EFE
Spre deosebire de rundele anterioare de contacte între Rusia şi Ucraina, după care ambele părţi s-au acuzat reciproc de lipsa voinţei de a ajunge la o înţelegere, în urma recentelor contacte din Emiratele Arabe Unite (EAU) mediate de SUA cele două ţări aflate în război au remarcat fiecare o schimbare pozitivă a tonului şi conţinutului discuţiilor menite să conducă în final la un acord de pace, deşi ambele avertizează că există încă obstacole, în special chestiunea teritorială.
„Negocierile sunt foarte complicate. Dar putem observa o schimbare calitativă în alcătuirea delegaţiei ruse. Sunt alte persoane şi nu ne-au mai ţinut prelegeri pseudo-istorice”, a declarat marţi ministrul de externe ucrainean Andrii Sîbiga, care a subliniat că de data aceasta discuţiile s-au axat pe parametrii pentru încheierea războiului.
Prin „lecţii pseudo-istorice” ministrul ucrainean s-a referit la argumentele bazate pe presupusele drepturi istorice pe care Kremlinul susţine că Rusia le are asupra unor teritorii ucrainene, argumente pe care atât preşedintele rus Vladimir Putin, cât şi emisarii săi le-au prezentat pe larg în contactele lor cu ucrainenii şi americanii cu privire la o posibilă încheiere negociată a conflictului.
Şi Kremlinul a descris miercuri drept „un progres” în sine desfăşurarea discuţiilor trilaterale (Ucraina-Rusia-SUA) din EAU, discuţii care au avut loc vineri şi sâmbătă şi sunt aşteptate să continue cu o nouă rundă în acelaşi format la sfârşitul acestei săptămâni.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a menţionat că în prima rundă de discuţii au fost abordate „o serie de teme complicate”. „Activitatea este în desfăşurare. Şi este bine că au început contacte directe (…) Aşa cum ştiţi, s-a ajuns la un acord privind continuarea lor. Această activitate va continua”, a adăugat Peskov.
Totuşi, el a atenţionat că, „de acum înainte, totul va depinde de atitudinea constructivă a interlocutorilor” şi că „ar fi o greşeală să ne aşteptăm la mari rezultate din contactele iniţiale”. Mai mult, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a reamintit că „nu este un secret pentru nimeni” că „de o mare importanţă pentru partea rusă” este „problema teritorială, care face parte din „formula Anchorage””, referindu-se la revendicările Rusiei asupra Donbas-ului ucrainean şi la posibile înţelegeri pe care le-ar fi făcut preşedinţii rus şi american, Vladimir Putin şi Donald Trump, la summitul desfăşurat în Alaska în august anul trecut.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a refuzat până în prezent să cedeze Rusiei porţiunea din Donbas rămasă sub controlul armatei ucrainene, adică aproximativ 20% din provincia Doneţk şi un procent nesemnificativ din provincia Lugansk, aceasta din urmă fiind aproape complet sub control rusesc. Potrivit presei occidentale, Trump ar fi condiţionat acordarea de garanţii de securitate Ucrainei de retragerea acesteia completă din Donbas.
După ce în contactele directe anterioare de anul trecut – desfăşurate în primăvară şi vară la Istanbul şi mediate de Turcia – delegaţia rusă a fost condusă de Vladimir Medinski, ideologul actualei expansiuni teritoriale ruse şi care, potrivit negociatorului ucrainean Sergii Kisliţia, l-a ameninţat în stil gangsteresc, echipa de negocieri trimisă de Putin în EAU a fost compusă în întregime din militari şi a fost condusă de amiralul Igor Kostiukov, şeful serviciului rus de informaţii militare GRU.
Delegaţia ucraineană care a negociat la Abu Dhabi a fost de asemenea diferită de cea care s-a întâlnit cu ruşii la Istanbul. Principala noutate a fost prezenţa în echipă a noului şef al administraţiei prezidenţiale ucrainene, Kiril Budanov, anterior şef al serviciului militar de informaţii GUR, precum şi a liderului grupului parlamentar al partidului prezidenţial „Slujitorul Poporului”, David Arahamia. Fostul şef al administraţiei prezidenţiale ucrainene, Andrii Iermak, a demisionat în noiembrie în urma unui mare scandal de corupţie şi nu mai face parte din echipa de negociere.
Budanov şi Arahamia sunt percepuţi în Ucraina ca figuri mult mai înclinate să pună capăt în mod negociat războiului decât era Iermak, care a fost criticat în cercurile diplomatice pentru atitudinea sa inflexibilă. Conform unei scurgeri de informaţii către presă din urmă cu un an, Budanov a declarat într-o şedinţă cu uşile închise în parlamentul de la Kiev că Ucraina riscă să-şi piardă existenţa ca stat dacă negocierile de pace nu urmau să înceapă până la sfârşitul verii anului 2025.
Deşi serviciul ucrainean de informaţii militare, condus atunci de Budanov, a negat veridicitatea acelei relatări, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a deschis o anchetă pentru a afla cine a dezvăluit astfel de „secrete de stat”.
Cât despre David Arahamia, acesta a condus delegaţia ucraineană care a negociat cu ruşii în Belarus şi Turcia în 2022, la puţin timp după începerea invaziei ruse. Conform Rusiei, în negocierile desfăşurate la Istanbul în martie-aprilie 2022 aproape fusese convenit un acord de pace, dar care în final a fost abandonat de Kiev la cererea Washingtonului şi a premierului britanic Boris Johnson, iar Ucraina nu a mai dorit să-l semneze de îndată ce trupele ruse s-au retras din zona capitalei Kiev.
Potrivit unor relatări ulterioare, acordul nerealizat în cele din urmă cuprindea clauze care cereau Ucrainei să adopte un statut de neutralitate geopolitică, în special să nu adere la NATO, să-şi limiteze capacităţile militare şi să acorde un statut special provinciilor din estul ţării, clauze faţă de care preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi-a exprimat apoi categoric opoziţia.
În declaraţii date săptămâna trecută la un eveniment dedicat Ucrainei la forumul economic de la Davos, mediatorul american Steve Witkoff a lăudat în repetate rânduri echipa de negociatori ucraineană şi în special pe Arahamia.
Deşi negocierile par acum să se concentreze în sfârşit pe chestiuni specifice care trebuie soluţionate pentru a pune capăt războiului, încă nu s-a ajuns la un acord. Pe lângă chestiunea teritorială, o altă problemă nesoluţionată este cea a controlului asupra centralei nucleare ucrainene Zaporojie, ocupată de trupele ruse. Pe de altă parte, în ce priveşte garanţiile de securitate care să fie oferite Ucrainei de susţinătorii săi occidentali, Rusia se opune categoric desfăşurării unor trupe ale acestora pe teritoriul ucrainean.
Rusia a condiţionat de asemenea soluţionarea conflictului ucrainean de crearea unei noi arhitecturi de securitate. Astfel, în decembrie 2021, Moscova le-a transmis puterilor occidentale un document care cerea retragerea trupelor NATO din Europa de Est, garanţii că Ucraina şi Georgia nu vor adera la NATO şi iniţierea de negocieri pentru crearea unui sistem de securitate indivizibil, cereri respinse din start de Occident, replica Rusiei fiind apoi lansarea invaziei în Ucraina în februarie 2022.
În primele sale declaraţii publice din anul 2026, preşedintele Putin a pledat pentru o soluţionare negociată „cât mai curând posibil” a conflictului armat din Ucraina, dar şi pentru redeschiderea dezbaterii privind crearea unei noi arhitecturi de securitate la nivel global, dezbatere despre care a afirmat că a propus „opţiuni şi decizii raţionale care ar putea satisface pe toţi în America, Europa, Asia, în lumea întreagă”, în condiţiile în care „Rusia este în mod sincer angajată faţă de idealurile unei lumi multipolare”.
HINT
Conform unei scurgeri de informaţii către presă din urmă cu un an, Budanov, pe atunci şef al serviciului militar de informaţii GUR, a declarat într-o şedinţă cu uşile închise în parlamentul de la Kiev că Ucraina riscă să-şi piardă existenţa ca stat dacă negocierile de pace nu urmau să înceapă până la sfârşitul verii anului 2025.
Articolul Ucraina şi Rusia recunosc fiecare progrese după ultimele contacte apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
