Cunoscutul scriitor, critic literar și istoric al presei Mircea Popa a fost omagiat vineri în cadrul unei manifestări ce a evidențiat bogata sa activitate publicistică și științifică, dezvoltată de-a lungul a peste șase decenii.
Evenimentul a fost organizat la sediul redacției Făclia de Cluj de către Filiala Cluj a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Despărțământul Astra Cluj, Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană, ocazie cu care a fost lansat volumul „Ferestrele Clujului. Exerciții de Memorie Culturală” semnat de Mircea Popa. La eveniment au luat parte reprezentanți ai mediului academic clujean, ai lumii scriitorilor, ai mediului cultural clujean și gazetari. Printre cei prezenți s-au numărat etnologul Ion Taloș, scriitorul Horia Bădescu, teologul Ioan Chirilă și academicianul Marius Porumb.
După cuvântul de deschidere rostit de către managerul Editurii „Școala Ardeleană”, Vasile G. Dâncu, a avut o intervenţie redactorul șef al ziarului Făclia de Cluj, Cosmin Puriș, președinte al filialei Cluj a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Gazetarul a subliniat contribuția pe care Mircea Popa a avut-o în presa culturală a Clujului, subliniind că în ultimele patru decenii a publicat constant în Făclia de Cluj cronici de carte, analize și opinii legate de viața culturală din oraș și din Ardeal. „Mircea Popa este un colaborator foarte vechi al ziarului nostru, un factor foarte important pentru tot ce înseamnă structura editorială a ziarului, mai ales pentru partea culturală, unde după 90 și până astăzi a apărut periodic articole semnate de dânsul, în special cronici de carte- cam tot ce a fost important ca și apariții editoriale în acest oraș a fost prezentate de domnia sa. Am ținut foarte mult să facem evenimentul la noi în redacție pentru că dânsul se identifică cu presa clujeană, se identifică cu tot ce înseamnă istoria presei. Aici vreau să subliniez că nu e vorba de istoria ziarelor, ci de istoria scrisului jurnalistic atât din Cluj-Napoca cât și din întreaga Transilvanie.
De multe ori se face confuzie când se discută de istoria presei și se prezintă ziarele și publicațiile contabilicește fără niciun spirit critic, fără nicio analiză în ceea ce privește evoluția editorială și a scrisului jurnalistic. Îi mulțumim domnului Mircea Popa că a acceptat să fie prezent aici, să organizăm acest eveniment. Dorim să avem o colaborare cât mai lungă cu dânsul, să țină cadența în continuare, la fel de cum a făcut și până acum, iar cei care să se bucure de contribuția editorială a domniei sale să fie cititorii ziarului nostru”, a punctat redactorul șef al ziarului Făclia de Cluj.
Incursiune în universul lui Blaga
Etnologul Ion Taloș l-a catalogat pe Mircea Popa drept „continuator al pașoptiștilor și memorandiștilor”, subliniind disciplina și pasiunea cu care Mircea Popa „ne răsfață aproape an de an cu o carte”. Etnologul a evidențiat curajul lui Mircea Popa de a aborda teme dificile, precum dimensiunea creștină a operei lui Blaga în volumul Metafizică și iubire creștină la Lucian Blaga.
„Pentru mine, absolut personal, Mircea Popa este un imbold permanent, un simbol și o sursă de informare de care am mare nevoie”, a declarat Ion Taloș.
În cadrul intervenției, Ion Taloș a amintit de anii în care a lucrat la Institutul de Lingvistică, sub îndrumarea lui Ion Mușlea, unde a avut privilegiul de a-l cunoaște pe Lucian Blaga. Etnologul a vorbit despre cum Blaga colecta texte folclorice pentru antologiile sale și cum îi oferea lui Blaga texte culese din gazete vechi, pe care poetul le împăturea și le punea în buzunarul sacoului pentru a le studia ulterior în liniște.
„Blaga, care lucra la acea antologie de poezie populară românească, văzând că eu răsfoiesc foarte multe gazete din jurul anului 1900, mi-a zis: „Uite, eu fac o antologie de poezie lirică populară. Dumneata văd că răsfoiești foarte mult și sigur cauți texte de folclor. Dacă găsești vreodată un text frumos, care îți pare frumos, copiază-mi-l și mie și dă-mi-l. Poate îl introduc în antologie.”
Eu, înfiorat, bineînțeles, de această ofertă, am cules de prin gazete vreo 3, 5, 7 texte pe care le-a acceptat. Odată îmi aduc aminte foarte bine că a zis: „Să mă mai gândesc, nu știu dacă îl accept.” Fizic, lucrurile se petreceau în felul următor: eu aveam o masă de lucru în sala de cercetători a Bibliotecii Universității, în fund, cu spatele spre intrare ca să nu mă deranjeze nimeni. Îl auzeam când venea cu pașii lui foarte cunoscuți mie — pași de profet, ca să spun așa — și mă întreba ce fac, dacă am găsit un text. Când găseam, îi dădeam textul pe un sfert de coală, pe care el îl împăturea, îl băga în buzunarul de la sacou, în dreapta. Nu îl citea niciodată în prezența mea — probabil se gândea că aș putea să nu fiu mulțumit sau să mă jignească — îl citea la el în birou și la proxima întâlnire îmi spunea: „L-am acceptat, e frumos.” Sau, cum am zis, alteori: „Lasă să mă mai gândesc”, a spus Taloș.
Reputatul cercetător a ținut să sublinieze că Mircea Popa rămâne „unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai Clujului de ieri și de azi”.
„Îi mulțumesc lui Mircea Popa pentru că mi-a furnizat această informație și multe altele, bineînțeles. Mă bucur foarte mult că pot să îl apreciez pe Mircea Popa ca pe un om de cultură — cel mai important, poate, sau unul dintre… e greșit să spui „cel mai important” totdeauna — unul dintre cei mai importanți oameni de cultură din Cluj, de ieri și de azi, și va rămâne important prin opera pe care a creat-o.
Am admirat, între altele, curajul pe care îl are Mircea Popa să abordeze anumite teme mai dificile, și anume când e vorba despre Lucian Blaga. Blaga este cunoscut tuturor în multe privințe, însă când e vorba de religie și de Dumnezeu, poate că sunt multe semne de întrebare. Mircea Popa a acordat un capitol întreg, cu titlul Metafizică și iubire creștină la Lucian Blaga, în care arată că, contrar unor opinii, atât lucrările de filozofie, cât și cele de literatură sunt — citez aici — „străbătute de o autentică trăire creștină și nu de puține ori miturile și legendele biblice sau religioase formează însuși stratul fondului creator, sacrul și sacralitatea fiind la el chiar condiția de bază a experienței și a expresiei sale lirice”. Mi-a plăcut în mod cu totul deosebit acest curaj, cum am mai spus, că a abordat o temă care și pe mine mă preocupa”, a spus Ion Taloș.
„Minerul” culturii naționale
În cadrul evenimentului, cunoscutul scriitor clujean Horia Bădescu l-a descris pe Mircea Popa ca fiind un „om al datoriei”, comparându-l cu un miner care explorează neobosit galeriile culturii naționale — de la literatură și teatru până la viața ecleziastică — pentru a extrage „metalul prețios” al identității românești.
„Cei care sunt aici sunt, cred eu, prietenii apropiați ai domnului Mircea Popa, despre care spunea domnul Puriș că se identifică cu istoria presei clujene. Cunoscându-l după atâția ani și, aș putea zice, cunoscându-i toate cărțile — sau, mă rog, multe dintre ele —, pot spune că, de fapt, prietenul Mircea Popa, savantul, cum s-a spus aici, istoricul literar, criticul literar, se identifică cu istoria României.
Din acest punct de vedere, vom găsi în cărțile sale nu doar informație despre cultura din Transilvania, despre cultura din Cluj sau despre cultura română în general, ci despre toate aspectele care vizează dăinuirea și încercarea de ieșire în modernitate a românității transilvane. Este, din acest punct de vedere, așa cum ziceam într-un portret pe care i l-am făcut în Cafeneaua Îngerilor și care se intitula „Un om al datoriei”, nu doar un „miner”.
Un miner care sapă în galeriile, în ganga culturii naționale, a literaturii, a teatrului, a lumii ecleziastice, în toate aceste aspecte ale vieții noastre; sapă ca să descopere de fiecare dată, să scoată aurul de acolo, metalul prețios pentru obținerea căruia trebuie să depui atât de mult efort. Este un om al bibliotecii. Dintre prietenii și cunoscuții mei înveterați, l-am pus întotdeauna, din acest punct de vedere, alături de prietenul meu — Dumnezeu să-l odihnească — Aurel Sasu. Pe noi, încă de când eram studenți și apoi colegi, ne mai găseai pe la Arizona, ne găseai pe la Pescărușul; el, în schimb, era întotdeauna în biblioteca de la Căminul Avram Iancu. Așa și pe prietenul Mircea Popa: dacă vrei să dai de el, suni, nu-i acasă, poți fi convins că este undeva la bibliotecă, la una dintre bibliotecile clujene, în general la BCU.
Unde caută, cum s-a spus aici — spunea domnul profesor Taloș, care v-a vorbit atât de mult și bine a făcut despre Blaga și raporturile cu lumea folclorului românesc, cu bogățiile acelea de literatură și de gândire poetică care se găsesc acolo. Profit și eu de acest prilej (cred că am mai făcut-o o dată sau de două ori) să-i mulțumesc domnului profesor, domniei sale și colegilor, și lui Puiu Florea, și lui Ion Cuceu, care cândva, atunci când am scris Anonimus, care este o rescriere a 50 de motive populare în limbajul poetic modern și despre care academicianul Tărâțeanu — Dumnezeu să-l odihnească — îmi spunea că ei, în partea românească a Ucrainei, au învățat limba română după Anonimus. Trebuie să le mulțumesc că m-au suportat la institut, că mi-au pus la dispoziție de la Iarník-Bârseanu și tot ce vreți, colecțiile în care să-mi aleg acele eboșe de gândire poetică pe care să dezvolt ceea ce voiam să fac”, a spus Horia Bădescu. Cunoscutul scriitor clujean a subliniat că Mircea Popa acoperă toată istoria Transilvaniei și nu doar a ei. „Îi mulțumesc pentru faptul că este printre aceia care mi-au fost alături încă de la debut, care m-a susținut critic în demersurile literare pe care le-am făcut, care a fost indefectibil în prietenie și care mi-a dat unul dintre acele suporturi necesare în lumea literară și în „războiul existenței” care ne agresează atât de mult din toate părțile.
În expresia lui artistică poți găsi totdeauna un sprijin în Mircea Popa. Este un om cu verb care pătrunde înăuntrul subiectului pe care îl abordează. Îmi aduc aminte că, atunci când am sărbătorit centenarul Teatrului Național — cea mai importantă manifestare în acest sens fiind cea de la Muzeul de Artă —, deși la acea vreme conducerea și-a permis să deschidă stagiunea cu Mein Kampf, am avut marea bucurie să regăsesc istoria teatrului documentată de el. Există o monografie a Teatrului Național, dar el a scris despre toate reperele care probau că o asemenea activitate artistică și intelectuală era mult mai veche, de secole, chiar dacă nu era recunoscută și ajutată să existe ca atare. Teatrul a existat în Transilvania de câteva secole”, a subliniat reputatul om de cultură.
Cu această ocazie, Horia Bădescu a ținut să amintească despre o descoperire de o importanță majoră a lui Mircea Popa. E vorba despre un articol inedit dintr-o gazetă vieneză, scris în limba franceză, care oferea detalii necunoscute despre sfârșitul lui Mihai Eminescu.
„Și, ca să nu mă lungesc și să închei tot în spiritul a ceea ce a spus profesorul, menționez un moment care probează personalitatea și acribia prietenului Mircea Popa în această căutare a lucrurilor care stau ascunse, dar care trebuie scoase la iveală. Cu ceva vreme în urmă — o spun pentru că am fost participant la aceasta — Mircea Popa a descoperit într-o gazetă din Viena, scrisă în limba franceză, un articol care dădea seama despre modul în care a murit Eminescu. Era un text necunoscut; l-a găsit la bibliotecă și m-a rugat să îl traduc în limba română. M-am bucurat foarte mult, pentru că era important; se spuneau acolo, între altele, lucruri esențiale în raport cu destinul final al celui care ar trebui să ne guverneze viața [spirituală], pentru că ne-a citit ca nimeni altul.
Noi nu avem, în final, decât două axe care au citit sufletul românesc: Eminescu și Caragiale. Suntem „râsu’-plânsu’” pe de o parte și, pe de altă parte, suntem aceia care pot spune că nu-i lumină nicăieri dacă nu-i omorâm pe toți oamenii care ne pun în lumina lui Dumnezeu și ne ajută”, a menționat scriitorul.
Un model de „tinerețe fără bătrânețe”
Profesorul teolog Ioan Chirilă a remarcat faptul că modul în care își desfășoară activitatea Mircea Popa constituie soluția pentru o „tinerețe fără bătrânețe”, oferindu-l pe Mircea Popa drept exemplu viu.
„Îl găsești dimineața, pe la ora 7:30, luând-o de la capăt. La vremea la care nici secretarele nu au sosit, el este deja în sălile de lectură pentru a săpa și a scoate pepite din publicațiile vechi”, a subliniat Ioan Chirilă.
Teologul a arătat că Mircea Popa este omul care nu vine cu teme periferice și că ști să p promoveze modelul. „Vreau să vă spun un gând propriu. M-au încântat acești oameni: astăzi Mircea Popa, ieri Bartolomeu, alaltăieri Silași – și să știți că am în plan ca, în fiecare zi care urmează, să aduc în atenția generațiilor care vin, în cadrul Bibliotecii Academiei, reperele culturale și modelele acestui neam. Am vorbit despre Horia, am vorbit despre Eminescu, însă noi, la bibliotecă, o să vorbim într-un chip cu totul special despre Brâncuși, pe care îl sărbătorim anul acesta.
Mircea Popa se încadrează foarte bine în acest peisaj. Este un om care știe să simtă, să identifice și apoi să promoveze modelul. Vedeți, când caută, când sapă, când scoate la lumină, nu vine cu teme periferice – deși are și „caleidoscop” în prezentările sale –, ci vine cu teme și personalități fundamentale. Această capacitate de elecție a valorii nu este doar un exercițiu intelectiv la Mircea Popa, ci o trăire proprie. Este omul care a asumat istoria transilvană în verticalitatea ei. Uitați-vă ce a făcut pentru Goga, când nimeni nu se bătea pentru acele lucruri. Uitați-vă ce a făcut în zona publicațiilor și activităților ASTREI. A fost peste 20 de ani președinte al Astrei clujene (după domnul academician Protase). Fiecare număr al revistei Astra Rediviva poartă amprenta lui Mircea Popa”, a explicat Ioan Chirilă.
Ioan Chirilă a remarcat capacitatea profesorului de a „mărturisi” valorile, nu doar de a le rememora. Referindu-se la piesa de teatru dedicată lui Avram Iancu, vorbitorul a punctat:
„A simțit în Crăișor frământarea și lupta. Un om care vrea să transmită repere într-o societate debusolată trăiește, aidoma Crăișorului, o anumită însingurare”, a conchis Ioan Chirilă. Teologul a mai arătat că Mircea Popa este omul care a consemnat reperele cronologice ale dezvoltării culturii române din Transilvania ca pe niște borne pentru viitor. „De aceea, am ținut să fiu prezent, să-l laud și să-i mulțumesc”, a spus profesorul.
Articolul Mircea Popa-erudiție și devotament apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
