Greu găsești o capitală a lumii de care România să fie mai strâns legată decât de Viena. Modernitatea României are rădăcini în fascinanta capitală imperială. Limba română modernă nu poate fi gândită fără prima gramatică publicată în 1780 de Samuel Micu Klein și Grigore Maior, pe vremea când erau bursieri la Colegiul „Sfânta Barbara“ din primul district al capitalei austriece. Cultura română nu poate fi gândită fără Luceafărul lui Eminescu, publicat pentru prima dată în Almanahul Societății Studențești România Jună din Viena (1883). Cei mai importanți compozitori români, Ciprian Porumbescu și George Enescu, au studiat amândoi la Viena. Titu Maiorescu, prim-ministru al României între 1912 și 1914, membru fondator al Academiei Române și al Societății Junimea de la Iași, a absolvit faimosul gimnaziu academic terezian din capitala austriacă (1856).
Formarea României Mari este strâns legată cultural de Viena. Aici, Eminescu, Slavici, Porumbescu și alți intelectuali remarcabili au conceput „România Jună”, proiect menit să-i adune pe toți tinerii români aflați la studii în Viena sub umbrela unei singure societăți. La inițiativa poetului Mihail Eminescu, România Jună a organizat în 1871, la Mănăstirea Putna, prima serbare națională la care au participat români din toate regiunile țării și de dincolo de granițele ei. La nivel simbolic, a luat astfel naștereimaginea unei unități naționale, realitate care va fi înfăptuită politic la 1 decembrie 1918. Sfințirea primului drapel românesc a avut loc cu puțin timp înainte de marele moment de la 1 decembrie 1918, când conducerea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena a stabilit la 17 octombrie 1918 oficierea ceremoniei solemne de depunere a jurământului de către soldații și ofițerii români și sfințirea drapelului tricolor, în cazarma militară Franz Ferdinand, situată în cartierul vienez Favoriten. Câteva decenii mai târziu, la 30 august 1940, la Castelul Belvedere din Viena a fost impus României bine-cunoscutul „Diktat”.
Pornind de la strânsa legătură dintre România și Monarhia habsburgică, mi-am propus să inițiez proiectul „Viena neștiută. La pas, pe urmele românilor” care reprezintă o șansă unică de explorare an punctelor de intersecție dintre istoria, cultura și spiritualitatea românească și cele vieneze. Această excursie oferă elevilor și pasionaților de cultură șansa unică de a experimenta istoria într-un mod interactiv, explorând Viena prin prisma influențelor românești. Fiecare loc vizitat nu doar că va aduce la viață evenimentele istorice, ci va oferi o experiență memorabilă și educativă pentru toate vârstele.
În cadrul călătoriei tematice propuse prezint pe durata unei zile cele mai importante și mai puțin cunoscute locuri ale memoriei românești din Viena, începând cu prezența lui Vlad Țepeș în arta medievală vieneză, trecând pe la Crucea moldavă, ridicată în 1683, în timpul celui de-al doilea asediu otoman al Vienei de către voievozii țărilor române în frunte cu Șerban Cantacuzino, povestind istoria Vienei și a Austriei, legate de dinastiile Babenberg și Habsburg, ajungând la faimoasa icoană a Maicii Domnului „Crăiasa Ardealului” din Catedrala Sfântul Ștefan din centrul Vienei, și coborând spre cartierul grecesc, marcat de prezența românească în Viena atât în perioada medievală, cât și în cea a României moderne. Mai multe detalii despre acest proiect sunt disponibile pe pagina electronică www.calatorestecucezar.ro.
Pr. dr. Cezar Marksteiner-Ungureanu
