Sala Studio a Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima a fost plină la ora recitalului care a deschis ediția 2024 a Festivalului Mozart, marți 19 noiembrie, recital susținut de Aurelia Vișovan, prezență constantă pe scena muzicală clujeană. Prezență constantă și dorită, dovadă publicul și aplauzele care au însoțit recitalul în cele trei piese prezentate, două de Mozar-Sonata nr 5 în sol major KV 283, respectiv 10 Variațiuni în sol major pe aria Unser dummer Pobel meintdin La rencontre impreuve de Gluck, KV 455-, una de Enescu, Suita a III-a op 18.
Mozart este și rămâne un compozitor rafinat, de curte cu siguranță, surprinzător și când fac această ultimă afirmație am în vedere Sonata nr 5 în sol major KV 283–Allegro; Andante(în do major); Presto-, din ciclul considerat de Mozart ca reprezentând ”cele mai dificile șase sonate”. Este un Mozart diferit de alte compoziții (lucrarea a fost compusă în 1774),concis în prima parte, cu o partea a doua în contrast cu părțile 1 și 3, rapide, de virtuozitate interpretativă în final.
Cea de a doua lucrare, 10 Variațiuni în sol major pe aria Unser dummer Pobel meint K 455, este o provocare pentru toți pianiștii care se apleacă asupra ei. La prima audiție ești tentat să te gândești la orice alt compozitor, nu la Mozart. Eleganța este la ea acasă, asta este sigur.
Puțini pianiști au în repertoriul lor, integral, Suita a III-a op 18 (Pieces impromptues pour piano/non terminees)-Melodie Andantino; Voix de la steppe-Allegro moderato; Mazurk melancolique-moderato un poco allegretto; Burlesque-vivace non troppo; Appassionata-con slancio ma ben sostenuto; Choral-moderato, non troppo lento; Carillon nocturne l istesso tempo- de George Enescu, puțin cunoscută, abordată doar prin câteva părți, Burleasca în special. Lucrarea în sine a fost compusă între 1913 și 1916, șapte părți distincte (a 8-a incompletă), piese regăsite în 1957, la Iași, de Romeo Drăghici, cel care le va și publica un an mai târziu, 1958, în revista Muzica, sub titlul Suita a 3-aconsiderat de Pascal Bentoiu drept ”abuziv și greșit”, păstrat până în zilele noastre. Este o lucrare, ca stil, atipică pentru George Enescu. Ascultând-o însă, îi descoperi modernitatea, rafinamentulestetic, în care efectele sonore variate solicită pianistul, tehnic în primul rând. Și ca în cazul primei lucrări de Mozart, de o eleganță, fără exagere, unică.
Aurelia Vișovan s-a dovedit a fi-și este, folosesc verbul și la prezent-interpretul ideal al Contrastelor mozartiene și enesciene, discursul muzical-sobru, dinamic, delicat-evidențiind profunzimea ideilor muzicale. Aș da drept exemplu piesa a patra-Burlesque-vivace non troppo-de Enescu, un spectacol popular energic, în care care se regăsesc motive folclorice, motive sătești și urbane, fermecătoare, recognoscibile.
A fost o seară plăcută, trăită intens de cei prezenți, interpretare la nivelul aprecierilor de care se bucură Aurelia Vișovan în prezent. Nivel și statut respectate cu fiecare prezență pe importante scene de concert.
Demostene Șofron
Foto Bogdan Meseșan
