Pe insula Eghina, în inima Mării Egee, timpul nu se măsoară doar în ore, ci și în capele și biserici. În așezarea medievală Paliachora, numărul 365 poartă o încărcătură sacră. Localnicii au ridicat câte o biserică pentru fiecare zi a anului, transformând un deal stâncos într-un adevărat rozariu.
Recent, Făclia a explorat acest „Ierusalim al Eghinei”, un loc unde cultura bizantină, istoria venețiană, ocupația turcă și credința ortodoxă au lăsat în urmă o moștenire ecleziastică fascinantă, păstrată astăzi printre ruinele a zeci de biserici din piatră.
În localitatea Paliachora din insula grecească Eghina, 365 are o dublă semnificație. O dată reprezintă numărul de zile din an. Dar semnificația cea mai importantă e legată de numărul de biserici din localitate. Oamenii au dorit ca nicio zi să nu fie lăsată la voia întâmplării și să aibă un spațiu dedicat credinței.
Insula Eghina se află la aproximativ 25 de kilometri sud de Atena, în Marea Egee, fiind cea mai mare dintre insulele Golfului Argo-Saronic, iar localitatea Paliachora este situată undeva în inima insulei, lângă cunoscuta Mănăstire a Sfântului Nectarie. Aflată la 355 m deasupra nivelului mării, Paliachora a fost fondată în 1462, în timpul primei ocupații venețiene (1451-1540). Locuitorii au folosit banii plătiți de venețieni pentru moaștele Sfântului Gheorghe, care au fost păstrate inițial în biserica Sf. Gheorghe Katholikos și ulterior transferate la biserica San Giorgio Maggiore din Veneția. În 1540, Eghina a fost cedată turcilor iar în 1654, venețianul Morosini a dărâmat fortificațiile, a jefuit totul și a distrus orașul. Între 1687-1715, în timpul celei de-a doua ocupații venețiene, Paliachora și-a recăpătat treptat vechea prosperitate.
În timpul celei de-a doua ocupații turcești (1715-1821), orașul a fost abandonat, iar locuitorii s-au mutat treptat spre locul vechii așezări de coastă, care a devenit prima capitală a statului grec modern.
Istoria celor 365 de biserici datează de la începutul secolului al XII-lea și se întinde până în secolul al XVIII-lea. Lăcașurile de cult se află pe un deal stâncos, abrupt spre vârf. Făclia a ajuns recent la Paliachora, localitatea care seamănă cu un uriaș rozariu de piatră. Dintre cele 365 de bisericuțe, mai sunt intacte doar 38, iar restul sunt ruine. De la distanță, edificiile ortodoxe par aproape înghițite de dealul stâncos. Am luat la pas dealul pentru a descoperi comoara ecleziastică.
Biserica Sf. Gheorghe Katholikos și Fecioara Foritissa domină singura piață a așezării, așa-numitul „Foro”, al cărui nume provine din latinescul forum („piață”). O fază a acesteia este datată în 1533. Biserica Sf. Dionisie (Episcopi) datează de dinainte de secolul al XIV-lea. Conform unei inscripții care îl citează pe pictorul Dimitrios „venind din Atena”, biserica a fost renovată în 1610.
Poteca traversează versantul presărat cu stânci, iar la fiecare pas apare câte o bisericuță sau capelă. Este în jur de ora 11 dimineața și sunt 24 de grade. Vreme perfectă pentru o astfel de excursie de documentare. Urcarea pe versant este obositoare, dar satisfăcătoare.
La una dintre capele ușa a rămas deschisă, ceea ce le dă șansa celor care trec pe aici să arunce o privire în interior. Părți din fresce izbitoare, un picior de sfânt, o aureolă decojită. E ce a mai rămas din patrimoniul interior al bisericii. Sub o icoană căzută jos se poate observa coada unei șopârle, iar un viespe face ture între altar și naos.
Pe partea estică a dealului se află bisericile boltite cu o singură navă: Sf. Elefterie, Sf. Minas și Sf. Makrina.
Mănăstirea Sf. Kyriaki este situată în cel mai estic punct. Construit în zidul defensiv al sitului, katholikon-ul (biserica centrală) mănăstirii este compus din biserica Sf. Kyriaki la sud și biserica Zoodochos Pigi la nord. Picturile murale din secolul al XVII-lea reprezintă Imnul Acatist, Adormirea Maicii Domnului și A Doua Venire a lui Hristos. Biserica Sf. Ioan Teologul este datată la sfârșitul secolului al XIV-lea, din perioada ocupației catalane.
Biserica Taxiarchis este situată sub citadelă, fiind una dintre cele mai vechi, cel mai probabil din secolul al XIII-lea. Numele „Bryenios”, menționat în inscripții, sugerează că familii bizantine importante au locuit sau au avut legături cu Eghina. Majoritatea bisericilor și capelelor au o singură încăpere, cupolă semicilindrică și arcade pe părțile laterale. Unele dintre ele urmează forma crucii libere. Alte edificii au două nave. Există și unele care au un turn-clopotniță deasupra ușii din față.
Chiar dacă pe parcursul călătoriei în acest sanctuar nu mai era nimeni prin preajmă, sentimentul a fost că rugăciunile înălțate aici timp de sute de ani au rămas impregnate în dealuri și în asprimea pietrelor, făcându-te să te simți protejat și nicidecum singur.
La poalele dealului cu 365 de biserici, pe versantul sudic, se află Mănăstirea Sfântul Nectarie. De altfel, insula Eghina este cunoscută turiștilor și credincioșilor ca Insula Sfântului Nectarie, făcătorul de minuni și vindecătorul. Acum, pe locul unde a viețuit monahul, se află mănăstirea de maici, extrem de căutată de credincioși, deoarece aici este înmormântat Sfântul Nectarie.
Kolona
Un alt obiectiv important în insula Eghina este situl arheologic de la Kolona, aflat chiar în localitatea port Eghina. Numele său provine de la singura coloană rămasă în poziție verticală dintr-un templu închinat zeului Apollo. Până în anul 1802, mai rămăseseră pe poziție două coloane, dar, în urma unei furtuni puternice, una dintre ele s-a prăbușit. Este situat pe o colină de pe o peninsulă aflată la vest de port.
Templul Zeiței Afaia
Templul Zeiței Afaia este un alt obiectiv al insulei. Se află în Eghina și este singurul din Grecia închinat acestei zeități locale. Templul a fost construit în jurul anului 495 î.Hr., pe locul unui alt templu, mai vechi, care a fost distrus la sfârșitul aceluiași secol. Faimoasele sale sculpturi, ce ilustrau scene din războaiele troiene, au avut o soartă asemănătoare cu cele ale Partenonului de pe Acropola Atenei: astăzi se află într-un muzeu din München, după ce au fost cumpărate de regele bavarez Ludwig I, la începutul secolului al XIX-lea. La fața locului au rămas vestigii de coloane și ruinele altor construcții din jurul templului.
Reportaj de Cosmin PURIȘ
Articolul Satul cu 365 de biserici apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
