După două neconcludente recente reprezentații, Traviata și Trubadurul, cu puțini remarcați, vineri 6 februarie, am avut, pe scena Operei Naționale clujene, bucuria unui Bal mascat bine pus în scenă (regie, scenografie, costume, mișcare scenică), bine cântat, o producție muzical-scenică în care actul artistic a fost îndelung aplaudat. Pe merit, chiar dacă am avut parte de câteva decalaje orchestră-cor-soliști la finalul tabloului al doilea sau neinspirate treceri dintr-un registru în altul, câteva tușe îngroșate la Riccardo în scena din cabinetul personal, impresia generală fiind însă una favorabilă-asta contează în primul rând-, ușă și uși deschise publicului pentru spectacolele următoare.
De la premiera absolută a operei Bal mascat, cel mai pur și exclusiv poem de dragoste (apud Gabriele d Annunzio) au trecut 167 de ani, 17 februarie 1859 ca să fiu precis. De la premiera pe scena Operei Naționale clujene ne apropiem de 100 de ani, prima reprezentație având loc la data de 8 decembrie 1926. Cea din zilele noastre se desfășoară în scenografia importată de la compania spaniolă Opera 2001-adaptare Magdy Hawash, costumele pentru Amelia, Riccardo și Ulrica sunt semnate de Anca Pintilie, adaptarea regiei artistice îi aparține lui Tiberius Simu, preluarea regiei artistice Mihaelei Sandu, premieră în decembrie 2015, cu aproape 11 ani în urmă. Mă opresc asupra scenografiei, decoruri evocatoare, ingenioase prin suplețea care asigură treceri cursive din palat în peșteră, pe câmpie, într-un cabinet și nu în ultimul rând, în sala de bal, destinație terminus pentru Riccardo.
Important este că titlul rezistă timpului. Motivele sunt și multe, și semnificative, unul dintre ele ținând cont de faptul că Bal mascat corespunde conceptului de Grand Opera. Concept apărut în Parisul secolului al XIX-lea, dar cu rădăcini încă din secolului al XVII-lea și, de ce nu, prezent în partiturile lui Rameau (barocul târziu) sau Gluck (clasicismul german). Bal mascat are la bază un text dramatic, personaje/roluri în care artiștii își demonstrează calitățile vocal-interpretative, avem parte de acțiune, drame, intrigi, dans, costume și decoruri de epocă, sonorități orchestrale și linii melodice memorabile în cea mai mare parte, interpretări ce conferă eroilor cerutele profunzimi prihologice, gamă largă de trăiri, pagini sonore din care nu lipsesc arii, duete, terțete, cvartete, coruri, recitative…
Distribuția a fost cea a vocilor experimentate: Cristian Mogoșan (Riccardo), Bogdan Baciu (Renato), Egyed Apollonia (Amelia), Andrada Ioana Roșu-Vaida (Ulrica), Cristian Hodrea (Samuel), Petre Burcă (Tom), Florin Pop (Judecătorul), Oana Trâmbițaș (Oscar), George Godja (Silvano); Iosia Balteș (Servitorul Ameliei) are de partea sa tinerețea, sperăm să-l vedem și să-l ascultăm și în alte producții.
Nu intru în prea multe amănunte. Majoritatea vă sunt cunoscuți, îi apreciați nu de azi și nici de ieri, sunt de foarte mult timp garanții sigure ale serilor la Opera Națională clujeană și nu numai. Tenorul Cristian Mogoșan (expresii lirico-dramatice, nuanțe intonaționale, expresivitate și viruozitate vocală, o foarte bună cunoaștere a personajului…) va putea fi fi ascultat nu peste mult timp în Madama Butterfly (27 februarie), ca să ofer un exemplu.
Au plăcut interpretările ariilor La rivedra, Forse la soglia attinse, Di tu se fedele, Ella e pura…(Riccardo), Alla vita, Alzati la tuo figlio, Eri tu (Renato), Zitti l incanto, Re dell abisso (Ulrica), Ecco l orrido campo, Ma dall arido stelo divulsa, Morro ma prima in grazia (Amelia), Saper vorreste (Oscar), duetelor Arriva il primo (Riccardo/Ulrica), Teco io sto (Amelia/Riccardo), A tal colpa (Amelia/Renato), Posa in pace (Samuel/Tom)…, La rivedro nell estasi, dramaticul Posa in pace, Ogni cura si doni al diletto (Corul).
Ne-a bucurat și revederea cu baritonul Bogdan Baciu (absolvent canto ANMGD, clasa prof dr Marius Vlad Budoiu; membru al companiei Deutsche am Rhein Dusseldorf) începând cu stagiunea 2012/2013. Cu o carieră internațională de vârf (Royal Opera House London, Semperoper Dresden, Strasbourg, Vilnius, Hamburg, Veneția, Munchen…) și un repertoriu vast ca roluri în Parsifal, Evgheni Oneghin, Don Carlo, Herodiade, Carmen, Amurgul zeilor, Don Pasquale, Don Giovanni, Paiațe, Falstaff, Bărbierul din Sevilla… Am remarcat preocuparea pentru claritataea și calitatea sunetului , creșteri ample și dense sub lupa echilibrului vocal, lirismul ariilor, interacțiune lejeră cu întreaga echipă artistică.
Autoritatea dirijorului David Crescenzi vă este binecunoscută. Și cum partitura este străbătută da capo al fine de adânca sevă verdiană, cum Orchestra a fost la înălțimea demersului dirijoral, rezultatul a fost și rămâne un spectacol viu, puternic, pledoarie pentru o partitură mereu actuală, atrăgătoare (Foto Nicu Cherciu)
Articolul Seara la Operă – Bal mascat, subiect pentru Grand Opera apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
