Suita măsurilor luate de guvernul Bolojan în ultimul an a condus România la o severă stare de austeritate și la un climat tensionat în rândul populației. Printre măsuri amintim succint: creșterea TVA la 21% (cu unele excepții: medicamentele, o parte din alimente, apa pentru irigații, cărțile, lemnele de foc și energia termică); creșterea cu 10% a accizelor pentru alcool, combustibil, țigări; creșterea numărului de contributori la CNAS: 6 milioane de contributori la 16 milioane de beneficiari; CASS la pensiile de peste 3.000 de lei; impozitul pe dividende; tăierea burselor; tăierea indemnizațiilor pentru mamele cu copii mici; taierea pensiilor peste 3000 de lei. În privința acestei politici practicate de guvernul Bolojan, economistul Emil Culda, auditor financiar extern a declarat pentru cotidianul Făclia: „Acest guvern nu a făcut decât să bulverseze și mediul de afaceri și populația. Soluțiile cu care vine, în ceea ce privește redresarea financiară, sunt aberante!”
Se încalcă separarea puterilor: Guvernul a devenit Legislativ
Emil Culda menționează: „Măsurile luate de guvernul Bolojan în privința ieșirii din criza fiscală și economică pe care România o traversează, măsuri pe care se insistă în continuare, sunt una mai neavenită decât cealaltă. Eu urmăresc acest fenomen și pot să vă spun că suita măsurilor lui Bolojan este una de tip milițienesc. Este vorbă de o dictatură fiscală pe care România o trăiește Aici a ajuns România sub guvernul condus de Bolojan. Măsurile luate nu au vizat decât încărcarea cu sarcini și costuri a celor care mai reușesc să producă ceva în economia reală, pasarea de către stat a propriilor responsabilități, acestea grevând acum asupra cetățenului și a contribuabilului în general, la care se adaugă îngrădirea a ceea ce se numește „libertatea comerțului”. Faptul că în ultimii 6 ani și mai bine toate aceste lucruri s-au reglementat prin ordonanțe de urgență arată un lucru grav: încălcarea unui principiu fundamental din constituție (primul fiind libertatea comerțului) și anume separarea puterilor în stat. Și nu în mod excepțional, ci – cum se zice – „continuu, într-o veselie”. Altfel spus, Executivul, ca putere, a devenit Legislativ. Adică Executivul și-a reglementat interesele imediate, acelea de a face rost de bani prin orice mijloace, orice cale, de oriunde, de la oricine, în orice condiții.
Pe ce s-au dus banii? Aceeași placă: „Bla”….„Bla”
Emil Cluda adaugă: „Pe de altă parte aceeași structură de putere nu dă nici un fel de explicație referitoare la cheltuielile bugetare. Pentru că deficitul uriaș și datoria publică inimaginabilă pe care le înregistrează România sunt generate de veninituri extrem de mici, tocmai pentru că de ani de zile guvernul pur și simplu – și aici folosesc un termen mai puțin academic – „o lălăie” într-o permanentă lamentare: că sunt prea mici încasările, că evaziunea este foarte mare…Același discurs, aceeași placă, un fel de …„bla” …„bla” la infinit. Ori toate aceste impedimete au legătură în primul rând cu cheltuielile. Numai că noi, românii, nu știm nimic despre cheltuieli pentru nimeni nu ne-a raportat nimic. Pe ce s-au dus banii? Dacă tu, guvern, vrei să fii transparent și corect, nu ar trebui decât să-i pui pe toți cei care lucrează pe banii statului, timp de un an de zile, să raporteze cu ce s-au ocupat în fiecare zi. Și mai ales în zona sinecurilor, care la noi este extrem de mare. Să iei această măsură sub sancțiunea că dacă se minte, se vor suporta rigorile legii, precum cel care face evaziune fiscală. Atunci ar fi rezultat tocmai din aceste raportări cât avem de redus și unde avem de redus. Desigur, nu s-a făcut așa ceva. S-a mers așa, pe intuiție…după „miros”…orientativ…S-au mai redus ceva cheltuieli dar puțin.
O teribilă descurajare economică
Referitor la capitolele importante din buget și explicațiile aferente adevăratelor probleme legate de deficitul uriaș, Emil Culda spune că nimeni nu le-a oferit: „Așa ar fi trebuit să procedeze un guvern responsabil. Să informeze. De pildă, cheltuieleile legate de înarmare: nimeni nu știe cât s-a cheltuit, pe ce, în ce condiții. Și vorbim aici nu de un capitol oarecare de cheltuieli, ci de unul voluminos, care a făcut atingere serioasă la bugetul țării. Niciuna din măsurile aduse de guvernul Bolojan nu a fost utilizată ca o pârghie fiscală și economică în sensul în care ceea ce aplici nu trebuie să vizeze doar câți bani aduci la bugetul fără fund al statului, ci ar trebui să reprezinte o pârghie prin care tu, guvern, stimulezi, dezvolți, creezi surse de alimentare a bugetului și de dezvolare economică. Mai mult, se merge în continuare pe o teribilă descurajare economică, lucru care denotă lipsa de viziune. Și aici mă refer în special la segmentul întreprinzătorilor mici și mijlocii care este unul extrem de important economic. Și care suferă puternic după aceste aiuritoare măsuri. De aceea, a devenit un imperativ anularea aberațiilor care s-au concretizat pînă acum în așa – zise măsuri.
România – ca un tren în ceață
Economistul clujean adaugă: „Dincolo de conjunctura economică internațională care este acum, pe nimeni nu mai interesează ce consecințe au aceste măsuri asupra mediului de business și asupra economiei reale. Se merge ca un tren în ceață. Unde este stația terminus, când ajungem acolo? Nimeni nu știe și, ce-i mai trist, nici nu-i interesează. La care se adugă crasa incompeteță, sinecurismul, delăsarea, acel „merge și așa…”
Guvernul: Interesele sunt apărate de UE. Fals!
Emil Culda spune în final: „Nu știm să ne apărăm interesele comerciale, nu știm să negociem, să avem o politică externă solidă. Avem guvernanți care trăiesc cu impresia că interesele comerciale ale României sunt apărate de Uniunea Europeană. Fals! Uniunea Europeană, de zeci de ani, nu este capabilă să semneze un acord comercial cu Statele Unite și cu China, cei doi poli fundamentali ai economiei mondiale. Dar dacă tu, guvern și tu, Minister de Externe sesisezi acest lucru, te întrebi: Ce pot face eu pentru țara mea? Dar este ciuneva atent la aceste aspecte? Mediul de afaceri românesc este extrem de bulversat de evoluția economei internaționale, de măsurile guvernului, de factorii imprevizibili. Este un supliciu economic pe care îl traversează oamenii de afaceri. În afară de a biciui cu taxe și impozite acest mediu, la care se adaugă și populația, ce mai știi să faci ? Or ceva mă face să crec că acest guvern nici măcar nu cunoaște în mod real și în detaliu situația bugetară a țării și nici nu deține toate informațiile din economia reală. Atunci despre ce vorbim?”
Beniamin Pascu
Articolul Emil Culda, auditor financiar extern: România trăiește o dictatură fiscală de tip milițienesc. Aici s-a ajuns! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
