Gândacul de scoarță face parte din populațiile de ipide, provoacă pierderi economice majore și are un impact negativ asupra biodiversității forestiere. În plus, focarele de gândaci de scoarță afectează structura și compoziția pădurii, ciclul nutrienților, procesele de eroziune, reducerea absorbției de carbon și cresc riscul de incendiu. La ora actuală Parcul Natural Apuseni este supus unui asalt sever al acestor vietăți, pagubele fiind uriașe. Rezolvarea problemei întârzie, Cosiliul Științific al Parcului refuzând Direcței Silvice Cluj extragerea din fondul forestier al masei lemnoase afectate. Conform celor declarate de inginerul Traian Neag, Coordonatorul Serviciului de Protecție și Pază al DS Cluj, estimativ pagubele se ridică – deocamdată – la aproximativ 6 milioane de euro. Și vor continua să crească dacă eliminarea cauzei nu are loc sub semnul urgenței.
Vântul care a adus blestemul
Rep: Domnule Traian Neag, se pare că de câțiva ani un blestem se menține asupra Parcului Natural Apuseni. Ceea ce nici chiar cei mai înverșunați hoți de lemne nu au reușit să facă, adică să distrugă într-un interval record de timp sute de hectare de fond forestier, au făcut-o și o fac în continuare niște minuscule vietăți pe care omul nu poate – sau nu vrea ?! – să le țină sub control. În ce constă severitatea unei astfel de infestări a pădurii?
Ing.Traian Neag: Populațiile de ipide – din care fac parte și gândacii de scoarță – se regăsesc în mod natural în orice ecosisteme stabile. Problema apare atunci când nivelul acestor populații crește, creând disconfort în stabilitatea ecosistemului. Ipidele atacă arborii sănătoși, verzi, viabili, suculenți și dacă nu se intervine la timp pentru scoaterea din zona forestieră a acestor arbori infestați, deci nu deja uscați, ci chiar când sunt plini de viață, atunci riscul ca zona forestieră respectivă să fie compromisă este foarte mare. Gândacii de scoarță se instalează și se dezvoltă între scoarță și lemn. Aceste populații de ipide cresc atunci când apare un factor destabilizator în ecosistem.
Rep: Care a fost cauza înmulțirii excesive a acestor gândaci, nu s-a reușit depistarea din timp a suprapopulării acestor agresori?
Ing. T. N: În cazul Parcului Natural Apuseni, care la ora actuală este atacat sever de aceste ipide, în toamna anului 2017 și primăvara anului 2018 s-au înregistrat vânturi foarte puternice care au produs în arboretele de rășinoase foarte multe doborâturi de vânt. Mai ales în arealul Ocolului Silvic Beliș. Arborele odată doborât se debilitează, slăbește, forța sa biologică se scade. Ca urmare, acest arbore devine un mediu ideal de dezvoltare al populațiilor de gândaci. Atacatorii sunt, în principal, gândacul mare de scoarță și gândacul mic de scoarță, forme înrudite. Gândacii preferă molidul dar se întâlnesc și pe alți arbori. În intervalul de timp menționat mai sus vântul a doborât o mare cantitate de masă lemnoasă – aproximativ 170.000 mc – atât pe suprafețe compacte, cât și pe suprafețe dispersate din întreg bazinetul Someșului Cald, inclusiv Valea Belișului. Materialul lemnos doborât a fost exploatat în parte în perioada anilor 2018 – 2019. Dar volumul a fost foarte mare. Așa că o parte a rămas în pădure.
Familie „poligamă” ce „livrează” pădurii peste 10.000 de indivizi
Rep: Ce a împiedicat Direcția Silvică să extragă în totalitate din fondul forestier masa lemnaosă afectată?
Ing. T.N: Un major inconveninet a fost dat – și este dat în continuare – de legislația în vigoare. Înainte de apariția Noului Cod Silvic și a normelor de valorificare a masei lemnoase, în vechile Coduri Silvice, până prin anul 1990, se specifica foarte clar: Produsele accidentale în zonele arboretelor de rășinoase – și nu numai – se exploatează cu prioritate zero. Deci imediat. Adică se scot urgent din pădure pentru a nu se infesta arboretele sănătos, rămas pe picior. După 1990, legislația a suportat foarte multe modificări, unele cu un caracter extrem de restrictiv din punct de vedere al modului de intervenție, precum Codul Silvic precedent (Legea nr.46 / 2008 –n.r.), restricțiile culminând cu actualul Cod silvic și paleta legislativă în vigoare. Astfel ne-am văzut în situația ca masa lemnoasă afectată de gândacul de scoarță să nu poată fi extrasă în regim urgent și imperativ din pădure. Pentru că trebuie parcurse două licitații, negocieri etc. Adică proceduri solicitate de lege care iau timp. În aceste situații, timpul poate fi un aliat sau un dușman. Noi hotărâm. Or, o familie de ipide, formată dintr-un adult mascul și două femele, în cazul gândacului mare sau cu cinci femele, în cazul gândacului mic, dezvoltă până la 100 – 120 de indivizi viabili. Acești indivizi creează deja un prim zbor, care are loc primăvara, când temparatura aerului este de aproximativ 10 grade. Prin „zbor” înțelegm (și) perioada de înmulțire. În zona de munte asta înseamnă luna mai. Sezoanele de ploi și umiditate crescută favorizează înmulțirea și dezvoltarea populațiilor de insecte. Al doilea zbor, adică a doua perioadă de înmulțire este undeva la începutul lunii iulie, când iar 100-120 de indivizi aferenți unei singure familii, colonizează din nou arborii. Deci, într-un singur an, o singură de familie de ipide „livrează” pădurii 100 x 100 indivizi, adică 10.000 de gândaci de scoarță care migrează în interiorul acesteia. Acesta sunt ritmul și capacitățile de înmulțire ale acestei minuscule ființe. Gândacii de școarță sunt grei și nu zboară pe distanțe lungi. Astfel, din copacii doborâți, zboară în proximitate, spre copacii pe picior, adică sănătoși. Deci dacă dintr-un motiv sau altul arborii afectați nu au fost extrași la timp, colonizarea nu așteaptă, infestând sever zona.
În „Zona IPI” se intervine doar cu aviz special
Ing. T.N: În Parcul Natural Apuseni există mai multe zone de gestionare. Zona în care nu s-a putut gestiona situația se numește Zona de Protecție Integrală ( Zona IPI) a parcului. Există Ordonanța de Urgență nr. 57, privind regimul ariilor protejate care stipulează că în această zonă orice lucrare se poate face doar cu avizul unui organism numit Consiliul Științific al Parcului Natural Apuseni. Acest parc are 3008 hectare. În anul 2021, DS Cluj mai avea de extras din pădure, din 160.000 metri cubi, aproximativ 15.000 metri cubi de arbori infestați. Dacă acești arbori erau extrași la timp, noi reușeam să aducem nivelul populațiilor de ipide la unul normal, care să nu mai creeze dezechilibre. Ori acest fapt nu se putea face decât în baza unui aviz. Ocolul Silvic Beliș a făcut această solicitare de extragere a arborilor afectați. Dar, din păcate, răspunsul Consiliul Științific al Parcului Natural, care își are sediul în localitatea Sudrigiu, județul Cluj, a fost negativ. Fără acest aviz noi nu avem voie nici măcar să marcăm copacii afectați. Dar singura metodă de combatere a acestui dăunător este scoaterea din pădure a metrialului lemnos afectat din pădure, deci colonizat, înainte de declanșarea zborului următor al insectelor. Consiliul Științific spune clar: nu se permite intervanția în zona afectată a Parcului Natural. Se lasă fenomenul să se producă natural.
Ecosistem distrus și sute de mii de metri cubi irosiți
Rep: Care este valoarea pagubelor până în prezent?
Ing: T.N: Dacă în 2021 aveam 15.000 de metri cubi afectați infestați, în 2022 s-a ajuns la 45.000 de metri cubi, în 2023 la 150.000 de metri cubi, în 2024 la 238.000 de metri cubi, iar 2025, la data actuală, la 300.000 metri cubi de arbori uscați în zona de protecție integrală. Or, la ultima întâlnire pe care am avut-o la Prefectura județului Cluj cu reprezentanții parcului, care a avut loc în urmă cu vreo zece zile, Consiliul Științific și-a motivat această decizie, prin faptul că în această zonă forestieră speologii, geologii, biologii au depistat o serie de minerale de o importanță științifică deosebită. Și deci pe suprafața aferentă nu se va permite nici o intervenție forestieră. Această decizie însă nu a luat în calcul pierderile ecosistemice. Ne aflăm în zonă de turbărie, adică un sol în care vegetația se instalează foarte greu în mod natural. În astfel de zone, reconstrucția ecologică impune reinstalarea pădurii. Mai nou, conform trendului european actual, se merge pe o asa-zisă conservare a biodiversității. Adică așa cum este aceasta. Dar ce înseamnă „așa cum este aceasta”? De pildă, numai în zona Cetățile Rădesei noi avem peste 850 de hectare de arboret uscat, la care se adugă 39.000 de metri cubi pe picior infestați. Este adevărat, infestarea este în regresie. Dar de ce? Clima este rece, ploaie, temperaturi scăzute. În astfel de condiții gândacii nu au reușit să producă zborul de primăvară, să se înmulțească. Dar asta nu însemană că la imediata creșetere a temperaturii să aibă loc zborul, iar infestarea să fie în ritm alert. Pierderile economice: 300.000 de metri cubi de lemn înmulțit cu 20 de euro / metrul cub însemană aproximativ 6 milioane de euro. Și asta numai în zona de fond forestier de stat.
Cum poți lăsa pădurea săm fie urgisită?
Rep: În ce condiții se poate face reîmpădurirea zonei?
Ing: T.N: Să ne gândim așa: Ce însemană ca zona respectivă să rămână fără pădure? Pe anumite porțiuni se înregistrează o tendință de regenerare naturală dar fără intervenția specialiștilor, fără lucrări de replantare nu va fi facil. Cu ce replantăm zona? Inaintașii noștri au întreținut pădurea silvi-cultural. Adică, pe lângă factorul de protecție pe care îl oferă fondul forestier, este cel de producție. Silvicultura vestică merge pe cicluri scurte de vârste, intensive, care înseamnă creștere într-un interval de 60-70 de ani în cazul plantărilor. Ori noi, în cultura silvică românească, ducem speciile de arborete până la 120 de ani. La brad chiar la 140 de ani. De aceea avem aceste păduri frumoase. Noi nu forțăm nimic. Aceasta este filosofia noastră silvică, cu păduri virgine și cvasivirgine. Dar asta înseamnă așa: orice factor perturbator apărut în pădure trebuie anihilat imediat. Înaite de 1990 dacă apărea o calamitate în fondul forestier al țării, rezolvarea situației devenea urgență de grad zero pentru organele silvice. Măsura făcea parte din strategia națională de protecție a fondului forestier. O chestiune strategică majoră. Acum stau și mă întreb: cum poți lăsa pădurea să fie urgisită de molimă, să vezi cum dispar suprafețe întregi de frumuesețe naturală, să pierzi economic și sume de ordinul milioanelor de euro, să vezi dealurile atinse de boală precum un cimitir al copacilor, să vezi cum jalea se citește pe fețele localnicilor, să vezi turiștii cum fac poze acestui Gulag forestier?…Iar tu, organ forestier, să nu poți interveni. Ceva de noaptea minții…
Beniamin Pascu
Articolul O minusculă vietate a devenit călăul Parcului Natural Apuseni, provocând pierderi de peste 6 milioane de euro apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
