În dimineața senină a zilei de 30 iunie 2025, esplanada din fața Grupului statuar Școala Ardeleană din Cluj-Napoca a devenit scenă pentru un eveniment cu rezonanțe culturale profunde: lansarea ediției revizuite și adăugite a antologiei „Școala Ardeleană. Antologie de texte (1743–1830)” (vol. I–IV). Manifestarea a marcat 52 de ani de la inaugurarea monumentului emblematic realizat de sculptorul Romulus Ladea și s-a desfășurat sub auspiciile Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, în parteneriat cu Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, Universitatea Babeș-Bolyai, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders și Editura Școala Ardeleană.
Coordonată de Eugen Pavel, sub egida Institutului „Sextil Pușcariu” al Academiei Române, antologia a fost publicată în prestigioasa colecție Panteon românesc, coordonată de academicianul Ioan-Aurel Pop. Volumul reunește 197 de texte fundamentale – istorice, lingvistice, literare, teologice, filozofice și didactice – semnate de reprezentanți emblematici ai Școlii Ardelene, într-un efort colectiv susținut de o echipă amplă de cercetători, filologi, traducători și editori.
Un act de cultură și un gest de memorie
Evenimentul a fost deschis de Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană, care a subliniat caracterul patrimonial al acestei lucrări. Lucrarea reunește contribuții ale corifeilor Școlii Ardelene – Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu – și ale altor cărturari valoroși, într-un efort de revalorificare a unei epoci de renaștere spirituală românească. Dâncu a mulțumit Primăriei Cluj-Napoca pentru sprijin și a transmis salutările primarului Emil Boc, reafirmând importanța sprijinirii instituțiilor culturale în conservarea memoriei naționale.
Ioan-Aurel Pop: „Această lucrare ne urcă pe scara civilizației”
Invitat să ia cuvântul, acad. Ioan-Aurel Pop a rostit un discurs profund, în care a mulțumit Editurii pentru efortul asumat și a pus evenimentul într-o perspectivă istorică amplă: „Mă bucur de această lucrare, pentru că este în linia primului scop pe care și l-a asumat Academia Română. Academia s-a creat în 1866, sub numele de Societatea Literară, pregătită temeinic în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Cei care au înființat-o s-au adunat cu scopul de a alcătui dicționare, de a crea limba literară și de a publica operele înaintașilor. Ulterior, și-au propus să întărească identitatea noastră prin istorie, folclor și tradiții – exact așa cum îi învățase Johann Gottfried Herder pe cei care erau pregătiți să învețe și să asculte. Herder, precursor al romantismului, a înțeles rolul popoarelor din Europa Centrală, exprimat prin cântecele și poeziile lor. Toate academiile din zonă au fost întemeiate în acest spirit: pentru cultivarea limbii și a literaturii.
Și atunci, ce poate fi mai frumos decât această nouă ediție, în patru volume, coordonată de domnul Eugen Pavel, care a condus timp îndelungat și Institutul de Lingvistică și Teorie Literară Sextil Pușcariu – pentru care merită toate laudele noastre?
În al doilea rând, această ediție apare într-o perioadă de mărasm în ceea ce privește cercetarea românească – după cum bine știți. O parte dintre liderii politici de astăzi au mari îndoieli legate de rolul cercetării, mai ales al celei teoretice. Ei spun că, dacă din mințile și mâinile noastre nu ies produse practice, vandabile, atunci nu suntem utili. Și atunci, ce poate fi mai frumos decât acest monument editorial, care arată cum au lucrat, cu migală, cercetători – 99% dintre ei din ambianța Academiei Române, iar 80% din Institutul nostru de la Cluj, întemeiat de cel mai mare lingvist al tuturor timpurilor: Sextil Pușcariu?
Ce dovadă mai clară putem aduce astăzi despre rolul cercetării? Iar dacă cineva se îndoiește de valoarea cercetării teoretice, atunci înseamnă că ar trebui să ne întoarcem cu toții în peșteri, să ne întrebăm din nou ce ne aduce ziua de mâine și să revenim la vânătoarea cu arcuri și săgeți. A pune sub semnul întrebării cercetarea teoretică înseamnă a ne coborî pe scara civilizației – iar această realizare arată că vrem, dimpotrivă, să urcăm. Oamenii de cercetare nu trebuie să fie prezenți opt ore la birou doar ca să fie văzuți de director, ci trebuie să lucreze acolo unde se află informația: în arhive, în biblioteci, în muzee. Ar trebui să producem în continuare astfel de lucrări, cu grijă pentru această moștenire extraordinară.
Și aș vrea să închei cu o a treia idee legată de implicațiile acestui eveniment și ale acestei publicații. Moștenirea Școlii Ardelene este insuficient apreciată. Cea mai mare mișcare culturală din toate timpurile în acest colț de țară – în această Transilvanie – a fost Școala Ardeleană. Vor urma și alte publicații. Această muncă este o muncă de Sisif, o muncă de benedictini, nerăsplătită decât, poate, de Dumnezeu. Unii dintre cei care au scris la această lucrare au trecut în Împărăția Cerurilor, sunt de piae memoriae, de piae amintire. O muncă extraordinară, rod al Școlilor Blajului, fondate în 1754, școli care au format oameni capabili să plece în Occident, să obțină diplome în filologie și filosofie, la Roma și în alte centre universitare. Ei ne-au reorientat spre Europa și au arătat, inclusiv Mișcării Junimiste de mai târziu, care este direcția. Pe aceeași coordonată a mers și Eugen Lovinescu, mai târziu, cu teoria sincronismului.
Așadar, cine spune că ne-am integrat în Europa abia în secolul XX – sau, mai rău, în secolul XXI – nu știe ce spune. Am avut oameni europeni în adevăratul sens al cuvântului încă din secolele XVIII și XIX. Ei ne-au arătat drumul pe care trebuie să-l urmăm. Iar această carte are propria ei istorie. Ați făcut un act de cultură.”
Bogdan Harhătă: „Un act de revalorizare identitară și europeană”
Bogdan Harhătă a transmis mesajul coordonatorului Eugen Pavel, accentuând dimensiunea identitară și europeană a operei: „Începutul spiritualității românești moderne este marcat de mișcarea Școlii Ardelene, care, prin programul său umanist, afirmă statutul de Homo Europaeus al cărturarului român. Studierea acestei epoci ne oferă un tezaur intelectual și afectiv care are multiple resorturi formative pentru fiecare generație.”
Harhătă a precizat că antologia cuprinde texte esențiale semnate de peste douăzeci de autori: “Antologia este centrată în jurul corifeilor: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu, secondați de Ioan Piuariu-Molnar și Vasile Pop, de moralistul Ioan Teodorovici, Vasile Aron și Ioan Barac, de Petru Pavel Aron, Gherontie Cotore, Grigore Maior și Radu Tempea. Lor li se adaugă bănățenii Paul Iorgovici, Constantin Diaconovici Loga, Pavel Vasici-Ungureanu, Damastin Bojincă și Dimitrie Țichindeal, precum și alte nume mai mult sau mai puțin cunoscute. Noua antologie Școala Ardeleană își propune să restituie o parte cât mai consistentă din opera reprezentanților acestei mișcări de rezonanță, fiind cuprinse integral sau fragmentar un număr de 197 de scrieri: 28 texte istorice, 32 lingvistice, 39 literare, 49 teologice, 6 filosofice și 45 didactice și instructive, toate însoțite de note și comentarii, alături de 153 de ilustrații.”
Adrian Tudurachi: „Nu putem transmite moștenirea fără să-i stăpânim sensurile”
Adrian Tudurachi, directorul Institutului de Lingvistică „Sextil Pușcariu”, a adus o perspectivă critică și filologică: „Această antologie nu este o operă de bilanț, ci o construcție activă, care confruntă cultura română cu problema modului în care ne transmitem moștenirea. Nu putem înțelege trecutul fără o stăpânire riguroasă a sensurilor și a cuvintelor.” El a lăudat efortul editorial și a evidențiat valoarea introducerii elaborate de Eugen Pavel, care conține o critică lucidă a edițiilor anterioare.
Horea Poenar: „Un monument viu al culturii române”
Scriitorul și profesorul Horea Poenar a exprimat o viziune largă asupra mizei evenimentului: „Vreau să felicit Editura Școala Ardeleană, pentru că, prin evenimente de acest tip, reafirmă importanța arhivei, a moștenirii, a tradiției, a trecutului – mai ales prin acest filtru esențial al discernământului, al conștiinței critice. Întrebările pe care ni le punem despre prezent și, mai ales, despre viitor presupun răspunsuri, scenarii sau perspective care își găsesc adesea originea în trecut, cu care este vital să putem dialoga.
Am rostit cuvântul eveniment și îl voi rosti și pe cel de monument. Poate că aceste cuvinte sună adesea ca niște clișee, dar cred cu tărie că în acest caz nu e vorba de niciun clișeu. Faptul că o editură din Ardeal poate realiza un astfel de proiect, un astfel de eveniment, mă bucură sincer, pentru că este vorba despre ideea unei culturi readuse în actualitate.
Trăim într-o contemporaneitate în care nu doar cultura este mereu pusă sub semnul întrebării, ci – iată – la nivel global, chiar și universitățile sunt supuse unui atac constant. Iar atacul asupra universităților este, de fapt, un atac asupra gândirii, asupra viziunii, asupra acestei întrebări profunde și necesare: Ce construim împreună? În ce lume vrem să intrăm?
Acest eveniment este, deci, și un monument – unul de care avem nevoie. El reprezintă mai mult decât o simplă evocare a trecutului: este o dovadă că avem în spatele nostru lucruri cu care ne putem mândri, într-o retorică națională care, din păcate, alunecă uneori spre șovinism. Această tradiție, însă, este un mod de gândire încă viu, cu care intrăm în dialog și care face parte din ceea ce suntem și ceea ce putem deveni.
Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei cărți, și în special Editurii Școala Ardeleană!”
Biblioteca – spațiu viu pentru patrimoniu
Un moment special a fost dedicat intervențiilor directorilor celor mai importante biblioteci clujene – Sorina Stanca (Biblioteca Județeană „Octavian Goga”), Valentin Orga (Biblioteca Centrală Universitară) – și profesorului teolog Ioan Chirilă. Toți au pledat pentru diseminarea lucrării în spațiile de lectură, în bibliotecile publice și universitare, pentru a face accesibil acest patrimoniu valoros atât cercetătorilor, cât și publicului larg.
O moștenire deopotrivă veche și actuală
Ediția prezentată în cadrul acestui eveniment aniversar redeschide dialogul cu o epocă fondatoare, dar insuficient valorificată. Ea este, în același timp, un act de recuperare istorică și o invitație la relectură critică. Nu în ultimul rând, este o pledoarie pentru necesitatea cercetării teoretice, pentru demnitatea muncii filologice și pentru păstrarea legăturii vii cu rădăcinile identitare.
Acolo unde trecutul întâlnește viitorul, în fața unui monument al gândirii și al luptei pentru lumină, cultura română a primit încă o piatră de temelie. Nu doar o carte – ci un reper. Un eveniment care, în sine, devine istorie.
Mara A. MUNTEAN
Foto Universitatea “Babeș-Bolyai”
Articolul Școala Ardeleană, redescoperită: un monument editorial lansat la 52 de ani de la inaugurarea grupului statuar apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
