia această relatare scurtă a celor petrecute la Fabrica de Mucava înainte de naționalizarea întreprinderii, fără a aminti că frații Varga și-au adunat de pe urma muncii acelora care au asudat în Fabrica de Mucava, o avere imensă”.
Jurnal indiscret: Sentința
„Recent s-a judecat la fața locului procesul intentat unor foști salariați ai Combinatului de pielărie și încălțăminte <<Clujeana>>.
Dosarul nr.1923 cuprinde, în cele 6 volume cu peste 2000 de pagini, faptele grave, antisociale a 29 de infractori care au lovit deliberat și josnic în avutul obștesc. Din toamna lui 1968 până în primele zile ale anului curent, grupul acestor oameni decăzuți, porniți pe o căpătuială murdară, sfidând legile țării și bunul simț, bătându-și joc cu seninătate de ei și de familiile lor, au adus un prejudiciu avutului obștesc în valoare de peste 120.000 lei.
Infractorii au sustras din Combinatul <<Clujeana>> peste 200 perechi încălțăminte, mari cantități de piele și talpă, pe care le-au scos din întreprindere cu ajutorul a doi șoferi. Materialele sustrase erau apoi valorificate.
Inculpații din acest grup au mai adus prejudicii și întreprinderii <<Flacăra>> și ICM-ului Cluj, în valoare de 5586 lei și respectiv 4113 lei. Cum? <<Tu îmi dai mie stofă, eu îți dau piele>>. De la ICM s-au sustras 4000 kg de ciment.
După atâtea fapte reprobabile, a urmat sentința din 2 octombrie. Czako Francisc, pantofar, a fost condamnat la 13 ani închisoare, Ioan Abrudan, pantofar, la 10 ani, Ioan Moldovan, automacaragist la ICM (el scotea materialele sustrase din Combinat) – 10 ani, Gheorghe Sălăjan, pensionar de boală, – 7 ani, Gavrilă Grec la 6 ani, Sipoș Francisc și Bojtor Andrei la câte 5 ani închisoare.
Nu-i vom nominaliza pe toți inculpații; cei amintiți au avut un rol însemnat nu numai în acțiunile propriu-zise, ci și în atragerea, în coruperea unor colegi de muncă.
Fapte și conduite omenești pe care le condamnăm cu toată tăria”.
Recorduri nedorite la minus 20 de grade
„Nu vrem ca rândurile noastre să constituie motivări pentru întârzierea la serviciu a sute de persoane, dar ieri, 9 februarie, intre orele 6.50 și 8, pe câteva din principalele zone de transport în comun al municipiului Cluj-Napoca au avut loc recorduri de răbdare greu de egalat și de suportat…la -20 de grade.
Nu știm însă ce s-a întâmplat și de ce tocmai pe o asemenea vreme o parte din șoferii ITUC – atât cei de pe autobuze, cât și cei de pe troleibuze – ne-au demonstrat că nu trebuie să lucreze în astfel de condiții, însă, am vrea ca pe viitor să nu mai apară abateri de natura celor care ni s-au reclamat luni. Iată fapte care impun măsuri urgente din partea comitetului de partid și a conducerii întreprinderii:
Modul în care s-a desfășurat transportul în comun din cartierul Grigorescu, spre centru, gară și Piața 1 Mai, ne-a reamintit de zilele în care ne măcinam nervii așteptând în stații mașinile ITUC. Însă luni, tabloul de pe străzile Donath și Rakoczi, între orele 6.50 și 8, a fost inedit, ne-au spus ing. U.A. și prof. C. Eugen. Am așteptat minute în șir la Tăietura Turcului, unde în stație se găseau sute de persoane. Era ora 7.20. Spre capătul liniilor se retrăgeau autobuze, dar nu toate au plecat imediat în cursă, iar cele care reveneau erau supraîncărcate din zona noilor blocuri și șoferii nu mai opreau în stațiile următoare. Am plecat grupuri-grupuri spre stația hotel Napoca. Între timp, în sens invers, se retrăgeau alte mașini. Într-o oră, dinspre Grigorescu spre centru au trecut doar 3 mașini nr.5, două pe linia 12, una pe 11 și nici una pe traseul 21. Prea puține pentru numărul mare de pasageri prezenți în acest timp pe această lungă arteră.
Între aceleași ore, un fenomen asemănător a avut loc în microraioanele I și II din cartierul Gheorgheni, de unde, spre gară, se știe, nu se poate ajunge decât cu troleibuzul 3. Dacă în primele stații de la bucla de întoarcere pe strada Unirii te mai puteai urcam pe strada Pata sute de cetățeni așteptau de multe minute, fără șansa de a fi transportați cu aceste mijloace. Gerul ne crăpa fețele, picioarele ne înghețaseră, iar cei mici își lăsaseră ghiozdanele pe zăpadă, făcând mișcări de înviorare de nevoie. Troleibuzele veneau, șoferii se uitau neputincioși la noi și, chiar dacă opreau, era imposibil să urce cineva în ele, pentru că oamenii erau agățați pe scări, cu ușile deschise. […]
E adevărat că zăpada căzută a generat unele greutăți transportului în comun, iar frigul a înghețat unele motoare. Publicul e însă supus și pericolului alunecării pe gheața din stații, întrucât serviciul de salubritate municipal nu a luat măsuri ca cel puțin în locurile de oprire a autobuzelor și troleibuzelor să degajeze mormanele de zăpadă și gheață care împiedică circulația și accesul călătorilor în mijloacele de transport în comun”.
Felix Ostrovschi
Articolul Cum sabotau producția muncitorii Fabricii de Mucava? apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
