Mă refer și scriu despre cei 58 de ani ai festivalului, promotor și susținător al excelenței în muzică prin programe de concert judicios alese la nivel de genuri și stiluri muzicale, prin invitați (dirijori, soliști), susținere și promovare a excelenței în interpretare și componistică, fiecare ediție în parte având unicitatea ei.
Se întâmplă același lucru și cu prezenta ediție, început în forță prin patru lucrări deloc ușoare, dar și prin patru invitați de notorietate internațională. Să fiu cinstit, Lawrence Foster, prin tot mai desele prezențe la pupitrul Orchestrei și Corului Filarmonicii Transilvania, este al nostru deja. Întâlnirea cu omul și dirijorul Lawrence este însă, de fiecare dată, un privilegiu. Apreciem nu numai dirijorul, ci și modul în care gândește repertoriul unei seri de concert, inedit, plin de miez ideatic, de recunoaștere a valorilor componistice, elitist în sens pozitiv.
Simfonicul serii de vineri 10 octombrie, concert de deschidere a festivalului în anul 58, a propus patru lucrări solicitante, A Survivor from Warsaw de Arnold Schonberg (1874-1951), Concertul pentru vioară op 15 de Benjamin Britten (1913-1976), Concertul nr 4 pentru pian în sol major op 58 de Beethoven (1770-1827) și Scenes de ballet de Igor Stravinski (1882-1971), invitații serii fiind Jasper Parrott (narator pentru A Survivor from Warsaw), Roman Simovic (pentru Britten), Elena Baskirova (pentru Beethoven). Cu o subliniere, prezența Corului de bărbați al Filarmonicii Transilvania, dirijor Cornel Groza (tot la Schonberg). Cu alte cuvinte, am ascultat Schonberg (exponent al modernismului și expresionismului, pionier al atonalului), Britten (compozitor semnificativ al secolului al XX-lea, melanj inovativ de stiluri și forme muzicale), Beethoven (la granița dintre clasicism și romantism/lucrări post 1805; Concertul nr 4 pentru pian și orchestră în sol major a fost compus între 1805-1806) și Stravinski (compozitor în care se regăsesc trei mari perioade, a naționalismului rus, a neclasicismului și serialismului; Scenes de ballet aparține perioadei neoclasice; lucrare compusă în 1944 pentru Broadway revue/teatru de revistă Seven Lively Arts), diversitate de stiluri și genuri muzicale.
A Survivor from Warsaw op 46 a fost compusă de Schonberg în 1947, comandă a Koussewitzky Music Foundation. Este răspunsul compozitorului față de atrocitățile războiului și nazismului în trei părți distincte, teroarea zilnică, prizonierii care încep să cânte, rugăciunea Shema Yisroel. Narator a fost Jasper Parrott, voce profundă și auctorială a mesajelor (Sergentul și oamenii lui/loveau pe oricine/tineri sau bătrâni, tăcuți sau tulburați/vinovați sau nevinovați/Era dureros să-i auzi/gemând și suspinând; Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul. Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta). Dirijor, Narator și Orchestră și-au unit forțele într-un tot unitar, sensibil, expresiv, dând viață unor mesaje de citit cu atenție, de reținut și de dus mai departe.
Concertul pentru vioară op 15 de Britten-Moderato con moto-Agitato-Tempo primo; Vivace-Animando-Largamente-Cadenza; Passacaglia: Andante lento (Un poco meno mosso)-este o reflecție muzicală asupra lumii în vremuri tulburi, nesigure. Compus între 1938 și 1939, cu prima audiție în 1940 (dirijor Sir John Barbirolli, solist Antonio Brosa), concertul avea să aibă parte de nu mai puțin trei revizuiri, 1950, 1954 și 1965, până la forma finală. Este socotit între cele mai grele concerte pentru vioară, violonistul Roman Simovic (concertmaestru al London Symphony Orchestra) dovedindu-se a fi interpretul ideal. Și când spun ideal am în vedere virtuozitatea incontestabilă, melanjul tehnicii (dinamică, articulare) cu expresivitatea, pornind chiar de la viziunea solistului asupra lucrării. Aș putea aminti vibrato-ul expresiv, sunetul bogat, ritmicitatea incisivă, lirismul din Passacaglia, călătorie muzicală provocatoare, de impact. De reținut este aportul Orchestrei, partener egal ca expresie muzicală (melodie, ritm, frazare, tempo, dinamică…). Între remarcați, Cristian Avram și Rareș Sângeorzan (fagot amândoi).
Pianista Elena Baskirova este tot mai prezentă pe scena de concert clujeană. De data aceasta cu o lucrare de referință din literatura de specialitate, Concertul nr 4 pentru pian în sol major op 58–Allegro moderato; Andante con moto; Rondo.Vivace-, concert compus de Beethoven între 1805-1806. Sensibilitate și expresivitate prin ritmuri melodioase, dar și pasaje de virtuozitate când sobră, când elegiacă (Rondo.Vivace de exemplu), concentrare (în Andante con moto), artă interpretativă generoasă prin noblețea sunetului. Și din nou Orchestra ca partener fidel, prompt, preci, în ton cu intențiile solistei și ale dirijorului.
A patra lucrare a simfonicului a fost Scenes de ballet de Stravinski, compusă în 1944, comisionată de Billy Rose pentru teatrul de revistă Broadway. Partitura conține nouă secțiuni: Introduction, Danses, Pantomime, Pas de deux, Pantomime, Variations, Danses, Apotheose. Se știe, trei au fost perioadele componistice, a naționalismului rus, a necoclasicismului, respectiv a serialismului. Lucrarea din concert, abstractă, aparține perioadei neoclasice, portret al scenei Broadway-ului în ultimii ani ai celui de al doilea Război Mondial. Poate fi văzută și ca o anecdotă muzicală, liberă de orice intenție literară sau drmatică. Reluarea integrală a ultimei părți, dorință a Maestrului Foster, întărește aserțiunea responsabilității în fața artei, respectul pentru compozitor și partitură. De remarcat sunt Gyarmati Gabriel (trompetă), Haaz Bence (oboi), Adina Mureșan (pian), Aurelian Băcan (clarinet), Gavril Cupșa (corn).
Demostene Șofron
Articolul Din fotoliul de orchestră – Unicitatea Festivalului Toamna Muzicală Clujeană apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
