Am ales pentru duminică 4 mai, sala de spectacole a Operei Naționale clujene, alegere pentru care mă felicit. Și o fac pentru că am avut parte de un spectacol bun, o poveste coregrafică bine pusă în scenă și bine dansată, cu o Orchestră și un Vladimir Lungu care au mulțumit pe deplin.
Baletul Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev a avut premiera clujeană, nouă însă, într-o seară de vineri 3 martie 2023, viziunile regizorale și coregrafice purtând o autentică și originală semnătură, cea a doamnei Valentina Turcu. Alături de care s-au aflat încercate nume ale teatrului și ale teatrului liric, amintindu-i pe Marko Japelj (Slovenia; scenografia), Leo Kulas (design costume; Croația), Tomaz Premzl (design lumini; Slovenia), echipă cu c. v. -uri remarcabile. Cum remarcabilă este și echipa Ansamblului de balet al ONR, mă refer la Andreea Jura (Julieta), Dan Haja (Mercutio), Mircea Munteanu (Tybalt), Doina Florea (Curtezana), Vlad Maier (Benvolio), Liviu Har (Paris), Dorina Lucaciu (Lady Capulet), Lucian Bacoiu (Lord Capulet), Ofelia Mărginean (Doica), Marius Toda (Părintele Lorenzo). Ansamblu în care se integrează la același înalt nivel, Ionuț Diniță (Romeo; Opera Națională București). Sunt cei care dau viață tumultoasei povești de dragoste, prejudecăților sociale ale timpului de atunci (și, de ce nu, de acum), urii dintre familiile Montague și Capulet, caractere shakespeariene bine definite de muzică și dans. Nu lipsesc dansul de dimineață, lupta, pregătirea pentru bal, sosirea invitaților, dansul curtenilor, scena balconului, variația Julietei, variația lui Romeo, dansul popular, dansul celor cinci cupluri, moartea lui Mercuțio, moartea lui Tybalt, refuzul Julietei de a se mărita cu Paris, moartea celor doi îndrăgostiți. Iar cât privește dansurile, am amintit variațiile Julietei, ale lui Romeo, apoi scena balconului/pas de deux, carnavalul, dansul mandolinelor, gavota, menuet, scene finalizate în aplauzele celor prezenți.
Adevărul este că Romeo și Julieta se bucură de săli pline, fie că este vorba despre textul lui Shakespeare (publicat în 1595), fie că este vorba despre muzica lui Prokofiev (compusă în 1935; prima audiție, la Brno, 1938; premiera scenică în ianuarie 1940, Leningrad). Ambele cer din start, performanțe interpretative, egale ca importanță și relevanță pentru reușita punerilor în scenă. Am văzut multe, multe viziuni teatrale și coregrafice, de la montări clasice, la moderne, unele șocante, toate însă cu priză la public.
Priză la public are și versiunea semnată de Valentina Turcu, care a mizat pe un ansamblu de balet bun, omogen. De aici și opțiunea pentru versiunea dansantă dinamică, alertă, intensă-mă gândesc și la dueluri de o sincronizare remarcabilă-, montare sinceră prin modurile personale de transmitere a trăirilor și sentimentelor. Să nu uităm, muzical povestea este bine scrisă, cu partituri personale și/sau colective bine definite și exploatate scenic. Evidențiate prin metafore corporale, exprimări dansante grațioase/dinamice, prin vitalitatea amplitudinilor, visceral și senzorial într-o punere în scenă ce ține afișul de doi ani încoace.
Spectacolul în sine reclamă mai multe abordări. Scenografia, cu toată austeritatea ei, vine în avantajul dansatorilor, plus epilogul ce sugerează, prin coloanele la pământ, (de)căderea morală și fizică a celor două familii beligerante; designul modern al costumelor, culori distincte pentru a evidenția cele două familii, costume ce avantajează mișcarea individuală și colectivă; crearea atmosferei Veronei și interioarelor prin imagini și lumini de efect și, nu în ultimul rând, repet, corpul de balet la cerințele exigenței profesionale.
Problematica existențială propusă de libret, are în dirijorul Vladimir Lungu și Orchestră moderatorii cei mai buni. Cu o mențiune totuși, preferința Maestrului Lungu-manieră personală de a conduce orchestra, cu accent pe energic și plin de viață-pentru sonoritățile puternice, lucru pe care l-am mai remarcat, de exemplu, și la Tosca lui Puccini. Un puternic generator de expresivități în slujba sentimentelor și emoțiilor trăite la maxim.
Demostene Șofron
Foto Nicu Cherciu
Articolul Spectator: Metafore corporale în Romeo și Julieta apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
