Și iarăși, și iarăși… 60/30 ADAMANTE DE CÂNTEC ȘI JOC

Șaizeci de ani de viață, treizeci de ani închinati artei populare și unei misiuni care a devenit, în timp, un crez personal: păstrarea și promovarea autenticului românesc. Așa poate fi rezumat parcursul lui Tiberiu Groza, directorul artistic al Ansamblului Folcloric „Dor Transilvan”, un om pentru care dansul, cântecul și tradiția sunt mai mult decât expresii culturale – sunt forme de trăire. Sub îndrumarea sa, ansamblul a devenit un veritabil ambasador al folclorului transilvănean, purtând farmecul și energia României pe scenele lumii. În spatele cifrelor și performanțelor, însă, stă un suflet care a știut să transforme pasiunea în destin.

… Șaizeci de ani de viață și treizeci de ani în slujba artei populare! Avem aici cea mai concentrată formulă de a defini un om: Tiberiu Groza. Sau vârstele împlinirii. Interludii cu mult albastru, ar zice poetul. Acolo, în CV-ul personal e consemnat tot. Sau aproape tot. Exactitatea itinerariilor – ghid aproape științific despre marile și micile scenele ale lumii, care au sonorizat cizme de flăcăi frenetici și pantofi de fete îmbujorate. Locuri. Cifre. Performanțe. Și iarăși cifre. Doar că „ghidul” omite să consemneze – e drept, nu e treaba lui – sufletul. Detaliile. Și ponderea emoțiilor. Căci în spatele cifrelor (sute și sute de turnee, concursuri, festivaluri, evenimente private) se ascunde sufletul unui om. Dăruirea totală. Și dragostea, multă dragoste pentru semeni. Căci directorul Tiberiu Groza a știut să… îmbarce frumosul, ancestralul, modernul și, mai ales, nemurirea unor dansuri într-un vas de croazieră. Gândind mereu spre acele punce cardinale unde busola cântului aduce magnetismul privitorului, ascultătorului, al iubitoruoui de autentic. Nu, nu e vasul plăcerilor, ci al unei munci asidue. Să mergi printre piedici, neajunsuri și chiar necazuri, să reții din tot ce e omenesc, esențele tari ale muzichiei și jocului unui popor ce și-a urmat destinul cântând și dansând, să adaptezi mereu la cotidian moștenirea strămoșească, iată o dovadă de netăgăduită puritate sufletească.

Plecăți. În cele zări. Mereu cu drumul tăinuit în bagaje. Acolo unde suflete sensibile așteaptă clipe de relaxare. Și puternică conexiune. Apoi, întoarceri. Ansamblul se numește „DOR TRANSILVAN”, Și nu întâmplător. Pentru că oricât de departe, oricât de greu, oricâte succese – tot acasă (în Transilvania!) e mai bine. Aici. Pe pământ transilvan, de unde director artistic, coregraf, instructori, șefi de orchestră, întreaga echipă de dănțăuși, își găsește, își regăsește suflul. Și energia. Pentru alte și alte turnee, concursuri, festivaluri – întru bucuria spectatorului oriunde s-ar afla el.

De unde să încep: poate de la studiile la Liceul de Arte Plastice din Cluj-Napoca, sau cele de la Acaddemia de Arte Viziale „Ion Andreescu” – specializarea ceramică, sau și mai bine, doctorand al Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, sau beneficiarul a mai multor specializări în domeniul managementului artistic… Nu, n-am vrut să aduc laude. Să ridic osanale. Am dorit doar să subliniez că un bun profesionist are școală cât încape și experiență. Mereu perfecționându-se. Numai așa se poate ajunge la performanță. Dovadă? Ansamblul folcloric „Dor Transilvan” – un bun de patrimoniu național și internațional, cunoscut, recunoscut și dorit de toată lumea asta mare.

Curiozitatea e de nestăpânit.

Reportofonul se umple, încet și sigur, de fapte, întâmplări, bucurii, împliniri de tot felul, ce n-ar încape nici în două ediții ale ziarului „Fălia”.. Dar, obsedant, revin întrebările:

Cum influențează un director artistic mersul spre succes al ansamblului?
Rolul directorului artistic este unul fundamental, în acest caz. Dincolo de faptul că eu am înființat „Dor Transilvan”, a fost impulsul primar, ca să zic așa. El este mereu vizionar, mereu se uită înainte, mereu ridică ștacheta pentru Ansamblu: prin tematica festivalurilor pe care le propune, prin gândirea repertoriului artistic. Noi, spre exemplu, avem 20 de suite de dansuri, multe pentru un ansamblu artistic de amatori, care se întâlnesc doar de două ori pe săptămnă. Dar asta nu se poate realiza la cele mai exigente cote doar într-o perioadă lungă de timp, oameni pasionați de dans, care nu vin azi și pleacă mâine. Avem dansatori și de 20 de ani care sunt cu noi. Sigur, pentru a-i ține în priză, pentru a-i ține fermecați de această pasiune, până laurmă, trebuie să vii mereu cu o altă provocare. Cred că acest lucru l-am reușit în fiecare an, fie că au fost producții de CD-uri, emisiuni la televiziuni, fie cu turnee de grandoarea celui din China, SUA, Coreea ș.a.m.d. Acesta este, până la urmă, rolul directorului artistic: să organizeze spectacole independente. Noi nu așteptăm să fim invitați în spectacole. Noi producem spectacole! Fără falsă modestie: amatori la cel mai înalt grad profesionist! Dovadă stau cele peste 120 de festivaluri internaționale, pe 3 continente (Europa, America și Asia), toate încheiate cu mare succes. Și, important: turneele sunt un bun prilej de acumulare culturală, pentru că organizăm vizite la cele mai importante monumente patrimoniale din țările pe care le vizităm. E multă muncă, dar și mulțumire: atunci când găsești orașul în sărbătoare, când vezi oameni care apreciază dansurile pe care le prezentăm, costumele cu care defilăm, când oamenii de te miri unde vin să se fotografieze cu noi. Căci, să recunoaștem. Una e să vizitezi Parisul de unul singur, să nu te ramerce nimeni, și cu totul altceva în paradă pe stradă, în costume populare, muzică, aplauze din toate părțile, străini să facă fotografii și să fie, realmente, încântatați de ceea ce le prezintăm.
E familie unită, aș zice.
Și chiar familii în… familie. Avem mai bine de 14 cupluri care s-au cunoscut aici, s-au iubit, s-au luat și vin împreună cu copiii lor să susține activitățile ansamblului.
Viitorul imediat?
S-au conturat deja câteva schite din următorii pași. Suntem invitați în Portugalia, apoi Costa Brava, în Spania, suntem așteptați în Franța, acolo unde se vor împlini 20 de ani de când am fost acolo și-i vom comemora pe Dumitru Sopon și Alain Pichon, doi prieteni trecuți în etarnitate, dar care au marcat momente de aur în folclorul celor două țări. Iar pe plan local, sfârșitul anului ne va găsi la Brăila, la Serbările iernii, care vor cuprinde și ample manifestări de 1 Decembrie, Ziua Națională a Româniiei.

***

Revin. Tiberiu Groza, un om? Nu e cea mai bună întrebare, îmi dau seama. Pentru că directorul artistic al ansamblului folcloric „Dor Transilvan” are un alt statut de existență. E creator de simbol, purtător de unitate, bună înțelegere și, mai ales, un liant de familie-monolit. De generații. Cel care știe cel mai bine că detaliile se caută și se întregesc, la un moment dat au logică. Doar că trebuie stabilit exact momentul astral și folosit în bineficiul semenilor. Abia atunci, nestatornicele amintiri mărunte, parte a unor tablouri și realizări de mari dimensiuni, rămân gravate, pentru totdeauna, în mentalul colectiv.

Mai e de spus că, la acest ceas (dublu) aniversar, discuția cu domnul director Tiberiu Groza am purtat-o înainte de o nouă repetiție. A câta? Nimeni nu știe. Încă se auzeau încălțările băieților frenetici și fetelor îmbujorate care „rupeau” podeaua. Și muzica susținea, în fundal, bucuria de a trăi, de a aduce mare emoție în suflete. Interlocutorul s-a depărtat mulțumit. Cu siguranță următorul spectatol va fi un succes. L-am urmărit cu ochii înainte de a face colțul care ascunde privirii sala de repetiții. S-a uitat peste umăr, făcâncdu-mi semn cu mâna, pare-mi-se. Și s-a depărtat în noapte. În urmă a rămas doar gândul la viitorul Ansamblului: urma repetiția cu cei mici, din ansamblul „Mugur de dor”. Iar noi am șoptit stelelor: