Ediția a 23-a îl aduce în centrul atenției pe regizorul și scenaristul italian Daniele Luchetti (n 25 iulie 1960), nominalizat la Premiul Special pentru Contribuția adusă Cinematografiei Mondiale. O alegere inspirată, binevenită dacă am în vedere faptul că în 40 de ani de carieră artistică (debut regizoral în 1985, mini serie tv), Daniele Luchetti a devenit un obișnuit și un laureat al importantelor festivaluri de film (Cannes, San Sebastian, Veneția, Munchen, Sevilla…). Mă gândesc la cele 14 premii obținute, la cele peste 40 de nominalizări, mă gândesc la titlurile care i-au adus notorietatea mondială. Și intră în discuție debutul în lungmetraj cu It s Happening Tomorrow (1988; două premii, unul fiind Best Young Film la European Film Awards, 14 nominalizări), producție urmată de La settimana della sfinge (1990; nominalizare la San Sebastian), The Yes Man (1991; Golden Ciak Awards; nominalizare la Cannes, nominalizare la David di Donatello Awards pentru film și regie), La scuola (1995; Golden Globes pentru scenariu, plus alte două nominalizări/film și actor în rol principal), Mio fratello e figlio unico (2007), La nostra vita (2010; David di Donatello pentru cel mai bun regizor; nominalizare la Cannes…), Those Happy Days (2013; nominalizare la Munchen), The Ties/Legături (2020, Golden Globe pentru cel mai bun regizor; nominalizare la Gala Best film/Pingyao International Film Festival; nominalizare la El Gouna Film Festival în secțiunea Feature Narrative Competition), Trust/Încredere (2024; patru nominalizări la Silver Ribbon: cel mai bun film, scenariu, actor în rol principal-Elio Germano, actriță în rol principal-Federica Rosellini). Practic, Încredere și-a început cariera internațională, publicul clujean și nu numai el având ocazia să vadă filmul sâmbătă, 15 iunie, 19:00, la Casa de Cultură a Studenților, în prezența regizorului. Cum este vorba despre secțiunea 3×3, vor mai putea fi vizionate La scuola/Școala (1995) și Legături (2021; aveți mai sus premiile și nominalizările).
Personal mi-ar fi plăcut să revăd și producții precum La nostra vita, Mio fratello e figlio unico sau Chiamatemi Francesco-Il Papa della gente (2015; Golden Ribbon).
Avem în Daniele Luchetti o voce distinctă, aparte. Construcții solide și bine argumentate, povești despre viața de zi cu zi, deloc cosmetizate. Avem și un discurs cinematografic accesibil, ușor descifrabil. A lucrat, în general, cu aceiași actori, lăsându-le libertatea de exprimare și mișcare, de aici și plusul de calitate adus fiecărei producții în parte.
Și uite cum Daniele Luchetti mă duce cu gândul la Federico Fellini, Vittorio De Sica, Luchino Visconti, Sergio Leone, Franco Zeffirelli, Pier Paolo Pasolini, Martin Scorsese, Pietro Germi, Vittorio Gassman, Michelangelo Antonioni, Dario Argento…, regizori de ieri și de azi, succese pe toată linia.
Demostene Șofron