Joi a avut loc la Cluj Napoca deschidera celei de-a 10-a ediții a Congresului Național al Asociației Regionale de Anestezie și Tarapia Durerii. Evenimentul are calibru internațional, speakerii prezenți fiind sosiți din SUA, Iordania, Egypt, Emiratele Arabe, Italia, Belgia, Franța, Cehia, Marea Britanie, Elveția, Israel, Irlanda, Ucraina și România. Dan Sebastian Dîrzu, medic primar în Disciplina Anestezie și Terapie Intensivă și președintele Congresului, a declarat pentru cotidianul Făclia: „Mă ocup de o specialitate care în medicina din România este relativ nouă: terapia durerii. În cadrul evenimentului de la Cluj Napoca, sunt președintele acestei asociații și fac parte din bordul Societății Europene de Anestezie Generală și Terapia Durereii. Congresul beneficiază de perticiparea a 80 de lectori din afara țării, lucru din care reiese notorietatea evenimentului. Participanților din străinătate li se adaugă 20 de lectori, nume de rezonanță în medicina din România!”
Rep: Domnule doctor Dan Sebastian Dîrzu, se constată o participare bogată a specialiștilor din străinătate la acest eveniment. Dar prin faptul că numărul lectorilor români este relativ mare, crescând de la o ediție la alta, se pare că studiul durerii a început să aibă rezonanță și în lumea medicală din România, deși asociația pe care o conduceți nu are o vârstă înaintată în raport cu alte asociații medicale.
Dr. Dan Sebastian Dîrzu: Ca entitate, existăm de 11 ani, cu un an de pauză din cauza panedmiei. Dar asociația s-a dezvoltat în toți acești ani. Este o idee ce aparține Clujul, un brand clujean. Participanții veniți din străinătate, care prezintă lucruri noi, de un interes deosebit, sunt tocmai cei care au inventat aceste lucruri. De pildă Daniel Sessler, de la Columbia University, este top 0,01 % cei mai citați oameni de știință din toate domeniile, nu doar în zona anestezie și terapie intensivă. Aș mai aminti câteva nume: Vincent Chan / Canada, Svetlana Galitzine – Marea Britanie, Gabriel Gurman – Israel, John McDonell – Irlanda, Dario Bugada – Italia; Roman Zuercher – Elveția, David van Aken – Belgia, Abdelkarim Aloweidi – Iodania, Maksim Barsa – Ucraina, Yean Chin Lim – Singapore, la care se adaigă personalități în domeniu din țara noastră, precum: Denisa Anastase, Carla Balaj, Ionuța Branea, Virgil Portolac, Lucian Băilă, Liliana Mirea și alții. Toți aceștia sunt sau devin repere în lumea medicală, iar dorința acestora nu este doar în a se informa despre cele mai noi inovații în domniu, ci chiar de a ne ajuta pe noi, ca asociație, să ne dezvoltăm. Din Transilvania participă medici primari și specialiști din domeniul de referință al evenimentului, dar participarea nu a este destinată doar acestora. La congres sunt prezenți medici din activități conexe, precum chirurgie plastică, ordopedie, reumatologie, toți interesați să dezvolte această terapie a durerii.
Rep. De când se ocupă medicina din România de o astfel de o terapie?
Dr. D.S. Dîrzu: Una dintre personalitățile medicale care s-a ocupat de problema durerii a fost profesorul Ostin Mungiu, de la Iași, cu care am colaborat mult. Preocuparea pentru terapia durerii nu este nouă, doar că ea nu a existat și nu există formalizată. La noi în țară, medicii din specialitatea Anestezie și Terapie Intensivă, care și-au finalizat rezidențiatul după anul 2014, când specialitatea ATI a fost restructurată, au în curricula de pregătire un modul de terapia durerii. La noi în țară, mediul cu speciltatea ATI este cel mai aproape în a practica lucrurile menționate în curriculă. Dar nu a existat o preocupare structurată, abordată sistematic la nivel post- academic. Când am înființat Asociația de Anestezie și Terapia Durerii, am inclus și acest modul referitor la terapia durerii, cu o focusare pe această chestiune. Eu am ținut foarte mult să înființăm o asociație cu un astfel de profil. M-am format ca medic rezident. Actulamente sunt coodonatorul Compartimentului ATI din cadrul Secției de Ortopedie a Spitalului Clinic Județean de Urgență. Cu modestie specific faptul că eu am înființat această asociație ca venind pe fondul unei necesități. De altfel menționez că sunt primul medic român care a intrat în Consiliul Societății Europene de Anestezie și Terapie Intensivă și apoi în bordul acesteia. Am reușit astfel să aduc Societatea Europeană de profil în România. Nu pot spune actualmente că avem în țară o filială, dar prin statutul nostru de asociație reprezentăm Societatea Europeană în România. Datoriă creării acestei punți, noi avem acum acces la toți acești lectori de renume internațional, participanți la congresul de la Cluj.
Rep: Cum au primit medicii români crearea acestei societăți? Au manifestat curiozitate, au considerat-o drept o ramură medicală ca oricare alta?
Dr. D.S. Dîrzu: Ca să practicăm aceste tehnici de anestezie regională folosim consumabile foarte specifice. Eu păstrez în permanență legătura cu furnizorii acestor consumabile. Până la înființarea asociației furnizorii vindeau 20 – 30 de ace pe an. De când am înființat asociația vând câteva zeci de mii pe an. Asta înseamnă că în România numărul procedurilor de acest fel a crescut în proporții care țin de țările din vest. Deci pot spune că ceea ce sa face în alte țări, în ceea ce privește anestezia și terapia intensivă, precumși terapia durerii se practică și în clinicile noastre. Dar trebuie să precizez un aspect: Avem partea de anestezie regională și partea de terapie a durerii. În ceea ce privește partea de anestestezie regională, progresele sunt clare. Actualmente, în România se înregistrează mai puțină durere post-operatorie datorită activității acestei asociații. Însă referitor strict la celaltă componentă, terapia durerii, lucrurile progresează mai lent. Educația pe care noi trebuie să o promovăm nu privește doar procedura în sine, adică să faci o injecție, ca pacientul să nu mai aibă dureri. Greu este până ajungi la diagnostic: ce îl doare pe pacient, de ce îl doare, lucru care înseamnă mai mult decât însușirea unor aptitudini legate de tehnologie, adică te uiți pe un monitor de ecograf, bagi un ac și faci injecția. Este nevoie de cunoștințe care depășesc competențele medicului ATI. Medicii înțeleg procedurile, dar mai este ceva: când trebuie făcute aceste proceduri, dar mai eles când nu trebuie făcute. Aici este provocarea. Problema mai este dată și de faptul că specilitatea „Terapia durerii” nu este definită ca și curriculă. Și-atunci noi luăm medici din diverse specialități, precum ATI, neurologie, reumatologie și îi învățăm. Fiecare medic are niște competențe de bază dar care sunt diferite. Și-atunci nu poți învăța medicul anestezist în același fel cum înveți mediul neurolog sau medicul reumatolog, deoarece fiecăruia îi lipsește câte ceva. Nu există actualmente o curriculă integrată în care îi poți învăța pe toți. Este o problemă dificilă, pe care nu am reușit să o depășim. De pildă eu știu cum să-l învăț pe un medic anestezist modul în care să aline durerea pacientului, dar nu știu cum să-l învăț același lucru pe un medic neurolog. Aceasta este o chestiune serioasă care, din păcate, nu a făcut să progresăm așa cum ne-am fi dorit.
Rep: Terapia adoptată de medic probabil este și în funcție de „tipul” de durere
Dr. D.S: Dîrzu: Acesta este cel mai important lucru. Dacă vine un pacient și spune că îl doare șoldul, atunci poate fi o problemă de coloană, de la structură osoasă a coloanei, de la discurile coloanei, de la nervii coloanei, de la musculatură sau articulația șoldului. Paleta este largă. Este greu să înțelegi cum se diagnostichează corect durerea reclamată de pacient. Și mai este ceva: în momentul de față medicina se bazează foarte mult pe paraclinic, pe imagistică: RMN, CT. Dar medicina este una clinică: trebui să pui mâna. Asta este de fapt realitatea. Medicina durerii este una clinică. Trebuie să pui mâna pe pacient, să apeși specific în acel loc și nu oriunde, să fii atent la descrierea durerii, să simți. Trebuie să știi să apeși articulația sau musculatura în așa fel încât să comprimi quadratul lombar, trebuie să știi să comprimi doar tendonul mușchiului gluteal ca să înțelegi specific de unde povine durera pacientului. Lucruri care nu se văd pe CT. Și încă ceva: gestica pacientului este fundamentală. Mă orientează, îmi dă informații spre ce să mă uit: la pași, la cum se așază pe scaun, la cum se ridică, cum face mișcările pe care i le indic. Aceste imagini fac cât o mie de cuvinte. Și desigur se adaugă doza de empatie față de bolnav. Până la urmă, dincolo de relația medic – pacient eu am în față un om suferind pe care trebuie să îl ajut.
Beniamin Pascu
Articolul Dr. Dan Sebastian Dîrzu, Președintele Congresului de Terapia Durerii: Studiul și terapia durerii sunt o provocare. Durerea face parte din viață! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.