Am ales din nou spectacolul de operă și trebuie să recunosc, pentru a asculta vocea tinerei soprane Maria Rădeanu. Originară din Iași, studii licență și master la Universitatea Națională de Muzică din București (clasa prof univ dr Alexandru Badea), debut pe scena Operei Naționale din București tot în Gilda din Rigoletto (aprilie 2025), apoi debut pe scena Operei Naționale din Iași și recent, vineri 20 martie, pe scena Operei Naționale clujene. Într-un spectacol de casă dacă admiteți ideea distribuției. Din care reținem trei debuturi, am să revin asupra lor.
Rigoletto cere din start, prin acțiune și dramatism, voci. Voci pentru roluri și caractere în general puternice (Rigoletto, Ducele, Sparafucile, Ceprano, Monterone, Maddalena), rafinamentul aparținând mai mult Gildei, în jurul căreia se centrează povestea despre iubire, inocență și sacrificiu, respectiv Contesei de Ceprano.
A fost un spectacol bun. Ar fi putut fi și mai bun, foarte bun chiar, prefer să nu insist, rândurile următoare putând aduce clarificări. Pentru început trebuie reținut că echipa artistică și-a făcut datoria din plin. Baritonul Geani Brad a construit în Rigoletto un personaj complex, dominat de contraste puternice, amestec de grotesc și tragic într-un echilibru atent și bine dozat; am în vedere un Rigoletto solid, bine articulat vocal și dramatic și vă propun doar finalul operei, unde vocea și jocul scenic converg spre un tablou puternic emoțional. Tenorul Eusebiu Huțan aduce în rolul Ducelui de Mantua combinația vocal-scenică convingătoare ce conturează în final profilul seducătorului, dar și al caracterului lipsit de scrupule. La donna e mobile îi demonstrează nu numai stăpânirea respirației, ci și frazarea elegantă. Corneliu Huțanu conturează un Sparafucile de o sobrietate amenințătoare, întruchipare a destinului la granița dintre viață și moarte. Vocea bine ancorată în registrul grav accentuează autoritatea vocală care impune atenție. Maddalena Lizei Kadelnik este amestec de senzualitate și pragmatism, personaj viu, prezența sa adăugând culoare și autenticitate, completare eficientă a tabloului dramatic care este Rigoletto. În care mai trebuie amintiți Liliana Feher (Giovanna), Florin Pop (Mateo Borsa), George Godja (Marullo), Varga Janos (Ușierul) și cele trei debuturi, Alin Barna (Contele de Monterone), David Năoian (Contele de Ceprano; student al ANMGD, canto; am mai scris de el, faptul că i se acordă încredere nu poate decât să mă bucure), Alexandra Topan (Contesa de Ceprano, Pajul).
Am tot respectul pentru curajul tinerei soprane Maria Rădeanu de a debuta pe scenele lirice cu un rol precum Gilda. Este de apreciat și modul în care și-a construit personajul, gestică economicoasă, cu accent pe expresivitate și pe conturarea psihologică a personajului, redat cu autenticitate. Vocal mă opresc doar la aria Caro nome, acute sigure și susținute, deloc stridente. Gilda este un prim pas înainte, repet, curajos. Și din orice rol se pot învăța multe, foarte multe. Trebuie lucrat la volum, Maria Rădeanu a fost destul de des acoperită de colegii de scenă sau de orchestră. Multe cuvinte sau/și fraze au ajuns greu sau deloc la public. Vocea este plăcută, melodioasă, putând-o defini, acum cel puțin, drept o fragilitate luminoasă, lipsită de artificiu, delicată. Este vocea la care, sigur, Maria Rădeanu va lucra și pe care o va perfecționa cu fiecare nou rol.
În fosa orchestrei dirijorul Adrian Morar a oferit o lectură coerentă .și echilibrată, urmare a înțelegerii tensiunilor dramatice care structurează partitura verdiană. Contrastele verdiene au fost bine puse în valoare, alternare a momentelor de strălucire și virtuozitate orchestrală cu pasaje de introspecție sonoră. A asigurat cadrul muzical în care vocile și acțiunea scenică s-au putut dezvolta organic. Orchestra a răspuns prompt indicațiilor sale, oferind sunete omogene, cu accente bine definite și o dinamică nuanțată cu discernământ. Corul, dirijor Corneliu Felecan, rămâne elementul esențial al construcției dramatice și muzicale a operei Rigoletto, lucru valabil pentru majoritatea operelor sale. Am remarcat atenția pentru nuanțe, frazare, pentru sonoritatea compactă și echilibrată, precizia atacurilor, coeziunea ansamblului cu alte cuvinte.
Demostene Șofron
Foto Nicu Cherciu
Articolul Seara la Operă – Rigoletto, despre iubire, inocență și sacrificiu apare prima dată în ziarulfaclia.ro.