June 15, 2024

Fruntașii români din Transilvania judecați și condamnați în cadrul procesului „Memorandumului” au fost omagiați, marți, 7 mai 2024 cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la debutul procesului politic îndreptat împotriva lor.

Evenimentul a avut loc la Monumentul Memorandiștilor ridicat în memoria lor la Intersecția Pieței Unirii cu Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca, fiind organizat de Societatea Cultural patriotică „Avram Iancu”.

În cadrul acțiunii de comemorare a fost depusă o coroană de flori iar istoricul Vasile Tutula a vorbit despre importanța mișcării memorandiste în cadrul luptei de eliberare naţională a românilor din Imperiul Austro-Ungar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Istoricul Vasile Tutula le-a spus celor prezenți că „Memorandumul” constituie un eveniment deosebit în istoria Transilvaniei. „Este de fapt al unsprezecelea memorandum începând cu 1867 dintre care patru au fost făcute de partidul Național Român. Toate memorandumurile trebuie înțelese ca niște plângeri, niște memorii adresate guvernelor de la Viena și Budapesta pentru rezolvarea unor probleme stringente. În 1848 s-a discutat desființarea iobăgiei. Eram printre ultimii din Europa unde se menținea iobăgia, la noi și la ruși. La 1848 doar scriptic s-a înlăturat iobăgia, iar practic nu s-a întâmplat nici la 1892.

A doua problemă gravă după 1867 era problema învățământului. Până la 1892 s-au dat cinci legi împotriva învățământului în limba română și a celorlalte naționalități. Va veni ultima lege din 1907-cea mai dură, a lui Albert Apany. O altă problemă gravă a fost legată de biserică, preoți și de școlile confesionale. Pe acest fond încep nemulțumirile românilor ardeleni, care se adresează prin intermediul acelor documente cunoscute ca „memorandum”. Cel mai masiv memorandum a fost trimis la Viena, însă împăratul nici nu l-a citit. A fost retrimis la Budapesta iar efectul a constat în deschiderea procesului împotriva reprezentanților români”, a spus istoricul.

Procesul „Memorandiștilor” a început la Cluj, la 25 aprilie/7 mai 1894 și s-a desfășurat în Sala Reduta a clădirii de pe strada Memorandumului din Cluj-Napoca unde în prezent își desfășoară activitatea Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Î

După 18 zile de dezbateri, mai exact în 13/25 mai, 14 membri ai Comitetului Central al Partidului Naţional Român, printre care Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, au fost condamnaţi la închisoare, cu termene ce au variat între 2 luni şi 5 ani. În acelaşi an, la 16 iulie, Partidul Naţional Român a fost interzis iar în anul următor Guvernul ungar a emis un ordin de dizolvare a partidului. Măsurile antidemocratice ale guvernului din perioada iunie-august 1894 au culminat cu respingerea recursului înaintat de condamnaţi. La 13/25 iulie, aceştia au fost întemniţaţi la Seghedin şi Vac. Decisivă a fost intervenţia regelui Carol I, asupra căruia opinia publică românească făcea serioase presiuni, şi care în timpul vizitei la Viena, în august 1895, a cerut eliberarea condamnaţilor. Sub presiunea vehementei opoziţii maghiare, împăratul nu putea să satisfacă uşor o asemenea cerere, însă a fost adoptată în cele din urmă o soluţie de compromis, care să prevină o reacţie a cercurilor politice maghiare: cei care i-au condamnat pe memorandişti au fost decoraţi, în schimbul eliberării acestora, care a avut loc la 3/15 septembrie 1895.

Cosmin PURIȘ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *